Antimodernism sistemic

În România, antimodernismul este o tradiţie sacră. Reacţia virulentă faţă de o modernitate considerată nu doar invazivă şi impură, ci de-a dreptul conrară spiritului şi purităţii româneşti, străbate istoria ultimelor două secole. În tot acest timp, două antimodernisme s-au întrepătruns: antimodernismul elitelor şi cel al poporului. Elitele respingeau în modernism forma democratică de inspiraţie occidentală (franceză) care nu ar fi corespuns fondului spiritual al poporului, iar "poporul" antimodern repudia orice inovaţie care intra în contradicţie cu "tradiţia". În ce priveşte elitele, acestea, prin intermediul lui Titu Maiorescu cu al său eseu din 1968, "În contra direcţiei de astăzi din cultura română", au transformat o teorie literară, mult dezbătută în cultura şi mai ales în critica literară franceză din secolul al XIX-lea - unde formula "jamais separer le fond de la forme"/ "să nu separi niciodată forma de fond" era un imperativ stilistic - într-o teorie socio-politică. O "teorie" care are şi astăzi adepţii săi! Antimodernismul popular era suprapus peste o cultură rurală care va fi instrumentalizată ideologic de poporanişti, legionari sau nelegionarii de astăzi şi transformată în refuz al lumii noi. Firesc, ambele antimodernisme s-au metamorfozat prin intermediul populismului identitaro-religios în curente politico-culturale antioccidentale.

Orice eveniment este bun pentru a statornici linia de demarcaţie între "noi" şi "occidentul decăzut". Cea mai nouă experienţă de acest fel, dar care poate foarte uşor să fie corelată cu ofensiva generală împotriva drepturilor şi libertăţilor simbolizată de "lupta" pentru familia tradiţională, o reprezintă opoziţia la introducerea cărţii de identitate electronice. "Să ştii de la mine, părinte, că nu e lucru curat la mijloc!", cum spunea Iea Smarandla din Necazurile părintelui Ghedeon de Damian Stănoiu. În acest roman apărut în 1929, Stănoiu, prezenta cu umor un astfel de moment petrecut acum un secol: reforma calendarului. Printre consecinţele unirii Transilvaniei cu Bucovina a fost adoptarea calendarului gregorian pe întreg teritoriul României.

În 1919, reforma fusese adoptată administrativ, dar BOR-ul refuzase să adopte noua datare a zilelor anului. Abia în 1924 s-a trecut şi aici la "noul calendar", dar aderenţa "poporului" la "legea veche adevărată" a fost straşnică. Suspiciunea care domina publicul rural era că transformarea zilei de 1 octombrie în 14 octombrie era o conspiraţie pusă la cale de "vlădicii ţării (care) au fost muiaţi de catolici... să schimbe religia". Ba mai mult, atunci când Ghedeon, călugăr ajuns preot într-un sat oarecare, încearcă să explice fenomenul astronomic care a dus la necesitatea schimbării calendarului, i se răspunde "Părinţele, părinţele, cum îţi mai baţi joc de noi, părinţele!... Parcă am fi nişte copii să ne spui la basmuri şi la ghicitori... Păi cine e nebunu ăla să crează că să-nvârteşte pământul după soare? Iii, părinţele, până acum ai fost un om al lui Dumnezeu... da de-o vreme vedem bine că ţii cu orice preţ să ne stricăm legea... Banii nemţilor, părinţele". Şi atunci, ca şi acum, tot "nemţii" conspiră!

Acum un deceniu, partea cea mai retrogradă a clerului ortodox, ghidată de călugări influenţaţi de tendinţele antimodernisme de la Muntele Athos, au implicat o bună parte a ierarhiei bisericeşti într-o campanie împotriva paşapoartelor biometrice care a dus la strângerea a un milion de semnături. Sub presiunea acestui lobby, Parlamentul era cât pe ce să renunţe la această lege, dar o decizie a Sfântului Sinod a reglat atunci situaţia. Era însă deja încercat cu succes sistemul de mobilizare "populară" care va fi utilizat din nou în 2016 pentru a schimba definiţia familiei din Constituţie. Că nu este vorba doar de "familie", ci de modernitate, o dovedeşte şi dezbaterea organizată de Ministerul de Interne privind introducerea cărţilor de identitate electronice. La dezbaterea din 26 iulie au participat zeci de cetăţeni, majoritatea pronunţându-se împotriva acestui document pentru că acesta va avea un CIP ("Noi nu suntem de acord cu introducerea de cip-uri. Ce urmează, introducerea de cip-uri în mâna sau în frunte?", explica un participant la dezbatere), amprente ("Se creează o bază de date foarte complexă, cu informaţii ce ţin de sănătatea persoanei, de datele financiare, de amprente, iar toate astea se stochează pe internet. Există două probleme. În primul rând, oricând cineva poate sparge aceste baze de date şi fura informaţiile pentru a le folosi în scop infracţional, precum furtul de identitate sau furtul din conturi bancare", spunea o altă participantă) şi date privind sănătatea posesorilor care îi vulnerabilizează în raport cu statul şi organizaţiile oculte ("Acest nou document este similar cu un dosar al fostei securităţi, ba chiar mult mai amplu. Iar introducerea acestui cip nu ar fi decât un preambul al implementării cip-ului în oameni. Asta nu este decât o modalitate prin care masoneria ne poate controla mai uşor. Interesele cui le reprezintă MAI promovând această lege? Care e siguranţa pe care o reprezintă aceste documente?", spunea un alt participant.).

În Estonia, ţara cea mai informatizată din lume, 97% din populaţie utilizează deja cartea de identitate electronică, având acces la un număr imens de servicii. De fapt, în Estonia, aproape orice poate fi făcut cu ajutorul cărţii electronice care este nu doar carte de sănătate, cum se propune în România, ci şi card bancar, abonament de transport etc. Iar controlul accesului la datele personale îl are oricare cetăţean care poate, în timp real, să se informeze asupra accesului la informaţiile sale, orice infracţiune fiind aspru sancţionată. Iar gradul de securitate al bazelor de date este ridicat. Diferenţa dintre estonieni şi romani: estonienii au încredere în modernitate şi consecinţe sale.