Apel către macronieni

Scrisoarea Preşedintelui Republicii Franceze m-a "tuşat" în mod deosebit! Orice aş zice, orice aş face, este un moment de viaţă. Nu primesc în fiecare zi o scrisoare personală de la o asemenea "înălţime". După ce mi-am şters ochii umeziţi de emoţie şi degetele de cerneala încă neuscată bine pe pergamentul virtual, am luat creionul în mînă şi m-am apucat să citesc. Ca prin minune, au dis­părut şi emoţiile şi petele de cerneală. Trei cuvinte, cinci prostii! În afara stilului pompos şi a pretenţiei, cu totul nejus­tificată de text, de a înflăcăra "mulţimile europene" în rest...... (nimic)....!

"Alegerile europene vor fi decisive pentru viitorul continentului nostru". Nu ştiu cînd a fost ultima dată la un curs despre instituţiile europene domnul Preşedinte al Republicii Franceze, dar alegerile acestea, ca şi cele precedente, ca toate cele care vor urma, dacă regulile rămîn cele de acum, nu au cum să determine decît un singur lucru, şi acela prea puţin decisiv: compoziţia politică a Parlamentului Uniunii Europene. Una care, fie vorba între noi, nu are nimic de a face cu obiective, programe ori linii de acţiune politică, ci este doar o oglindă a capacităţii de mobilizare electorală a marilor partide din ţările europene, exprimată la nivel local. Altminteri, parlamentul cu pricina este o instituţie semi-decorativă, bună pentru a găzdui un amestec pestriţ de reziduuri ale politicii locale, veleitari şi sinecurişti trimişi să ia şi ei o lefşoară, aşa, mai europeană, că pe aici, pe la noi, prin periferie, salariile sunt de rîsul curcilor! Aşa zisele drepturi de co-decizie ale Parlamentului Uniunii Europene sunt doar nişte vagi şi drastic limitate măsuri de control asupra Comisiei Europene, o birocraţie a cărei putere şi autonomie de decizie sunt grotesc şi anomic hipertrofiate. O birocraţie temută de guvernele statelor membre care au încercat, prin intermediul Parlamentului european, să o mai îngrădească, pe ici, pe colo, nu tocmai prin părţile esenţiale! Mai larg, chiar, întreaga activitate a instituţiilor Uniunii Europene nu este şi nu a fost vreodată decisivă pentru continentul nostru. Dacă ar fi fost aşa, Europa nu era astăzi obligată să se confrunte cu brexitul, să "contemple" dis­trugerea relaţiilor trans-atlantice şi să rămînă fără replică în faţa ofensivei ruseşti asupra spaţiului politic, economic şi de securitate din imediata vecinătate a Uniunii Europene, ba chiar şi a fiefului UE. Cu siguranţă, spaţiul instituţional al UE a fost important pentru redresarea economică postbelică a celor mai multe dintre ţările fondatoare, pentru eliminarea asperităţilor din ecuaţia politică franco-germană şi, după căderea cortinei de fier, pentru anexarea unei noi periferii în zona Europei centrale şi de sud-est. Nimic însă, decisiv. Ca dovadă, istoria recentă a încheierii războiului rece, unde actori în scenă au fost SUA, URSS, Republica Federală Germania, Marea Britanie şi Franţa. UE nu se regăseşte nicăieri. Lipseşte nu doar din distribuţia principală, nu apare nici măcar la subsolul cu figuranţi! Exact acelaşi lucru se poate spune şi despre deciziile extinderii UE spre est. Activităţile instituţiilor europene, în special ale Comisiei Europene, au fost decisive doar pentru modul şi proporţiile în care au fost repartizate între diferite state şi centrele economice de putere din spaţiul european, resursele, oportunităţile şi zonele de acţiune economică gestionate la nivelul UE. Toate au păstrat, nealterate, decalajele de dezvoltare şi inegalităţile sociale existente! În plus, mecanismele acestui angrenaj nu sunt influenţate de Parlamentul UE, nici cît negru sub unghie!

Cît despre temele principale "apărarea libertăţii", "protejarea continentului" şi "regăsirea spiritului progresului" merită să observăm un singur lucru, cel cu adevărat important: soluţiile schiţate ţin, toate, de mentalităţile poliţieneşti, nicidecum de cele ale democraţiei şi libertăţii. Ca să ne "apărăm", macronismul ne propune o "unitate" europeană de poliţie şi apărare a democraţiilor cu drept de acţiune în toa­te ţările membre!!! Pentru protejarea continentului, domnul Macron ne asigură că avem nevoie de o "poliţie a frontierelor cumune", un oficiu european pentru azil şi un Consiliu de securitate european!!!! Cît despre regăsirea "spiritului de progres", el pare să se reducă în viziunea macroniană la ecologism, zero carbon, reglementarea riguroasă a activităţii marilor concerne "numerice" (se subînţelege, fără echivoc, cele americane!!!) şi, desigur, un nou "poliţist", Consiliul european pentru inovaţie, care va avea grijă să împartă "mai bine" fondurile europene pentru cercetare şi dezvoltare, cel mai probabil, pe axa centru-periferie.

Faptul că Preşedintele Macron se află într-o uriaşă pierdere de credibilitate şi mandat politic, în Franţa, nu mai este pentru nimeni un mister. De unde şi lectura obligatorie a acestei scrisori, adresate doar aparent cetăţenilor europeni. Ea este adresată, în fapt, elitelor alternative create de sistemul instituţional şi politic al Uniunii Europene, singurul centru de putere de la care Macron mai speră să-i vină salvarea. De unde şi "soluţiile macroniene" menite, toate, să întărească "birocraţia de la Bruxelles", în fapt un apel disperat prin care speră să cumpere indulgenţele de care are nevoie pentru a se salva politic.

Apelul meu către macronieni, cei care au crezut şi mai cred în viabilitatea acestui experiment: puneţi-l pe băiatul acesta cu picioarele pe pămînt, măcar cîteva luni, oricît de neplăcută i-ar fi senzaţia; faceţi-i rost de o mînă de consilieri care sunt în stare să gîndească şi să scrie coerent, să inventeze ceva soluţii de salvare. Nu la Bruxelles, ci la Paris. Nu pentru Macron, neapărat, ci pentru Franţa!