Atac de gherilă al BCE în războiul valutar global

Într-o lume în care manipularea pieţelor de către giganţii bancari este tratată cu impunitate, "scăparea" de săptămâna trecută a unui înalt oficial BCE, care a condus la declinul major al monedei unice şi la scăderea randamentelor pentru obligaţiunile guvernamentale, a ajuns să fie privită aproape cu indiferenţă.

Dacă nu ar fi fost aşa, Benoît Coeuré, membru al conducerii executive a Băncii Centrale Europene, ar fi demisionat până acum.

Intervenţia "verbală" a BCE pe piaţa valutară şi a obligaţiunilor guvernamentale va fi urmată şi de altele în perioada următoare, deoarece "orice creştere a preţurilor obligaţiunilor va fi de scurtă durată", după cum a declarat recent Steen Jakobsen, economist-şef al băncii daneze Saxo, în condiţiile în care "sincronizarea programului de relaxare cantitativă din zona euro nu putea fi mai rea".

Verdictul lui Jakobsen este determinat de condiţiile actuale de pe pieţele financiare internaţionale, caracterizate de încercările Fed-ului de a normaliza politica monetară şi de acţiunile Chinei, care nu mai cumpără titluri de stat americane pentru rezervele valutare.

"Achiziţiile în avans ale obligaţiunilor guvernamentale vor obliga BCE să intre pe o cale ireversibilă, fără rezultate semnificative", mai scrie economistul danez.

Informarea în avans a unor importanţi jucători de pe pieţele financiare cu privire la suplimentarea, în următoarele două luni, a achiziţiilor de obligaţiuni în cadrul programului QE, este echivalentă cu lansarea unei operaţiuni de gherilă în contextul mai larg al războaielor valutare din ultimii ani.

Nu doar BCE este acuzată că a transmis preferenţial informaţii către anumiţi jucători privilegiaţi de pe pieţele financiare. Financial Times a scris recent că Federal Reserve a primit citaţie din partea preşedintelui unui comitet al Congresului, pentru prezentarea documentelor legate de o scurgere de informaţii din 2012.

Cereri pentru "eliberarea" documentelor corespunzătoare au mai fost făcute şi în anii trecuţi, dar banca centrală americană a refuzat să le pună la dispoziţia Congresului. FT arată că au existat contacte între oficiali ai Fed-ului şi Medley Global Advisors, companie de consultanţă care îşi oferă serviciile fondurilor de hedging, investitorilor instituţionali şi administratorilor de active financiare (n.a. MGA este deţinută de Financial Times).

Distorsiunile create pe piaţă de relaxarea cantitativă a BCE nu se datorează doar publicării întârziate a unor informaţii importante, consideră analiştii de la Goldman Sachs citaţi de Bloomberg, ci şi "obstrucţionării procesului de descoperire a preţului". Aceasta este determinată de transmiterea ofertelor pentru preţul obligaţiunilor achiziţionate doar unui număr restrâns de dealeri şi a publicării doar o dată pe lună a tranzacţiilor.

James Rickards, autorul cărţilor "Războaiele valutare" şi "Moartea banilor", explică faza actuală a "conflictului" printr-o analogie cu schimbarea ştafetei într-o cursă pe termen lung.

Declaraţiile oficialilor BCE, premergătoare lansării QE în Europa, au determinat angajarea euro pe o tendinţă accentuată de scădere faţă de dolar, iar rezultatul a fost creşterea din T1 2015, care a fost descrisă drept "ciclică" de Mario Draghi în discursul său recent de la Forumul BCE din Portugalia.

De cealaltă parte a Atlanticului, creşterea economică înregistrată în SUA a fost cu mult sub aşteptări, pe fondul unui dolar puternic, care a condus la creşterea explozivă a deficitului comercial. Federal Reserve încă mai caută justificări pentru această "performanţă", deoarece ameninţă mult aşteptata normalizarea a politicii.

Se pare că "soluţia" tocmai a fost găsită. Bureau of Economic Analysis, instituţia din cadrul Departamentului Comerţului care publică datele oficiale privind creşterea economică, a ajuns la concluzia că "sezonalitatea reziduală" este de vină şi a anunţat schimbarea metodologiei de calcul a PIB-ului, inclusiv pentru T1 2015, după cum scrie Bloomberg.

În aceste condiţii, creşterea anualizată raportată iniţial, de 0,2%, se va transforma într-un avans de 1,8%, conform estimărilor de la Federal Reserve Bank of San Francisco.

O "revizuire" de asemenea amploare va oferi Federal Reserve justificarea pentru creşterea dobânzii. Teoretic, măsura ar trebui să determine aprecierea monedei americane faţă de euro, însă evoluţia recentă de pe piaţa valutară, unde dolarul s-a depreciat faţă de euro, pe fondul unei creşteri a randamentelor obligaţiunilor guvernamentale americane, pune sub un mare semn de întrebare această prognoză.

O decizie recentă a Senatului american ar putea, de asemenea, să influenţeze semnificativ derularea "ostilităţilor" din cadrul războaielor valutare, în primul rând pe "frontul" din Asia.

Un amendament referitor la manipularea cursurilor valutare, îndreptate către obţinerea unor avantaje competitive faţă de SUA, va fi introdus în tratatul de liber schimb TPP (Trans-Pacific Partnership), după cum scrie Reuters.

Deşi nu este specificată concret, "ţinta" principală este China, care a fost acuzată frecvent în ultimii ani că încearcă să-şi deprecieze moneda în dezavantajul Statelor Unite.

Reuters arată că "amendamentul stabileşte o definiţie îngustă a manipulării cursurilor valutare", astfel încât să nu reprezinte "o ameninţare la adresa independenţei Federal Reserve sau a capacităţii Trezoreriei de a stabili politica urmată în cazul cursului de schimb". Cu alte cuvinte, oficialii din Comitetul Financiar al Senatului au avut grijă ca definiţia manipulării să nu se întoarcă chiar împotriva autorităţilor de la Washington.

Oare care va fi atitudinea conducătorilor americani faţă de Europa? Va fi inclus amendamentul şi în tratatul de liber schimb Transatlantic Trade and Investment Partnership (TTIP)?

Este greu de crezut că se va ajunge până la un schimb de acuzaţii reciproce peste Atlantic cu privire la manipularea cursurilor valutare, având în vedere impactul deosebit de negativ al impunerii unor tarife punitive, mai ales în acest stadiu al crizei.

Prioritatea este stabilizarea economică şi crearea bazelor pentru o creştere care să nu mai fie caracterizată drept ciclică. În discursul său de la Sintra, Mario Draghi a subliniat, din nou, importanţa reformelor structurale pentru "creşterea producţiei potenţiale şi a rezistenţei în faţa şocurilor".

Preşedintele BCE a amintit că politica monetară a instituţiei va fi mai eficientă dacă şi guvernele din zona euro vor acţiona pentru accelerarea reformelor structurale, mai ales în condiţiile unui mediu economic caracterizat prin deficitul de cerere.

Draghi a avut şi o tentativă discretă de transferare a responsabilităţii pentru lipsa efectelor semnificative ale politicilor BCE asupra creşterii economiei reale. "O creştere potenţială redusă are un impact direct asupra instrumentelor utilizate pentru îndeplinirea mandatului politicii monetare", a mai declarat preşedintele BCE, în opinia căruia revenirea cel puţin la potenţialul din perioada premergătoare crizei este responsabilitatea guvernelor.

Probabilitatea unei schimbări de atitudine a autorităţilor europene, în ceea ce priveşte reformele structurale, este, însă, extrem de redusă.

De ce? Pentru că adevăratele reforme structurale ar trebui să conducă la eliminarea dependenţei de banii ieftini şi creşterea pe datorie, odată cu trecerea la un model de dezvoltare sustenabilă, pe fondul unei relaxări fiscale şi liberalizări economice fără precedent în istoria postbelică a Europei.

Această "revoluţie" nu este posibilă în contextul actualului cadru european, mai ales că BCE facilitează menţinerea unui status-quo extrem de fragil prin dobânda de politică monetară zero şi tipărire.

Departe de a reprezenta un motiv pentru demisie, ceea ce a făcut Benoît Coeuré săptămâna trecută va intra în istoria crizei doar ca o tactică "neortodoxă" a războaielor valutare, prin care autorităţile încearcă, în zadar, să reconstruiască încrederea populaţiei într-un viitor care a fost amanetat deja în contul datoriilor prezente.