Atacurile asupra spitalelor de astăzi, văzute dintr-o perspectivă mai amplă

Într-o perioadă unde una dintre caracteristicile spaţiului virtual public este dominată de fake news, trolling, "defacement" (uzurparea sau demolarea identităţii unei persoane sau a unui website) România a fost sub atenţia întregii lumi în primul semestru din 2019, având preşedinţia Consiliului European şi, în plus, din domeniul strategic guvernamental, alegerile europarlamentare dublate de două referendumuri precum şi prima vizită a unui Papă după mai bine de 20 de ani.

Ei bine, nimic, zero, nada. Niciun incident, nicio înterupere de servicii, niciun atac reuşit. Şi a fost un val de atacuri. Abia terminasem ieri sea­ră un interviu în excluzivitate cu directorul general al STS, Lt.-Gal Ionel Sorinel Vasilca, care a dat, deja în cadrul conferinţei Bursa din 4 iunie, un rezumat cu tot ceea ce s-a întâmplat în semestrul "România-UE", un exemplu unic de deschidere către public, cu excepţia Estoniei în decembrie 2017: în aproape toate ţările, aceste informaţii rămânând clasate minim 6 luni după sfârştitul preşedinţie Consiliului UE.

Ce dezamagire uriaşă pentru toţi cei care oferă lecţii morale din Occident (n.r. a se vedea recentele declaraţii ale lui Frans Timmermans, între sute de altele de aceeaşi speţă rostite de înalţi demnitari din zona Benelux-UK-DE-FR), care aştepteau zilnic să arunce un ţipăt anti-român şi dacă se poate anti-Putin la primul incident, fiindcă România ocupă în creierul lor reptilian un imaginar plin de stereotipe preconcepute de tip "Ur-fascist- expresie magistrală folosită de regretatul maestru Umberto Eco în "Cinque Scritti Morali", Milano 1997 şi recent re-publicat ca monogafie post-mortem în 2018 -"Il Fascismo Eterno", Milano 2018).

Atacuri de tot felul şi printre cele mai avansate, de tip injection code, brute force, file inclusion... multe, multe, toate fără succes. 30 Go/s (un record UE!) capacitatea medie dăruită la persoane acreditate (participanţi şi media) în peste 300 de evenimente UE printre care numai 1/3 s-au ţinut la Bucureşti. Exemplu magistral de know-how, flexibilitate, soluţii elaborate in house şi cooperare 24/7 cu toate entităţile de stat şi câteva companii române selectate - in primis Bitdefender.

Şi ce aflăm astăzi? Conform "breaking news" - aici să fim atenţi şi să aşteptăm analize definitive în câteva zile sau săptămâni asupra pagubelor reale - spitalul din Huşi, de exemplu, a pierdut TOATE datele pacienţilor şi a activităţii, spitalele din Bucureşti şi Cluj-Napoca infectate letal. Conform unor posturi de televiziune care au difuzat live, Centrul Naţional Cyberint şi CERT-RO, chemaţi de urgenţă să repare ireparabilul, au ajuns să constate că, de pildă, la "spitalul Victor Babeş, sistemul informatic nu poate fi accesat. Doctorii sunt nevoiţi să noteze totul pe hârtie".

Atac de tip "zero day", intenţie de a fura datele pacienţilor (datele medicale se vând pe piaţa neagră mai scump decât datele de carduri de credit), ransomware avansaţi cu cerere de răscumpărare cu bani mulţi?

Nu, nimic.

"O echipă a Centrului Naţional Cyberinz a plecat la Victor Babeş pentru a analiza situaţia şi a ridica artefactele care ne permit să înţelegem cum are loc infecţia şi ce măsuri trebuie luate pentru a o opri. Din analizele preliminare efectuate reiese faptul că pentru oprirea infecţiei este suficientă instalarea oricărui produs antivirus recunoscut în domeniu. Cel mai probabil infecţia se bazează pe inginerie socială (păcălirea utilizatorului) şi nu pe exploatarea unei vulnerabilităţi (slăbiciuni) a sistemului. Ransomwareul nu este de mare complexitate, fiind detectabil de care orice produs antivirus clasic", relatează live Pro TV.

Nici Putin, nici Coreea de Nord, nici Fancy Bear, nimic. Orice tânăr prepuber cu câteva spam-uri şi un ataşament maliţios pare-se găseşte gratuit pe Google, fără să fie nevoie să mergeţi pe deep web sau dark web să cumpăraţi un pay-per-service la grupări criminale.

Cum am ajuns acolo? Simplu. Autorităţile sanitare, ca şi CNAS sau ANAF şi incluziv ministere, fac parte din marii câştigători ai unei monstruozităţii posibile numai în România pe ansamblul continentului nostru, atât ţări UE, cât şi non-UE. La orice licitaţie sau control, avizele STS, SRI şi ale altor instituţii specializate sunt "consultative".

Aşadar, din 20 de servere noi aflate la CNAS în 2016, niciunul nu era funcţional, fiind livrate fără programe de către o firmă deţinută de un celebru presonaj care azi are azil politic în calitate de "persecutat politic" în Republica Serbia din cauza dovezilor muşamalizate în proporţie de 80% conţinute în cerere de extrădare, fapt confirmat de către Comisia de la Veneţia.

Reamintim că în aceeaşi CNAS, din cauza înteruperii unui contract de mentenanţă, sistem unic integrat a fost inaccesibil mai bine de o jumătate de lună, în mai 2018.

La ANAF, dacă sunt conectaţi mai mult de 500 de utilizatori, interfaţa între servere din epoca de piatră şi web intră în panică.

E-Romania a fost dotată cu servere şi programe în valoare de circa 1 miliard (MILIARD!) de euro. Exsită "eeeeh, România (baaa)" cum spunem în jargonul specialiştilor în cadrul dialogurilor reale public-private dintre profesionişti de securitate? Mai bine nu răspundem şi arătăm o imagine din 2012. (vezi foto alăturat)

Revenind la spitale, fiecare manager a hotărât politica de achiziţii, în general la prieteni sau la cine i-a fost "indicat" de mai sus. Rezultatul: găsim des PC-uri şi servere fără nicio licenţă OS, în rezumat s-au furat licenţe ilegale de la Windows la Office, pentru a cumpăra materiale hardware mai ieftin. În aceste circumstanţe şi un antivirus (gratuit sau plătit) nu are cum să nu funcţioneze. Culmea, lipsa sau neinstralare de antivirusuri reiese clar din prima declaraţie Cyberint.

România, singura ţară unde nepăsarea a obişnuit pacienţii cu cele mai murdare băi şi camere de spitale publice din tot continentul şi mai departe, cu lipsa de medicamente şi de hrană, cu aducerea a tot ce este necesar de acasă şi a da şpagă oricui are un halat, are sistem informatic corespunzător curăţeniei locurilor. Boli nosocomiale în aer, viruşi şi malware în servere.

Toţi medicii specialişti extraordinari pe care îi cunoaştem şi care se luptă în diferite comisii ale ministerului sunt reduşi la tăcere: « Să daţi cele mai scumpe medicamente pentru pishiatrie, să faceţi contracte la privat pentru pază şi curăţenie, să faceţi ce vă spunem cu IT-ul ».

Ce să spunem mai departe? Acest articol ar părea dedicat unei ţări din top 10 mondial de corupţie şi ineficacitate statală (Ghana, Mali, Haiti).

Numai că cu ceea ce am început, adică preşedinţia Consiliului UE şi succesul total pe partea contramăsurilor luate de către specialiştii Statului şi a topului firmelor private serioase, România informaticienilor reali este de top 10 mondial.

Eh bine, aici avem o anecdotă reală care încheie perfect analiza situaţiei IT a sistemului sanitar şi care este important acordată securităţii în acest "dezastru total". Există în România un organ de control, CONAS " Comisia Naţională de Acreditare a Spitalelor", care este organ colegial de conducere, format din 7 membri, reprezentanţi ai Administraţiei Prezidenţiale, Guvernului, Academiei Române, Colegiului Medicilor din Româ­nia, Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România" (descriere oficială pe homepage https://anmcs.gov.ro/web/despre-conas/).

În 2016, regretatul Romulus Maier, fondatorul grupului AGORA IT Media şi al congreselor anuale e-Health Romania s-a aliat cu o anumită persoană din cadrul conducerii CONAS, care în paralel are o "gratificare" foarte consistentă (nu în lei) din parte unui ONG american activ în promovarea şi vânzarea produsele de e-Health. Am colaborat atunci pentru construirea, ca şi în 2015, a unui panel despre securitate cu autorităţile statului şi specialişti privaţi din domeniul "cyber". Din partea Statului aveam acceptul directorilor generali de atunci, al CERT-RO, al Cyberint şi a directoratului IT ANCOM.

Aici reproducem, în memoria lui Romulus, extras dintr-un mail din 14 aprilie 2016 în care este expulzat din propriul său congres de către... cineva care lucrează 100% la o instituţie publică! - dar căruia i-a scris neconfidenţial din mailul sau privat: "Din păcate nu avem sponsori pentru panelul de securitate, lucru care ne-a făcut ca acest panel să nu mai poată fi susţinut. Din păcate asta este situaţia. Ca urmare, no money no game. Sorry."

Aşadar, pentru aleşi şi slugile lor, securitatea spitalelor este un joc pe spinarea cetăţeanului român care astăzi nu numai că a plătit contribuţii la stat, dar şi ore tuturor instituţiilor de vârf chemate de urgenţă să stingă cel mai stupid incendiu informatic din ultimii 5 ani de pe continent pe lângă rolul lor de a se concentra asupra criminalităţii de vârf şi state-sponsored attacks. Mersi aleşilor, mersi tuturor decizionalilor impuşi de aleşi de 20 de ani de zile în management şi control al sănătăţii din România.