AU DEPĂŞIT PIEŢELE INTERNAŢIONALE CRIZA CREDITĂRII?  Puterea iluziilor

Pieţele financiare internaţionale s-au transformat în pieţe ale iluziilor. Menţinerea dobânzilor la nivelele anterioare de către BCE şi Banca Angliei şi reducerea acestora de către Federal Reserve nu au făcut decât să ofere combustibil pentru pieţele bursiere din Asia. Se pare că am ajuns în situaţia în care economia mondială funcţionează numai prin înlocuirea unei bule speculative expirate cu o alta de dimensiuni mult mai mari.

Ultimele date de pe piaţa muncii din SUA, care includ şi o revizuire a statisticilor din august, pun sub semnul întrebării, încă odată, adevărata motivaţie din spatele deciziei Fed-ului. Principiile de func­ţionare ale pieţelor libere, subminate permanent de intervenţiile statului, au fost înlocuite cu unul mult mai "sănătos": scapă cine poate.

Banca de investiţii Merrill Lynch, cel mai mare broker la nivel mondial, a anunţat pierderi de 5,5 miliarde de dolari ca urmare a expunerilor de pe piaţa creditelor. Ce mai mare parte a pierderii, în jur de 4,5 miliarde, s-a datorat creditelor ipotecare sub-prime şi instrumentelor de tip CDO (Collateralised Debt Obligations).

Majoritatea instituţiilor financiare sunt convinse că rezultatele slabe din ultimul trimestru nu se vor repeta. Care este baza optimismului? Speranţa reducerii dobânzilor şi revenirea pe creştere a unor indicatori economici. Pieţele uită prea uşor că ajustarea în creştere a dobânzilor variabile, independentă de reducerile operate de Federal Reserve, va pune o presiune maximă pe creditele ipotecare în ur­mătoarele şase luni.

Un sondaj recent al firmei de consultanţă Greenwich Associates dezvăluie faptul că mai mult de 65% din investitorii în titluri care au la bază credite ipotecare nu găsesc oferte pentru acestea, iar la nivelul investiţiilor în instrumente de tip CDO se ajunge la 80%. Raportate la o piaţă de câteva trilioane de dolari, proporţiile de mai sus ne oferă dimensiunea reală a crizei lichidităţii de pe pieţele financiare. Relaxarea politicii monetare, fie prin reducerea dobânzilor sau prin injecţia directă de lichiditate, nu poate rezolva aceste probleme.

Dovada? Dobânzile de pe piaţa interbancară pentru maturităţile de 3 luni au ajuns la cel mai ridicat nivel din ultimii şase ani. Oferta de 10 miliarde de lire a Băncii Angliei adresată băncilor comerciale, retrasă din lipsă de solicitanţi, pare să arate contrariul. Cotidianul britanic The Telegraph explică însă această lipsă de interes: băncile britanice preferă fondurile de la Banca Centrală Europeană deoarece sunt mai ieftine şi oferă colateralul preţios al anonimatului.

În opinia celor de la Pimco (Pacific Investment Management Co.), Federal Reserve nu a reuşit să restabilească încrederea pe pieţe, conform unei ştiri Bloomberg. "Realitatea este că factorii fundamentali nu s-au îmbunătăţit, ba chiar putem spune că s-au deteriorat", apreciază Mark Kiesel, vicepreşedinte executive la Pimco.

Cea mai mare bancă din Marea Britanie, HSBC, a lansat un avertisment în care arată că Regatul Unit se poate confrunta, în lunile următoare, cu o pierdere a încrederii investitorilor în modul de administrare economică a ţării, care poate declanşa o ieşire în masă a fondurilor speculative.

Un comunicat recent al BCE se înscrie pe aceeaşi linie şi nu oferă prea multe motive de optimism: băncile europene vor fi nevoite să restricţioneze şi mai mult condiţiile de creditare pentru firme şi consumatori în următoarele trei luni. Economiile naţionale care au crescut doar prin expansiunea accelerată a creditării vor fi nevoite să se adapteze rapid unui mediu în care banii ieftini au devenit istorie.

Banca Mondială şi alte instituţii financiare internaţionale au avertizat de mai multe ori că economiile susţinute în cea mai mare parte de sectorul imobiliar şi al serviciilor se pot confrunta cu vulnerabilităţi serioase în cazul creşterii dobânzilor. Goana după "convergenţă" a pus şi România în această situaţie fragilă.

Aprecierea puternică a monedei europene faţă de dolar a determinat o creştere a presiunilor politice pentru intervenţia BCE. Un editorial din Frankfurter Allgemeine Zeitung vine cu un argument puternic împotriva acestui tip de acţiune: euro s-a apreciat cu doar 6% faţă de dolar de la începutul anului iar presiunea politicienilor are ca scop acoperirea propriilor greşeli şi transformarea monedei unice în ţap ispăşitor. Financial Times se alătură acestei opinii şi apreciază că Franţa şi Germania au risipit condiţiile unei situaţii economice favorabile, deşi conjucturale, pentru imp­lementarea unor reforme eco­nomice necesare.

De ce avem oare sentimentul că cele descrise mai sus se potrivesc ca o mănuşă şi economiei noastre? Simplu: şi la noi s-a dat vina pe leul puternic, iar condiţiile economice favorabile din ultimii ani nu au fost exploatate pentru reformarea economiei. Con­vergenţă într-adevăr!

Cu toate asigurările autorităţilor, piaţa imobiliară spaniolă şi sectoarele economice conexe resimt tot mai acut criza de pe piaţa creditării. Dezvoltatorul imobiliar Llanera s-a declarat în faliment după ce negocierile pentru refinanţare cu Lehman Brothers şi alte bănci au eşuat. Analiştii economici cred că acesta este primul semn al dispariţiei încrederii investitorilor străini în piaţa imobiliară spaniolă. Situaţia din Irlanda este similară şi nici piaţa imobiliară din Marea Britanie nu se simte prea bine.

De unde vin unii dintre cei mai mari investitori de pe piaţa noastră imobiliară? Din Spania, Irlanda şi Marea Britanie. Acesta va fi doar unul dintre canalele de transmisie a crizei creditării către economia noastră.

Avertismentele lansate la adresa României în ultimele săptămâni par să nu se mai termine. BCE face acum parte din "clubul" instituţiilor internaţionale care subliniază poziţia macroeconomică precară în care se află state din Estul Europei. Lars Christensen, economist la Danske Bank, crede că BCE vrea să transmită un semnal, mai ales către Bulgaria, România şi Statele Baltice. Dezechilibrele economice "s-au accentuat prea mult şi este nevoie de acţiune urgentă pentru redresarea lor", mai arată Christensen.

Jürgen Stark, membru în conducerea executivă a BCE, a precizat, în cadrul unei conferinţe interne, că "anumite ţări se confruntă în prezent cu dezechilibre interne şi externe majore şi în creştere, care pot să ameninţe sustenabilitatea procesului de convergenţă".

De unde a apărut această "avalanşă" de pesimism? În opinia noastră, nu s-a schimbat nimic fundamental în situaţia economică şi financiară. Doar percepţia s-a deteriorat semnificativ. Era foarte clar, cel puţin de un an, că economiile emergente din Centrul şi Estul Europei manifestă simptomele unei "exuberanţe iraţionale" condusă de politicile monetare şi fiscale relaxate, la care s-a adăugat mediul internaţional favorabil.

Se pare că oficialii români au făcut aceleaşi greşeli, comune majorităţii factorilor decizionali de la nivel naţional: au pariat totul totul pe o serie de prognoze mult prea optimiste, prognoze care au avut la bază o gândire liniară a dezvoltării economice.

A apus, cu mult timp în urmă, era oamenilor de stat de talia lui Edmund Burke, care scria unui membru al Adunării Naţionale că "niciodată nu poţi planifica viitorul pe baza trecutului". Vom plăti scump absenţa gândirii critice în dezbaterile economice, gândire înlocuită convenabil de dictatura lui "aici şi acum". Ne va trezi, oare, şocul notei de plată?