Bancheri centrali şi dinozauri la Frankfurt

În ultimele două zile ale lunii februarie 2014, Bundesbank a organizat simpozionul cu tema "Stabilitatea financiară şi rolul băncilor centrale". Printre participanţi s-au aflat Jens Weidmann, preşedintele Bundesbank, Mark Carney, guvernatorul Băncii Angliei, Mario Draghi, preşedintele BCE, dar şi invitaţi de peste Ocean, de la Federal Reserve, FMI, dar şi din mediul academic.

Jens Weidmann a deschis dezbaterile simpozionului printr-un discurs în care a abordat rolul politicilor monetare şi macroprudenţiale în apărarea stabilităţii financiare. După ce a lansat o serie de întrebări pentru participanţi, majoritatea fiind legate de incapacitatea bancherilor centrali de a acţiona înainte de declanşarea crizei financiare globale, preşedintele Bundesbank a subliniat, prin citarea filosofului Karl Popper, importanţa schimbului de idei în găsirea căii de ieşire din criză: "Fără un schimb liber al ideilor, nu poate exista libertatea de gândire. Pentru a afla dacă ideile noastre sunt bune, avem nevoie de alţii care să le verifice validitatea".

Weidmann a mai declarat că "politica macroprudenţială nu poate fi niciodată perfect eficientă", din cauza ţintelor multiple pe care trebuie să le urmărească băncile centrale, iar "credibilitatea politicii monetare depinde atât de claritatea obiectivelor sale, cât şi de transparenţa în ceea ce priveşte propriile limitări".

Afirmaţiile sale reprezintă critici dure, chiar dacă suficient de voalate, la adresa bancherilor centrali care au tendinţa de a-şi acoperi neajunsurile şi ignoranţa prin limitarea sau eliminarea completă din dezbateri a opiniilor contrare propriilor convingeri, chiar dacă acest lucru conduce la eliminarea din discursul public a unor soluţii potenţiale pentru criză.

După introducerea lui Weidmann, profesorul Franklin Allen, de la Wharton School din cadrul University of Pennsylvania, s-a concentrat asupra rolului băncilor centrale în declanşarea bulelor speculative pe piaţa activelor financiare. De asemenea, Allen a mai precizat că "există dovezi multiple ale stimulării comportamentului riscant al băncilor ca urmare a scăderii dobânzilor de politică monetară", iar "cea mai importantă sursă a riscului sistemic este colapsul preţurilor de pe piaţa imobiliară, atât cea rezidenţială cât şi cea comercială".

Aceeaşi ordine a ideilor a fost urmată şi de Claudio Borio, directorul Departamentului Monetar şi Economic din cadrul Bank for International Settlements, care a declarat că "rolul băncilor centrale în prevenirea instabilităţii financiare poate fi îndeplinit doar printr-un amestec de ambiţie şi modestie". În opinia lui Borio, ambiţia trebuie să se manifeste prin acţiuni hotărâte pentru prevenirea boom-urilor financiare, iar modestia prin "recunoaşterea limitărilor în promovarea redresării după crizele financiare".

Prima zi a dezbaterilor s-a încheiat prin discursul lui Mario Draghi, preşedintele BCE, în cadrul recepţiei şi dineului oferit de Bundesbank. Decorul ales de banca centrală a Germaniei a fost cel puţin interesant: Muzeul de Istorie Naturală Senckenberg din Frankfurt.

În pozele oficiale, Draghi vorbeşte despre "calea spre redresare şi rolul BCE" de lângă un schelet de dinozaur, iar mai multe schelete populează şi sala unde participanţii sunt angajaţi în discuţii informale.

Draghi nu a uitat să menţioneze, bineînţeles, succesele BCE în stabilizarea pieţelor financiare şi băncilor din Europa, dar nici importanţa crucială a realizării uniunii bancare.

Culoarea simpozionului a fost dată, însă, de confruntarea dintre Martin Hellwig, director al Institutului Max Planck pentru Studiul Bunurilor Publice şi co-autor al cărţii "Hainele noi ale bancherilor", şi Jürgen Fitschen, co-director executiv al celei mai mari bănci din Germania, Deutsche Bank.

Fitschen i-a atacat pe criticii băncilor care "stau într-un turn de fildeş şi nu cunosc realitatea pieţei bancare", considerând că este "arogant şi lipsit de respect" să declari că "testele de stres ale BCE nu au nicio semnificaţie".

În cartea sa, Martin Hellwig a scris despre necesitatea majorării substanţiale a capitalului băncilor, amintind, inclusiv în cadrul simpozionului, despre neajunsurile utilizării activelor ponderate la risc în determinarea ratelor de capitalizare.

Un articol din revista Der Spiegel, care descrie confruntarea de la simpozionul Bundesbank, mai arată că nu este prima dată când Jürgen Fitschen îşi pierde cumpătul. În toamna trecută, directorul executiv al Deutsche Bank l-a acuzat de populism pe ministrul de finanţe Wolfgang Schäuble, în condiţiile în care acesta a declarat că băncile găsesc mereu noi căi de evitare a reglementărilor impuse de autorităţi.

Afirmaţiile de atunci ale lui Schäuble au fost, din nefericire pentru cei care trebuie să plătească greşelile şi infatuarea bancherilor, foarte departe de populism şi foarte bine ancorate în realitatea bancară.

Claudia Buch, profesor la Institutul de Studii Economice al Universităţii Magdeburg şi membru al Consiliului Experţilor Economici din Germania, a adus în discuţie, în cadrul simpozionului, şi subiectul controversat al reglementărilor.

"Complexitatea reglementărilor financiare conduce la creşterea complexităţii strategiilor de evitare a acestora", a declarat Claudia Buch, acesta fiind motivul pentru care "avem nevoie de reguli mai simple". Din păcate, prezentarea doamnei Buch nu a inclus şi varianta confruntării directe cu piaţa băncilor, un mijloc mai eficient decât orice reglementare pentru limitarea avântului speculativ al instituţiilor financiare.

Confruntarea dintre Jürgen Fitschen şi Martin Hellwig s-a încheiat cu victoria celui din urmă, care a remarcat: "Cred că ar trebui să acordaţi mai multă atenţie lucrurilor care s-au întâmplat în ultimii zece ani".

Este greu de crezut că simpozionul Bundesbank va marca deschiderea unei noi ere pentru dezbaterile publice privind rolul băncilor centrale, un factor deosebit de important în evoluţia cadrului de prevenire şi soluţionare a crizelor financiare.

În aceste condiţii, negarea presiunilor evoluţioniste nu va face decât să transforme băncile centrale în dinozauri neadaptaţi noului ecosistem economic şi financiar, un ecosistem afectat deja de "meteoritul" crizei.

Giganţii care au dominat Pământul pentru sute de milioane de ani păreau, la vremea lor, de neclintit de pe tronul lor. La fel par, acum, şi cele mai importante instituţii financiare ale statelor, dar, spre deosebire de dinozauri, băncile centrale şi-au creat singure "meteoritul" care le poate anunţa sfârşitul.