BĂNCILE CENTRALE PĂŞESC CU ÎNCREDERE PE CALEA DISPERĂRII În plină criză, Federal Reserve îşi ignoră propriile reguli

Cum s-a ajuns aici? Aceasta este întrebarea pe care şi-o pun toţi actorii de pe pieţele internaţionale. Răspunsurile oferite de băncile centrale şi marile bănci de pe Wall Street arată că suntem departe de rezolvarea cu succes a crizei creditării, deoarece sunt ignorate adevăratele cauze ale situaţiei actuale. Refuzul încăpăţânat al băncilor centrale, de a-şi asuma responsabilitatea şi de a lăsa piaţa să-şi găsească singură echilibrul, va determina apariţia unor costuri sociale astronomice. Nu se poate nega faptul că oricum vor exista cos­turi majore, dar încercările de suspendare a legilor economice vor conduce la creşterea exponenţială a acestora.

Dacă tot am adus în discuţie noţiunea de "astronomic", putem aprecia că băncile naţionale se află în situaţia căpitanului din Star Trek, care "păşea cu îndrăznea­lă acolo unde nimeni nu a fost vreodată". Motivaţia nu este dată, în acest caz, de curiozitatea intelectuală ci de disperare.

Umorul negru a devenit tot mai comun pe Wall Street în ultimele săptămâni. Exemplul cel mai recent îl oferă echipa de economişti de la Bear Stearns, care a lansat o critică sarcastică la adresa lui Ben Bernanke, considerat principalul vinovat pentru colapsul băncii. În raportul intitulat "În afară de asta, Doamnă Lincoln, cum a fost piesa?", ei mai scriu: "Eram îngrijoraţi de colapsul posibil al unei bănci (deşi nu ne-am imaginat niciodată că noi vom fi banca!)".

Să fie Bear Stearns jertfa care va îmbuna zeii finanţelor şi va risipi norii negri de pe Wall Street? Creşterea burselor americane din ultima săptămână nu este suficientă pentru revenirea optimismului. Reevaluarea portofoliilor va continua implacabil, dacă nu cumva autorităţile vor lua în considerare opiniile care cer suspendarea temporară a marcării preţurilor la piaţă (!!!).

În opinia noastră, efectele unei astfel de decizii pe pieţele internaţionale vor face ca o detonare atomică să pară un simplu foc de artificii.

Ideile salvatoare nu se opresc, însă, aici. "Băncile centrale de pe ambele părţi ale Atlanticului sunt angajate în discuţii despre fezabilitatea unei cumpărări în masă a instrumentelor ipotecare, ca o posibilă soluţie a crizei creditării. O astfel de soluţie implică utilizarea fondurilor publice în scopul restaurării încrederii pe piaţă", scrie Financial Times în ediţia sa electronică de vineri. Săracul ban public!

Au ajuns băncile centrale pe culmile disperării? Se pare că astfel de idei ridicole reprezintă "culmea progresului" în domeniul politicii monetare. "Federal Reserve nu s-a implicat în discuţii cu alte bănci centrale pentru cumpărarea coordonată a titlurilor ipotecare", încearcă să ne liniştească Wall Street Journal, citând surse oficiale din cadrul Fed. Aşteptăm confirmarea acestor declaraţii în săptămânile şi lunile viitoare.

Mai aproape de zilele noastre, "săptămâna patimilor" nu pare a se fi încheiat pentru marile bănci de investiţii. Merrill Lynch a chemat în instanţă firma de asigurări monoline XL Capital Assurance, pentru a forţa onorarea unor garanţii în valoare de 3,1 miliarde de dolari pentru portofoliul de instrumente CDO al băncii americane, conform unei ştiri Bloomberg. Agenţia de ştiri mai comunică şi ultima decizie de la Standard & Poor"s: schimbarea, în sens negativ, a perspectivei pentru ratingul de credit al băncilor de investiţii Goldman Sachs şi Lehman Brothers.

Tot Standard & Poor"s arată într-un studiu că pe bursele americane s-a înregistrat, de la începutul anului, cea mai mare volatilitate din ultimii 70 de ani. "Enorma incertitudine de pe pieţe se transformă în volatilitate", a declarat Howard Silverblatt, analist în cadrul S&P.

Nici pe ţărmul european al Atlanticului lucrurile nu stau mai bine. Reuters scrie că autorităţile financiare britanice au fost nevoite să apeleze la o formă rară de susţinere a sistemului bancar, prin intermediul unor declaraţii publice în care se arată că nu au cunoştinţă de existenţa unor probleme la nivelul băncilor. Zvonurile de pe piaţă au condus zilele trecute la căderea precipitată a preţului acţiunilor băncii HBOS (n.a. cel mai mare creditor ipotecar din Marea Britanie), iar acum Banca Angliei a lansat o investigaţie pentru descoperirea "vinovaţilor".

Unul dintre brokerii principali de pe piaţa londoneză, MF Global, le-a cerut clienţilor o mărire substanţială a marjei pentru poziţiile pe anumite instrumente derivate. Aceştia au avut la dispoziţie o zi pentru creşterea marjei de la 25% la 90%, conform unui articol din cotidianul britanic The Telegraph. Se pare că şi alţi brokeri au urmat exemplul MF Global. Ca urmare a acestor decizii, pe piaţă s-a instaurat teama faţă de noi creşteri majore ale volatilităţii, ca rezultat al vânzărilor forţate induse de apelurile în marjă.

Kate Barker, membru al Comitetului de Politică Monetară de la Banca Angliei, consideră că o cădere a preţurilor de pe piaţa imobiliară nu îi va ajuta pe cei care visează la o casă, deoarece evoluţia va avea loc pe fondul unei restricţionări severe a creditării.

Creşterea ratelor Libor şi Euribor din ultimele zile arată că tocmai această situaţie se instaurează din nou pe pieţe, în ciuda intervenţiilor masive din 2008. Ratele Euribor pentru maturităţile la 3 luni au început anul la 4,665%, au trecut prin 4,28% la sfârşitul lui ianuarie iar acum se regăsesc la un nivel de 4,664%.

Pe pieţele monetare, toate semnalele indică o revenire a crizei lichidităţii. Refugiul investitorilor în obligaţiunile guvernamentale americane cu maturităţi reduse (n.a. până la un an) au împins randamentele la cele mai scăzute valori din ultimii 50 de ani, iar costurile creditării au crescut, în ciuda intervenţiei băncilor centrale.

Confruntată cu prăbuşirea iminentă a pieţelor financiare din Statele Unite, Federal Reserve şi-a ignorat propriile politici de acţiune în cazuri de urgenţă şi a permis brokerilor şi băncilor de investiţii să împrumute fonduri la rate rezervate, de obicei, băncilor comerciale.

Angajate în lupta pentru menţinerea stabilităţii financiare, băncile naţionale nu dau, deocamdată, semne că ar mai fi preocupate şi de celălalt obiectiv al lor. Inflaţia continuă să crească din Hong Kong până în Egipt, iar autorităţile se confruntă tot mai des cu semnele nemulţumirii populare, amplificată de erodarea puterii de cumpărare. "Protestele violente determinate de creşterea preţurilor se extind în mai multe regiuni din Orientul Mijlociu", scrie Wall Street Journal, în ciuda boom-ului economic fără precedent alimentat de evoluţia preţului petrolului.

Noua realitate de pe pieţele creditului pune presiuni mari şi asupra bugetelor naţionale. Financial Times a scris că Italia se confruntă cu dificultăţi în procesul de refinanţare a unor datorii de 50 miliarde de euro, care ajung la maturitate în mai. Ultima licitaţie, organizată de autorităţile italiene pentru plasarea unor obligaţiuni guvernamentale pe termen scurt, nu a atras suficienţi participanţi.

Criza financiară se manifestă tot mai intens pe plan global şi la nivelul economiei reale. Institutul olandez Bureau for Economic Policy Analysis arată că volumul comerţului global cu bunuri a crescut cu o rată anuală de doar 0,2% în ultimul trimestru din 2007. Datele din trimestrul al treilea au arătat o creştere cu 6,9%.

Situaţia la care s-a ajuns datorită atitudinii complet iresponsabile a autorităţilor monetare şi fiscale i-a determinat pe o serie de analişti financiari să-şi ceară scuze pentru prognozele de la mijlocul anului trecut. "Vă rog să acceptaţi scuzele mele. Nu am fost destul de pesimist", au declarat mulţi dintre aceştia.

Ce va urma? Greu de spus şi imposibil de prognozat, mai ales în ceea ce priveşte magnitudinea pierderilor financiare şi economice datorate crizei creditării.

Aproape sigur este un alt lucru, mult mai îngrijorător: autorităţile vor schimba regulile jocului iar noi ne vom întoarce în lumea lui Orwell din "1984". Ignoranţa este putere!