Barbarii sunt din nou la zidurile imperiului

Pâinea şi circul au asigurat supravieţuirea Imperiului Roman mai multe secole după atingerea apogeului puterii sale. Dar cheltuielile publice, în special pensiile tot mai mari acordate soldaţilor pentru asigurarea loialităţii, care au fost "acoperite" deseori printr-o "diluare" tot mai puternică a monedei, au crescut atât de mult, încât povara taxelor a devenit insuportabilă.

Astfel, barbarii de la porţile imperiului au "căpătat" o "reputaţie" tot mai bună şi s-au transformat, dintr-o forţă de ocupaţie, într-o forţă eliberatoare de sub jugul tot mai apăsător al taxelor şi impozitelor.

După două milenii, primul "imperiu neimperial" din istorie, conform definiţiei date Uniunii Europene de Jose Manuel Barroso, a ajuns, într-un interval extraordinar de scurt, la acelaşi punct de răscruce.

Pentru elitele europene de astăzi, probabil la fel de rupte de realitate precum erau şi conducătorii Romei în perioada de declin, barbarii nu mai vin de aiurea, ci doresc să spargă "zidurile" din interior.

Avântul lor a fost puternic impulsionat de alegerea unui alt "barbar" la conducerea imperiului de peste Ocean, iar elitele europene aşteaptă îngrozite noul an.

Cetăţenii statelor europene s-au săturat de politicienii care "lucrează" doar pentru propriile interese şi încearcă să menţină "un status quo stagnant şi otrăvitor", recunoaşte şi Margaret MacMillan, profesor de istorie şi decan la St Antony's College din cadrul Universităţii Oxford, într-un editorial din Financial Times.

O scurtă trecere în revistă a coaliţiilor politice europene din perioada postbelică, tocmai cu scopul menţinerii în afara sferei decizionale a "extremiştilor" de orice culoare, o determină pe doamna MacMillan să precizeze că "înainte de a deveni prea deprimaţi, trebuie să ne amintim că istoria ne oferă atât avertismente cât şi motive de liniştire", deoarece "democraţia şi respectul pentru domnia legii sunt mult mai bine instalate în cea mai mare parte a Europei", iar "societăţile noastre au demonstrat capacitatea de a se reforma şi reconstrui".

Aşa să fie? Mai există această capacitate de reformare, când elitele politice europene manifestă, de mai mulţi ani, o lipsă de respect cronică pentru domnia legii, care porneşte chiar de la nivelul tratatelor europene?

Tocmai lipsa capacităţii de reformare de sus în jos, dar şi blocarea sistematică a încercărilor de reformare de jos în sus, a condus la creşterea tensiunilor sociale în Europa şi la întărirea curentului "populist".

Cei trimişi în derizoriu de "elite", prin etichetarea cu termenul "populist", nu au făcut decât să exprime cu voce tare ceea ce gândesc zeci de milioane de europeni, care se simt tot mai străini în propria casă.

Profesorul Nassim Nicholas Taleb, autorul cărţilor "Antifragile" şi "Lebăda neagră", a lansat, de curând, o provocare pe contul său de Twitter: le-a cerut cititorilor să vină cu o explicaţie riguroasă a diferenţei dintre populism şi democraţie.

Cum răspunsurile au întârziat să apară, Taleb a oferit propria sa definiţie, pe care "elitele" politice nu o pot "demonta" cu uşurinţă.

Populismul este, în opinia profesorului american, participarea democratică a populaţiei needucate la conducerea societăţii, atunci când intră în conflict cu participarea democratică a populaţiei care a "beneficiat" de o educaţie greşită.

După alegerile din SUA, noul punct fierbinte al confruntării dintre "barbarii populişti" şi "forţele democraţiei" se mută în Italia, unde va avea loc un referendum pentru modificarea Constituţiei. Premierul Matteo Renzi a promis că demisionează dacă vor fi respinse propunerile supuse la vot, iar astfel se va deschide calea pentru noi alegeri cruciale într-o mare ţară europeană anul viitor, după cele din Franţa şi Germania.

"Cei care îndrăznesc, încăpăţânaţii, barbarii vor împinge lumea înainte, iar noi suntem barbarii", a declarat Beppe Grillo, preşedintele partidului Mişcarea Cinci Stele din Italia, după victoria lui Donald Trump din Statele Unite. În opinia lui Grillo, eşecul uriaşului aparat propagandistic în faţa lui Trump reprezintă "un triumf împotriva elitei intelectuale".

Înfrângerea lui Renzi pare să fie considerată aproape sigură şi pe pieţele financiare, unde s-au înregistrat ieşiri masive de capital din Italia, după cum arată soldul negativ de 354 de miliarde de euro din cadrul sistemului TARGET2, care facilitează decontarea în timp real pentru plăţile în euro. Acesta a atins maximul înregistrat în perioada acută a crizei datoriilor suverane în iunie 2016, iar în următoarele trei luni a crescut cu 65 de miliarde de euro, conform datelor de la BCE.

"Fierberea" actuală din Europa şi "pericolul care vine acum de peste Atlantic" l-au determinat pe Philip Stephens, editorialist la Financial Times, să scrie că "Angela Merkel trebuie să poarte mantia Vestului", în condiţiile în care "europenii luptă de mai mult timp împotriva conducătorilor autoritari din exterior şi a populiştilor din interior pentru a-şi menţine valorile".

"Democraţia, libertatea, respectul pentru domnia legii şi demnitatea umanităţii" reprezintă valori comune pentru Germania şi SUA, după cum a declarat Angela Merkel, însă prăpastia dintre cuvinte şi înţelesul lor pare să fie mai mare ca niciodată.

Democraţie este şi repetarea la nesfârşit a unor referendumuri pentru aprobarea tratatelor europene, până când alegătorii votează cum trebuie?

Dar asta nu este tot. Aceleaşi tratate au fost apoi ignorate sau încălcate direct chiar de către conducătorii de la Bruxelles şi Frankfurt, pentru că altfel nu se poate menţine iluzia solvabilităţii guvernamentale.

Aceeaşi iluzie a fost negată Greciei, la fel cum îi este negată şi orice urmă de "demnitate a umanităţii" la presiunile liderilor germani.

Respectul pentru domnia legii? Poate dacă aplicăm "standardele" din gluma tristă de pe vremea socialismului ştiinţific, conform căreia "legea este bariera peste care sar dulăii, pe sub care se strecoară căţeii şi în faţa căreia se opresc boii".

În "imperiul neimperial" despre care vorbea fostul preşedinte al Comisiei Europene, toate valorile amintite de Angela Merkel s-au diluat până la dispariţie, iar "mantia Vestului" nu va putea acoperi goliciunea unui organism emaciat, care a ajuns în această stare din cauza aversiunii patologice faţă de libertatea individuală a cetăţenilor.

Quo vadis, Europa?