Bărbaţi pe vine, cu papuci din plastic

Am fost plecat din ţară aproape 5 ani. De fapt, am revenit în fiecare an câteva zile, însă pentru că în acele scurte intervale am avut treabă de dimineaţa până seara, se poate spune că abia acum, de trei săptămâni, am şi eu ocazia să mă uit atent în jur. Uneori chiar sunt întrebat de prieteni şi de cunoscuţi. Observi ceva schimbat? Ceva special?

Da. Mi-a atras atenţia numărul mare de bărbaţi în poziţii nedemne.

Să vă explic despre ce este vorba. Locuiesc acum într-o zonă nou construită, populată în timpul zilei cu "corporatişti". Am coborât la un moment dat din bloc, în jurul prânzului, să cumpăr ceva de la "Alimentara"... scuze... "super-market"-ul de la colţ. Atunci i-am văzut.

Stăteau pe vine. Exact ca în fotografiile acelea vechi, cu fachirii din India colonială. Ieşiseră din birourile corporaţiilor să mănânce ceva, să bea o cafea, să tragă o ţigară sau pur şi simplu să socializeze. Unii formau grupuri, alţii păreau singuri. Însă ceva nu se potrivea.

Ţinuta. Pe vremea mea, învăţai câteva lucruri elementare. Ştiai, de la vârsta de cinci ani, ce ai voie să faci şi ce nu. Ideea generală era că trebuie să îţi controlezi ţinuta.

Am realizat imediat ce lipsea din peisaj. Acest auto-control. Tinerii aceia se aşezaseră pe vine ori sprijiniţi de perete. Unii blocau trotuarul, alţii se opriseră în uşă. La terasa de vizavi, scaunele erau trase la întâmplare.

Gesturile dovedeau acelaşi gen de derapaj. Limbajul - incalificabil. Îmbrăcămintea - piese scumpe asortate cu altele parcă obţinute de la second-hand. Cămăşi Lacoste şi papuci din plastic.

Am observat acelaşi pattern (pentru a folosi un termen-cheie al sociologiei) aproape oriunde am ajuns. La sala de sport vezi tineri cu echipament de ultimă oră care îşi vorbesc cu "bă!". Chelneri care se bat pe burtă cu clienţii. Chiar şi firmele de pe stradă mărturisesc acest fel de familiaritate vulgară. Am văzut zilele trecute una pe care scria: "Hop! Hop! Papă tot!". Produsele de pe raft au nume stranii gen "brânzică".

Asta este foarte curios. Dacă citeşti literatura despre formarea culturii burgheze, constaţi repede că o temă comună este aceea a cultivării unei anume reţineri, a unei anume demnităţi. Modelul primar al acestei perioade este, desigur, gentleman-ul englez. Chiar şi clasa muncitoare se cuplează la această cultură a demnităţii. Îşi pune duminica hainele cele mai bune, indiferent dacă se duce la biserică sau la meci.

Am umblat prin multe ţări. Unele mai ordonate, altele mai puţin. Am văzut mizerie şi oameni care se poartă discutabil. Însă nicăieri nu am întâlnit acest amestec straniu şi persistent care ne iese mereu în cale pe străzile noastre.

Chiar zilele trecute am fost la mall. Când să plătesc parcarea, aud scandal. Unui cetăţean îi blocaseră roţile maşinii. Individul - în şlapi şi cu telefon de o mie de euro - pretindea că nu înţelege pentru ce... Îi explica omului în uniformă că oprise şi el puţin să intre, să caute pe cineva... Blocase un întreg centru comercial doar pentru că el a decis să parcheze ca pe uliţa satului. Drept în mijlocul drumului.

Încă un mister pentru mine este diferenţa dintre sexe. Această cultură a atitudinilor nedemne mi se pare - la prima vedere, cel puţin - să fie proprie părţii masculine a societăţii.

Cauzele însă îmi sunt destul de clare. Sigur, mai întâi este lipsa de educaţie elementară. Şi deficitul de control social. În fond, dacă îţi merge o dată, de două ori, de o sută de ori - totul devine o obişnuinţă.

Dar cred că putem merge cu analiza încă şi mai departe. Primitivul ia în stăpânire (trecătoare) un loc din pădure pur şi simplu ciucindu-se. La fel, primitivii timpurilor noastre exploatează un spaţiu în care barierele proprietăţii private sau publice s-au relativizat ori au dispărut cu desăvârşire.

În acest teritoriu confuz, rolurile sociale au devenit, şi acestea, neimportante. De aceea se şi trece atât de rapid de la unul la altul. Tot zilele trecute am ajuns pe la o secţie de Poliţie, să îmi fac un buletin nou. Oamenii legii erau pe coridoare, atârnaţi de balustrade, şi fumau. Vorbeau în argou de puşcărie. În jur, totul era murdar. La intrare fluturau două drapele: al României şi al Uniunii Europene.

Stânga ne-a explicat că de vină este sărăcia. Sau, mai sofisticat spus, "inegalităţile sociale". Drept este că şi acestea sunt importante şi au un rol în explicaţie. Însă morbul este mai subtil. Este o corupţie a minţii care, iată, îi afectează şi pe aceia care au cont la bancă şi loc de parcare rezervat.

Mall-ul este un micro-univers fascinant. Acolo am dat chiar peste un filozof din aceştia pe stil nou. Un tânăr care m-a tuns mi-a explicat, grav, că existenţa omului nu are sens. Sau dacă îl are, este misterios. "Viaţa este dubioasă..." - m-a lămurit el. Am plecat tulburat. El şi-a revenit repede, pentru că l-am văzut apoi pe coridoare, mânca, încântat, o îngheţată. O doamnă îşi făcea unghiile în spatele unei tejghele la care se vindeau cristale Swarovski. Se anunţau reduceri.