Barbie, Oppenheimer şi avatarurile capitalismului românesc

Ce ar putea avea în comun, dincolo de lansarea mondială, în paralel, a celor două filme prezente în cinematografele din întreaga lume, celebra păpuşă Barbie şi un savant precum Robert Oppenheimer? La prima vedere, cele două subiecte par atât de diferite încât comparaţia pare absurdă! Dar, în ţara lui Urmuz şi a lui Eugen Ionesco în care s-a născut Absurdul, nimic nu este în mod definitiv lipsit de logică. Efortul de două secole de a aduce raţionalismul cartezian pe meleaguri danubiano-pontice a avut, în cel mai bun caz, un efect parţial. Aşa că nu va fi dificil să găsim conexiuni între cei doi pivoţi ai imaginarului despre lumea americană, Barbie şi Oppenheimer şi minunata lume nouă a capitalismului de scandal românesc.

Căci atât Barbie - mai ales noua Barbie - cât şi Oppenheimer pot fi asociaţi cu o anumită idee despre diversitate şi aventură. Dacă Barbie a evoluat de-a lungul timpului, devenind reprezentanta unei largi palete de profesiuni şi stiluri de viaţă, la noi ea a rămas tot păpuşa inventată în 1959 de Ruth Handler, aşa cum capitalismul este încă privit ca o formă economică primară bazată pe supremaţia exclusivă a Pieţei în care Statul este principalul inamic. Or, şi Barbie şi capitalismul au evoluat spre un nou stadiu, acceptând o lume diversă şi în continuă, ba chiar într-o de-a dreptul browniană mişcare. În acelaşi timp, de la Einstein şi Oppenheimer încoace, savanţii au mai pierdut din prestigiu, dar au câştigat o libertate pe care tocmai succesul capitalismului a pus-o în mişcare. Or, acest succes s-a datorat până la urmă şi faptului că bomba atomică a fost creată mai întâi în America şi nu în Germania nazistă sau în Rusia stalinistă. Cum ar fi arătat lumea dacă Hitler sau Stalin ar fi avut acest instrument de teroare? Ne-o dovedeşte acum urmaşul direct al celor doi, Vladimir Putin.

Aşa cum modelul de comportament tip Barbie a fost criticat în trecut pentru promovarea unui anume stereotip de gen, şi ştiinţa transformată într-un auxiliar al politicii a fost criticată pentru anumite realizări ale sale (cum este şi exemplul de mai sus al bombei atomice şi succesoarelor sale, bomba cu hidrogen sau cu neutroni). Dar societatea a evoluat şi pentru că ştiinţa s-a dezvoltat astfel încât savanţii au ajuns să influenţeze percepţiile şi ideile comune prin descoperiri şi cercetări care schimbă modul în care înţelegem lumea.

Atât Barbie, cât şi savanţii, pot reprezenta căutarea excelenţei în domeniile lor. Barbie poate încuraja aspiraţiile şi ambiţiile, iar savanţii se străduiesc să atingă înaltul nivel de cunoştinţe în domeniile lor.

Şi dacă Barbie s-a schimbat şi a evoluat de-a lungul celor 65 de ani pentru a rămâne o referinţă care generează şi astăzi sentimente contradictorii, dar nu poate fi ignorată, este pentru că societatea capitalistă s-a adaptat tendinţelor timpului. La fel cum savanţii au fost şi ei nu doar inovatori în domeniile lor de cercetare, ci au reflectat schimbările din societate pe care umanitatea le-au parcurs. Aşa că, deşi sunt diferite ca natură, atât Barbie, cât şi Opepnheimer, ca forme de expresie a capitalismului evolutiv, au avut şi pot avea un impact semnificativ asupra culturii şi societăţii în feluri distincte.

În acelaşi timp, formula capitalism românesc de scandal, de care vorbeam la începtul articolului, chiar dacă nu este o formă standard de clasificare a capitalsmului, reflectă acele practici pseudo-capitaliste şi comportamente ale anumitor actori din lumea afacerilor, economiei şi politicii care au dus sau pot duce la situaţii scandaloase. Este vorba de o imagine diformată şi carcaturală a capitalismului ca expresie a unei Pieţe concurenţiale în care Statul este privit ca un infractor. Or, această imagine trece peste scandalurile corporative care intră în folclorul contemporan şi alimentează teoriile conspriaţiei. Pentru că şi companiile, cum au doedit-o atâtea "cazuri" celebre de la scadalul Microsoft încoace, pot fi implicate în diverse tipuri de scandaluri, cum ar fi fraude contabile sau manipularea pieţelor pentru a obţine avantaje financiare nelegitime. Iar aceste acţiuni subminează încrederea publicului în capitalism şi generează nu doar critici asupra modului în care funcţionează etica afacerilor, ci şi sentimente anticapitaliste sau reacţii împotriva capitalismului internaţional ale căror consecinţe politice pot fi dezastruoase.

În acelaşi timp, promovând un capitalism pur şi dur descris de formula "This is capitalism. It is not illegal", capitalismul românesc de scandal ajunge să promoveze inegalitatea economică şi să desconsidere categoriile sociale defavorizate. Or, exploatarea lucrătorilor sau impactul negativ asupra mediului sunt tot atâtea subiecte care provocă scandaluri. Ca să nu mai vorbim despre absenţa oricărei perspective etice asupra modului de desfăşurare a afacerilor, care merge de la neglijarea voluntară a componentei ecologice la prezentarea evaziunii fiscale ca o acţiune de apărare împotriva Statului vampir sau la promovarea unor practici manipulatoare de marketing pentru a ajunge la transformarea lobby-ului şi a influenţei lumii afacerilor în politică în modele de politică publică dezirabile. Or, din cauza acestei tendinţe caricaturale, folosită în strategia de manipulare a opiniei publice şi de negociere cu centrele de putere, la fiecare final de etapă electorală - cum va fi şi anul viitor - evaluarea capitalismului şi a stării democraţiei româneşti de către diferitele părţi ale opiniei publice româneşti riscă să fie reduse doar la aceste aspecte scandaloase.