Bătălia cu România

Deşi vineri, 17 iunie, s-a petrecut cel mai important eveniment politic al anului - declararea neconstituţională a opt articole din propunerea de modificare a Constituţiei iniţiată de preşedintele Băsescu la propunerea guvernului - week-endul politic a aparţinut mai degrabă primarilor. La Bucureşti, Sorin Oprescu şi-a început campania electorală pentru anul viitor cu inaugurarea controversatului pasaj Basarab, iar la Cluj, fostul (şi, de ce nu, poate şi viitorul) primar Emil Boc a inspectat a doua oară într-o lună şantierul de la centura oraşului. Între timp, preşedintele Băsescu s-a retras, fără cel mai mic comentariu sau comunicat de presă privind noua situaţie politică în care este pus de deciziile Curţii Constituţionale, la Neptun.

Pus într-o neaşteptată defensivă preşedintele Băsescu nu a reacţionat şi pare să fi delegat primele reacţii la decizia Curţii Constituţionale lui Emil Boc. Acesta explica, la o dezbatere despre modificarea Constituţiei realizate la prefectura din Cluj şi desfăşurată după inspectarea lucrărilor deja celebrei centuri, că odată cu decizia de vineri a Curţii Constituţionale privind neconstituţionalitatea propunerii de eliminare a tezei privind prezumarea caracterului licit al averilor, s-a pierdut o bătălie, dar nu şi războiul cu averile ilicite. Un război? Cu cine? Cu mereu amintita corupţie? Cu clasa politică ar întreţine-o? Cu prezumţia de nevinovăţie pe care deja celebra teză a doua a art.44 alin.(8) din Constituţie o descrie? Un război cu Constituţia? Un profesor de drept constituţional nu poate face o astfel de afirmaţie. Ori poate un război cu o Românie care ar trebui schimbată din rădăcini, dar, conservatoare nu vrea să se "reformeze"? Căci atât modificarea regimului constituţional, cât şi a organizării administrative nu sunt elemente izolate, ci părţi importante ale unui exerciţiu politic care se doreşte "reformator, deci distrugător al "vechii ordini"!

De ce ar fi folosit Emil Boc o asemenea formulă cu conotaţii militare? Acesta era până acum apanajul exclusiv al lui Traian Băsescu! Preşedintele era şeful informal, cel care stabilea strategiile şi declanşa conta-atacul! A vrut Boc să foloseas­că o figură de stil, să exprime o stare de spirit şi să inoculeze "trupelor" elanul de "luptă", a căutat o formă de ieşire "onorabilă" dintr-o situaţie imposibilă, sau pur şi simplu a anunţat astfel schimbarea centrului de comandă?

Preluarea iniţiativei de către PDL care ar trebui să ducă "lupta" pentru constituţie în Parlament nu face decât să confirme ideile echipei Blaga, care cerea cu doar o lună în urmă, la Convenţia Naţională a PDL, autonomizarea partidului în raport cu Cotroceniul. Şi nu "războiul cu averile ilicite" este problema acum, ci reconfigurarea scenei politice şi a raportului dintre instituţii. Căci ar fi absurd ca cineva cât de cât informat şi de bună credinţă să creadă - şi cu atât mai mult Emil Boc, totuşi profesor de drept constituţional la Facultatea de ştiinţe Politice din Cluj - că vreun principiu din actuala Constituţie ar putea "apăra averile dobândite ilegal"!