Biata Barbie

Umblam zilele trecute printr-un supermarket. Eram destul de dezorientat pentru că produsele nu păreau să fie în locurile lor obişnuite. Aţi observat că în ultima vreme multe magazine au tot făcut permutări pe rafturi? În fine, aşa se face că am nimerit printre rafturile cu jucării.

Am realizat, imediat, că ceva s-a schimbat şi acolo. Nu am cumpărat jucării de ani buni. Aşa că imaginaţi-vă şocul pe care l-am resimţit când am văzut ororile care sunt vândute acum părinţilor pe post de jucării. Cine îşi imaginează că un copil poate să se amuze cu acele creaturi din plastic strident colorat? Tot felul de monştri cu antene, diverse maşinuţe cu roţi pătrate, avioane cu aripi găurite. Nimic nu semăna cu jucăriile de pe vremea copilăriei noastre.

Cea mai întristătoare era secţiunea cu păpuşi. Acestea erau puse în cutii urâte de carton, ca nişte mici sicrie. Aveau ochi răi, haine urâte şi corpuri diforme. Am avut acea senzaţie inconfortabilă pe care călătorul o are când ajunge pe sinistra Isla de las Munecas din Mexic, unde păpuşi schilodite şi putrezite atârnă de ramurile copacilor.

Cândva, lumea copilăriei era fermecată. Zâne şi prinţi, pitici simpatici, căţei vorbitori. Pentru băieţi, soldăţei şi maşinuţe (atât de bine fabricate încât acum au devenit obiecte de colecţie). Pentru fetiţe, păpuşi adorabile, bine îmbrăcate. Trebuie că s-a rupt ceva în profunzimile imaginarului culturii europene pentru ca un părinte să dea bani pe însăilările acelea din supermarket.

Jucăriile ne spun ceva despre lumea în care am ajuns să trăim. Iată cazul păpuşii Barbie. Inspiraţia sa a fost o păpuşă germană, din 1955, numită Bild Lilli. Aceasta era inspirată de un personaj de benzi desenate, o tânără care nu se temea să se poarte provocator, în spiritul timpului. Când un poliţist îi spune că este interzis să umble pe stradă în costum de baie în două piese (un adevărat scandal în anii '50), Lilli îl întreabă: "Pe care dintre cele două piese trebuie să o scot?..".

În 1959, corporaţia Mattel scoate prima Barbie. A fost un succes colosal. S-au vândut peste un miliard de păpuşi. Plus nenumărate accesorii. De la început, Barbie a fost o adevărată "bombă sexuală". Primele decenii păpuşa privea în lateral, "cu coada ochiului", iar fetiţele îmbrăcau păpuşile în haine vândute separat.

Ai spune că un miliard de părinţi nu pot greşi. Ai fi crezut că un miliard de fetiţe au învăţat ceva util de la Barbie. Ai fi presupus că este de bun-simţ să laşi părinţii şi copii să fie... părinţi şi copii. Însă pentru Stânga radicală nici o cauză nu este prea ridicolă. Aşa încât a pornit un război împotriva lui Barbie.

Principala acuzaţie este că Barbie este exagerat de frumoasă. Creează, cum s-ar spune, "aşteptări nerealiste". Că le complexează pe fetiţe. Că este prea albă. Prea suplă. Îi stă părul prea bine. Are haine prea scumpe.

La început, corporaţia Mattel a încercat să explice. Spre exemplu că talia exagerat de suplă a păpuşii se datorează faptului că trebuie ţinut cont de grosimea cusăturilor hainelor. Dacă ar avea o talie normală, hainele puse pes-te o asemenea păpuşă ar fi făcut-o să arate obeză. Dar lobby-ul de Stânga nu s-a lăsat. Nimeni nu e în siguranţă: om, animal sau păpuşă. Toţi trebuie să ne facem mea culpa. Aşa încât compania a cedat. A introdus în fabricaţie o versiune de Barbie... grasă.

Ceva asemănător trebuie să se fi petrecut cu celelalte jucării. Pe timpul copilăriei mele soldăţeii erau cu atât mai apreciaţi cu cât erau mai realişti. Unii erau devărate opere de artă. Alte jucării favorite erau machetele de avioane. De asemenea, realiste. Era o provocare să le asamblezi şi să lipeşti, în final, adezive cu însemnele forţelor aeriene germane, americane sau suedeze.

Mă tem că acum au dispărut de pe raft aproape orice jucării educative. Copiii de astăzi nu mai au nevoie, din câte se pare, decât de scandal inter-galactic. Ei sunt serviţi cu roboţi criminali, cimpanzei cu trei picioare, coropişniţe cu ochi din care ţâşnesc raze laser. Mă întreb ce coeficient de inteligenţă ajung să aibă aceşti copii după o dietă de zece ani cu asemenea produse.

Am deschis, de curiozitate, un site românesc ce vinde jucării. Mi-am zis că poate supermarketul acela era o excepţie. Se pare că nu. Nici limba româ-nă folosită nu mi s-a părut în regulă. "Frumuseţe bijuterii şi accesorii fetiţe". Am trecut mai departe şi am făcut click pe secţiunea cu păpuşi. Mi-am revenit cu greu. "Păpuşa Simba New Born Baby Bebe Darling cu oliţă si baveţică roz deschis".

Aceste derapaje nu sunt opera copiilor. Nu ei au desenat "Robot cu baterii Globo sunete şi lumini care merge şi trage cu ventuze". (aşa scrie). Nu ei vând "Set 4 morcovi vitezomani Baker Ross". Aceste urâţenii sunt creaţia adulţilor. O alianţă de ideologi ai "corectitudinii politice" şi de moguli ai marii industrii şi ai reţelelor media.

Iar problema nu este atât infantilizarea copiilor, cât mutilarea lumii de mâine. Creaturile mutante de pe rafturi îi salută pe alegătorii viitorului.