English
Tartu este un frumos oraş din sudul Estoniei. Numit pe vremuri Dorpat, cam la fel de mare ca Râmnicu Vâlcea (în termeni de populaţie), are o universitate faimoasă, întemeiată în 1632, de regele Suediei. Printre cei care au studiat aici se numără un laureat Nobel (Wilhelm Ostwald, premiul Nobel pentru Chimie în 1909) şi Pantelimon Halippa, preşedintele Sfatului Ţării de la Chişinău, care a votat unirea Basarabiei în 1918. Dar despre altceva doream să vă vorbesc astăzi.
Zilele trecute admiram centrul oraşului - mai precis, ce a rămas din acesta după ce au trecut peste el armatele germane şi sovietice, în cel de-Al Doilea Război Mondial - când, ghidul meu, un român de treabă, stabilit în Tartu de ani buni, mi-a atras atenţia asupra unui detaliu. Pe stradă era un fel de cutie dreptunghiulară, cu o uşă cu geam. Înăuntru se vedeau rafturi mici, cu cărţi. Era o bibliotecă de stradă. Am mai văzut altă bibliotecă de acest fel şi într-un cartier pitoresc numit Supilinna (Oraşul supei). Aici era o simplă cutie de lemn montată pe un perete.
Instrucţiunile de folosire sunt simple:
1. Iei o carte şi o citeşti; 2. O aduci înapoi; 3. Adaugi alta, dacă vrei.
Ar fi multe de spus cu privire la această interesantă iniţiativă civică. Însă astăzi am să vă ofer o analiză mai abstractă. Cu concluzii destul de practice.
Genul acesta de scheme se numesc, în engleză, "honour systems". Nu ştiu care ar fi termenul românesc. Ideea este simplă. Te bazezi pe onestitatea clienţilor. Un exemplu ar fi acela al restaurantelor unde mănânci fără preţuri fixe. Laşi cât crezi tu că face.
Formule de acest fel am văzut şi în Bavaria, unde un cultivator de flori lăsase pe marginea drumului o cutie. Şoferii opreau, culegeau flori şi apoi puneau banii în cutie. La New York existau cutii cu ziare. Le deschideai, luai ziarul şi apoi puneai banul într-o cutie separată. În unele instituţii occidentale există şi acum un colţ unde găseşti cafea şi ceva produse de patiserie. Te serveşti şi pui câteva monede într-o cutiuţă.
Există asemenea sisteme ale onoarei şi la noi? Suspectez că da. Îmi amintesc că, în copilaăria mea, în unele biserici nu era nimeni la măsuţa unde erau lumânări. Luai una şi puneai singur bănuţii în cutie. Prin oraşele mari am observat acum că măsuţa are pe cineva care încasează banii, dar cititorii care au fost recent prin localităţi mai mici poate au descoperit că sistemul onoarei supravieţuieşte.
Întrebarea pe care mi-o pun acum este dacă din punct de vedere economic acest sistem este unul viabil. Eventual, dacă este chiar dezirabil.
Moral vorbind, este ceva pozitiv aici. Avem de-a face cu o schemă simplă, care funcţionează pe baza virtuţilor cetăţenilor. Nu are, practic, deloc personal, nu presupune cheltuieli. Oferă ocazia exerciţiului bunăvoinţei şi al onestităţii. De ce nu am folosi această formulă şi în altă parte?
Unele oraşe au venit cu ideea unei scheme în care primăria aduce biciclete, iar cetăţenii le folosesc gratuit, după care le lasă parcate în locuri desemnate. Din câte cunosc, s-au soldat cu eşecuri. Într-unul din oraşele respective, canalele au ajuns pline de biciclete aruncate, pur şi simplu, peste parapeţi.
Marea problemă este, evident, furtul. În termeni economici, "pasagerul clandestin" (free rider). Cel care vrea beneficiile, fără să îşi asume costurile şi obligaţiile. Sistemele onoarei merg atunci când bunurile au valoare foarte mică. Încercaţi să faceţi o bibliotecă de stradă cu tablete electronice noi-nouţe şi veţi descoperi rapid acest lucru...
Prin urmare, mai trebuie ceva. Norme şi un sistem de control. Acest lucru îl vedem, spre exemplu, în cazul cutiei cu lumânări din biserică. Presupun că cei care intră acolo sunt oameni, cum se spune, "cu frica lui Dumnezeu", care doresc să îşi confeseze păcatele mai curând decât să adauge altele.
Însă cea mai interesantă observaţie o datorez unui cititor de pe pagina mea de Facebook, unde am pus o fotografie cu biblioteca de stradă. "Nu m-ar supăra dacă ar fi cititori care ar "uita' să înapoieze cărţile. Să furi o carte e un act de cultură, cred că Mircea Nedelciu a spus-o, în «Tratament fabulatoriu»".
Eu unul, nu aş fi aşa de sigur. Cred că situaţia aici este puţin diferită. Cărţile sunt acolo pentru că sunt deja donate. Împrumutate sau "împrumutate" - oricum sunt date de foştii proprietari cititorilor. Altfel spus, "furtul" este cumva o donaţie deghizată, nu furt-furt.
În cele din urmă, scheme precum aceea a bibliotecii de stradă ne spun ceva despre normele şi despre valorile din comunităţile noastre. Suntem oneşti? Suntem generoşi? Avem capacitate de autoorganizare?
Concluziile sunt uneori suprinzătoare. Un exemplu. În Austria există un sistem al onoarei pentru vânzarea ziarelor de duminică. Un studiu ne arată că, proporţional, sunt mai mulţi oameni oneşti, care plătesc ziarul, în cartierele mai sărace, decât în cele peste medie. Iată că şi unii dintre indivizii cu venituri mari nu ezită să bage mâna în cutia milei. Dacă li se oferă ocazia.
Notă: Domnul Cătălin Avramescu este ambasador al României în Finlanda şi Estonia.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. Regulile si morala
(mesaj trimis de Silvia în data de 20.10.2015, 05:18)
Regulile şi morala au diferit radical în locuri diferite şi în timpuri diferite. Aşa, ca un exemplu: În evul mediu apusean era considerat a fi o normalitate ca litigiile să nu fie aduse în faţa judecăţii oamenilor ci în faţa "judecăţii lui Dumnezeu". Aşa că împricinaţii puneau mîna pe spadă, pe lance, pe bardă, pe buzdugan sau pe ce mai apucau, iar cel care la capătul încăierării rămînea în viaţă, rămînea şi cu "dreptatea". O "dreptate" pe care nu i-o mai contesta nimeni, căci -nu-i aşa?- fusese girată de însuşi Dumnezeu... Ba de la o vreme s-a instaurat obiceiul ca împricinaţii să nu mai lupte ei înşişi, ci să-şi angajeze luptători profesionişti, aşa-numiţii "campioni" care să lupte în locul lor. Care dintre pricinaşi îşi permitea să-şi angajeze un campion mai faimos, mai îndemînatec şi mai tare de vîrtute, ăla se alegea şi cu "dreptatea"... Chiar şi-n evul mediu tîrziu erau locuri comune şi fireşti idei de genul "Uciderea păgînilor este o faptă plăcută în faţa lui Dumnezeu" şi nimănui nu i se părea că o asemenea gîndire ar încălca morala creştină. Cum spunea unul dintre eroii din romanele lui Sienkiewicz, "Voi reteza atîtea capete de păgîni încît voi înălţa un munte din ele. În felul ăsta voi dobîndi iertare în cer şi slavă pe pămînt"... Încă din comuna primitivă a existat obiceiul ca învingătorii să-i extermine pînă la ultimul pe învinşi, asta fiind socotită şi de învingători şi de învinşi ca o normalitate. La fel, dacă i-ai fi spus traficantului de sclavi că ocupaţia lui este imorală, ăluia i-ar fi căzut falca şi ar fi făcut bouche bée la tine, fiind incapabil să priceapă de ce negustoria de vite ar fi morală, iar cea cu negri adunaţi cu arcanul -nu. Prin palatele sultanilor nu era considerat nimic imoral ca un sultan odată cocoţat pe tron să-şi extermine fraţii pînă la ultimul, care de multe ori erau de ordinul zecilor, fabricaţi în serie de tac-su cu zecile sau sutele lui de concubine din harem. Singura încălcare a moralei era doar vărsarea de sînge, care era rezolvată prin înlocuirea hăcuirii cu iataganul prin gîtuirea cu şnurul de mătase. Ca să nu mai vorbesc despre normele etice care au funcţionat în cadrul civilizaţiilor est-asiatice, sau în civilizaţiile precolumbiene şi care n-aveau absolut nimic în comun cu cele funcţionale în aceleaşi vremuri în Europa. Şi aici mă refer doar la civilizaţii evoluate, fără să mai pun la socoteală eticile practicată de triburile de sălbateci de prin junglele Africii, Oceaniei, din stepele Asiei sau preeriilor Americii de nord, triburi prin care la fel ca şi în civilizaţiile "evoluate", uciderea semenului nu presupunea absolut nici un fel de apăsare morală. Dar ca să nu mergem chiar aşa de adînd în negura istoriei, ocolind totodată practicile naziste sau staliniste, ia uitaţi-vă la actualul islam, al cărui actuali propăvăduitori le recomandă fără echivoc doritorilor de rai al lui Mahomed uciderea necredincioşilor drept cale garantată către graţiile huriilor. Defapt uciderea cîinilor necredincioşi nu este propăvăduită în islam doar ca o simplă recomandare, ci ca o datorie "sfîntă" a oricărui musulman. Sau uitaţi-vă la "morala" bandelor de traficanţi de droguri. Prin Mexic depildă, aruncarea în mijlocul străzii a douăzeci de cadavre dintr-un camion în viteză face parte din cotidian. Iar exemple în acest sens, culese din preistorie şi pînă-n prezent sînt cu sutele de mii, poate chiar cu milioanele, în condiţiile în care amintirea majorităţii lor s-a pierdut pe vecie. Aşa că termenii dv precum "omenirea" sau "toate civilizaţiile" sînt cam greu de acceptat altfel decît în sensul unei generalizări nejustificate.
1.1. Verifică-ți sursele (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de Cristi C în data de 21.10.2015, 00:03)
"uciderea cîinilor necredincioşi nu este propăvăduită în islam doar ca o simplă recomandare"
Unde ai citit asta? Te-ai obosit să verifici sursa?
Coran, versetele 190:191
“Fight in the cause of Allah those who fight you, but do not transgress limits; for Allah loveth not transgressors. And slay them wherever ye catch them, and turn them out from where they have Turned you out; for tumult and oppression are worse than slaughter; but fight them not at the Sacred Mosque, unless they (first) fight you there; but if they fight you, slay them. Such is the reward of those who suppress faith.”
"Lupta pentru cauza lui Allah împotriva celor care luptă cu tine, dar nu încalca limitele; pentru că Allah nu iubește pe călcătorii de lege. Și ucide-i oriunde îi prinzi, și gonește-i de unde te-au gonit pe tine; pentru că tumultul și opresiunea sunt mai rele decât sacrificiul; dar nu te lupta la Moscheea Sacra, dacă nu cumva(mai întâi) ei au venit să lupte acolo; dar dacă te lupți, ucide-i. Aceasta este răsplata celor care suprima credință."
Este elementar de observat, citind cele două versete împreună, că se vorbește de o reacție la tumultul și opresiunea împotriva musulmanilor. Creștinii întorc și celălalt obraz, evreii pornesc la război atunci când "sabia iese din teacă atunci când justiția întârzie sau este pervertită", musulmanii ridică sabia (pentru că sacrificiul personal este preferabil prigoanei și opresiunii). Ai priceput? Nu este vorba de uciderea fără discernământ a câinilor necredincioși.
1.2. Verifică-ți sursele (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de Cristi C în data de 21.10.2015, 00:03)
"uciderea cîinilor necredincioşi nu este propăvăduită în islam doar ca o simplă recomandare"
Unde ai citit asta? Te-ai obosit să verifici sursa?
Coran, versetele 190:191
“Fight in the cause of Allah those who fight you, but do not transgress limits; for Allah loveth not transgressors. And slay them wherever ye catch them, and turn them out from where they have Turned you out; for tumult and oppression are worse than slaughter; but fight them not at the Sacred Mosque, unless they (first) fight you there; but if they fight you, slay them. Such is the reward of those who suppress faith.”
"Lupta pentru cauza lui Allah împotriva celor care luptă cu tine, dar nu încalca limitele; pentru că Allah nu iubește pe călcătorii de lege. Și ucide-i oriunde îi prinzi, și gonește-i de unde te-au gonit pe tine; pentru că tumultul și opresiunea sunt mai rele decât sacrificiul; dar nu te lupta la Moscheea Sacra, dacă nu cumva(mai întâi) ei au venit să lupte acolo; dar dacă te lupți, ucide-i. Aceasta este răsplata celor care suprima credință."
Este elementar de observat, citind cele două versete împreună, că se vorbește de o reacție la tumultul și opresiunea împotriva musulmanilor. Creștinii întorc și celălalt obraz, evreii pornesc la război atunci când "sabia iese din teacă atunci când justiția întârzie sau este pervertită", musulmanii ridică sabia (pentru că sacrificiul personal este preferabil prigoanei și opresiunii). Ai priceput? Nu este vorba de uciderea fără discernământ a câinilor necredincioși.
1.3. Urgenta maxima (răspuns la opinia nr. 1.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 21.10.2015, 18:42)
Pastilute, pastilute.....
1.4. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.3)
(mesaj trimis de anonim în data de 21.10.2015, 22:50)
inghite-le pe stomacul gol, shoshonarule
2. fără titlu
(mesaj trimis de Calator prin tara în data de 20.10.2015, 12:33)
Hai acasa domnule ambasador; am vazut si eu - e drept doar la unii tarani, ca-si scot in strada legumele/fructele si pun un pret modic (probabil ca realizeaza ca din moment ce nu sunt fiscalizati, nu platesc pret de taraba, se jeneaza sa ceara mai mult); deci "biblioteca) functioneaza si la noi.
E drept, nu in mediul citadin.