Blogul cu obsesii şi site-ul cu informaţii

Ultima producţie (articol? declaraţie? e doar vina mea că nu prea înţeleg ce gen publicistic foloseşte...) a domnului Lucian Isar, preluată de ziarul BURSA şi publicată pe blogul personal (inutil intitulat "macroeconomie şi banking contemporan") arată încă o dată că domnul respectiv are mai degrabă o autentică obsesie pentru persoane. Nu pentru idei, fapte, analize. Persoane! Asta nu ar fi atât de rău dacă s-ar manifesta în cadrul vieţii private, dar în cazul domniei sale se manifestă în cazul vieţii publice. O explicaţie detaliată şi clară a directorului adjunct al direcţei de poltici monetare legată de politica monetară în anii de criză (care demontează aberaţiile domniei sale la adresa BNR) nu-i stârneşte domnului nostru decât nemulţumire pentru simplul motiv că nu e a domnului guvernator Isărescu. Personală! ("Isărescu continuă să se ascundă după diferiţi angajaţi BNR" spune/scrie sau ceva de genul ăsta domnul Isar). De fapt, nimic nu contează din ce face/spune/produce Banca Naţională - deşi mecanismul de decizie este unul formalizat şi simplu de înteles - dacă nu e personalizată de guvernator, şi asta nu atât ca funcţie publică, ci din nou ca...persoană! Numele lui Mugur Isărescu ii bântuie scrierile (?) dincolo de orice idee, relevând nu doar o obsesie pe care nu reuşeşte să o depăşească, ci şi un dezinteres, probabil inconştient, faţă de eventualii cititori care caută acolo texte de macroeconomie şi banking contemporan.

Nu trece o zi fară să-i pomenească guvernatorului numele, musai în titlul postării. Evident că nu reuşeşte să adune atâtea idei câte postări, dar insistă să creadă că poate compensa calitatea prin cantitatea atacurilor fără noimă şi număr la persoană. Pe tot parcusul anului 2016, la BNR am încercat să trecem de obsesia persoanei şi să ne chinuim să identificăm teme de interes public în producţiile (articole, declaraţiile sau ce or fi) domnului Isar. Şi am reuşit să venim cu clarificări ale specialiştilor noştri legat de subiecte care au un anumit grad de dificultate tehnică, dar care pot fi utile pentru cei care chiar vor să ştie lucruri despre BNR. Nu ne-a fost uşor, pentru că acuzaţiile de la care plecăm sunt atât de rupte de realitate şi îmbâcsite în limbaj, încât compun o lume paralelă în care clasica dihotomie adevărat/fals, minciună/adevăr pare să nu mai fie suficientă. Pentru că, dacă domnul Isar a reuşit ceva în cursul anului 2016, atunci a reuşit să devină cel mai activ exponent al bloggerismului "post factual" - poate prea frumos spus faţă de mizeriile ventilate - strategia care a spulberat realitatea media în întreaga lume. Este acea strategie prin care neadevărurile puse cap la cap cu consecvenţă ca un şirag de mărgele contrafăcute compun o "realitate" paralelă care nu mai poate fi contrazisă simplu factual, prin afirmaţii adevarăte care să le înlăture natural pe cele false. Tehnica a triumfat şi in Vest, ca urmare a succesului pe care social media pare să-l aibă aşa încât revista The Economist scria recent că pentru 2016 cuvântul anului este "post truth". Ce mai rămâne după adevăr? Obsesia faţă de persoane, probabil...Sau faţă de posturi...

Şi totuşi, încercarea dificilă de a clarifica punctual (factual) unele acuzaţii ciudate a dus la o serie de articole care cel puţin reuşesc să răspundă concret unor întrebări la care oricine care gândeşte încă în termenii "demodaţi" adevărat/fals mai poate să găsească informaţii relevante. Seria de acuze "post factuale" este lungă, pestriţă şi absurdă. Cum să răspunzi la aberaţia că "BNR a aruncat România în criză în 2008"? Şi totuşi, specialiştii BNR s-au străduit să dea un răspuns punctual/factual cum au făcut şi atunci când au răspuns la "Supradimensionarea împrumutului cu FMI pentru a încasa guvernatorul bonus în criză!!!", sau la "dispariţia" prin pierderea accesului la rezervă a aurului depozitat la Londra! Sau legat de suma fantezistă care s-ar putea obţine pe urma unei contrapartide cu aurul respectiv, ca să nu mai vorbim de un împrumut gajat tot cu aur la BRI! Toate aceste aberaţii îşi găsesc replici în încercarea dificilă de a răspunde factual unor acuzaţii post factuale. Pentru nostalgicii adevărului sunt convins că lectura blogului opiniibnr.ro care curpinde asemenea articole este relevanată. Pentru promotorii diversiunilor post adevărate, e probabil inutilă. Cu atât mai mult cu cât obsesia legată de persoana guvernatorului este mai tare decât orice dorinţă de a clarifica eventuale întrebări, iar blogul cu lumea paralelă a domnului Isar e singura jucărie colorată care i-a mai rămas.