BNR accelerează relaxarea monetară cu speranţa că "ambreiajul" rupt va cupla

Noua reducere a dobânzii de politică monetară arată că Banca Naţională a României nu înţelege imposibila sarcină să repornească o economie cu ambreiajul rupt prin apăsarea acceleratorului monetar. Poate că autoritatea monetară nu vrea să înţeleagă sau are, de fapt, cu totul alte obiective.

Despre aceste "alte obiective" a scris analistul Florin Câţu pe blogul său (florincitu.wordpress.com), pornind de la comunicatul BNR. Pe lângă stabilitatea preţurilor, Banca Naţională arată că şi "menţinerea stabilităţii financiare" este tot un obiectiv fundamental, dar acesta nu apare în Statutul BNR. Deci Banca Naţională încalcă legea, după cum scrie Florin Cîţu. Acuzaţia este deosebit de gravă, mai ales că "stabilitatea preţurilor şi stabilitatea financiară sunt, de cele mai multe ori, în conflict", iar Cîţu cere Parlamentului să intervină pentru clarificarea situaţiei şi readucerea BNR în legalitate.

Din păcate, legalitatea a devenit un concept lipsit de conţinut în ţara noastră, după cum demonstrează, printre altele, şi modul în care Ministerul Finanţelor caută "soluţii" pentru calcularea accizelor pe baza unui curs RON/EUR cât mai ridicat, în ciuda prevederilor Codului Fiscal.

Prin reducerea dobânzii de politică monetară până la 3% şi a ratei rezervelor minime obligatorii aplicabile pasivelor în lei până la 10%, BNR încearcă să stimuleze o economie aflată în recesiune, mai ales că aceeaşi instituţie exercită presiuni asupra băncilor pentru curăţarea bilanţurilor.

După ce a privit mult timp în altă parte, BNR forţează acum restructurarea portofoliilor de credite. Din păcate, nu este suficient să se transfere creditele neperformante către diverse fonduri de investiţii sau vehicule financiare create special în acest scop.

Având în vedere că vânzarea creditelor se face la valori cu mult sub cele nominale, apare şi o întrebare simplă: cum rămâne cu debitorii? Vor beneficia şi firmele şi gospodăriile populaţiei de o reducere majoră a sumei datorate?

Dacă nu, atunci toate declaraţiile băncilor şi ale BNR nu reprezintă decât noi exerciţii cinice de relaţii publice, iar tendinţa de contracţie a soldului creditelor nu se va opri prea curând.

Să presupunem, însă, că firmele şi populaţia vor fi iertate de o parte semnificativă a datoriei. Ce va urma? Vor sări oamenii în sus de bucurie şi vor pleca din faţa televizoarelor cumpărate în rate, se vor urca în maşinile achiziţionate prin credit din parcarea casei ipotecate pe 30 de ani şi vor lua cu asalt supermarketurile?

Nicidecum. Reacţia probabilă va fi revizuirea bugetelor de familie astfel încât să scape cât mai rapid de datorii. După lecţia oferită de criză, mai ales că prognozele unor instituţii internaţionale ca FMI sau BIS trag un nou semnal de alarmă, aceasta este noua raţionalitate economică.

La conferinţa de presă care a urmat deciziei de politică monetară, guvernatorul Mugur Isărescu a încercat să clarifice problema conversiei în moneda naţională a creditelor acordate în valută. "Nu trebuie să vorbim în termeni abstracţi despre bănci", a precizat Isărescu, deoarece "se creează confuzie, lumea nu mai înţelege, ca şi cum băncile ar crea resurse din nimic".

Dacă băncile nu creează "bani" din nimic, cum se explică avansul creditului cu rate anuale de 60% - 70% în perioada de boom, pe fondul unei creşteri economice mult mai reduse, creştere care implică un avans la fel de redus al veniturilor din economie? Din ce surse s-au constituit depozitele care ar fi trebuit să fie intermediate şi multiplicate ulterior de către bănci?

Declaraţia guvernatorului Isărescu ridică un serios semn de întrebare, poate chiar mai grav decât nerespectarea de către BNR a propriului statut. Oare veteranul guvernatorilor de bănci centrale din această parte a galaxiei nu cunoaşte adevărata natură a banilor dintr-un sistem bazat pe rezerve fracţionare şi monedă fiduciară?

Ziarul BURSA a publicat, cu câteva luni în urmă, două studii dintr-un raport trimestrial al Băncii Angliei, care au fost ataşate articolelor "Înţelegerea naturii banilor este mai presus de înţelegerea produselor financiare", din 28 aprilie 2014 şi 6 mai 2014.

Acolo se precizează că "băncile comerciale creează bani, sub forma depozitelor bancare, prin acordarea de noi credite". Din această cauză, "unii economişti consideră depozitele bancare drept "bani veniţi din stilou'", deoarece "aceşti bani apar ca urmare a semnăturii de aprobare a creditului". După cum se observă, cerneala stiloului de pe un contract de credit nu schimbă prea mult datele problemei: "banii" apar tot din nimic, creează o putere artificială de cumpărare şi declanşează un boom economic iluzoriu, ale cărui consecinţe sunt dramatice.

"Aşa cum acordarea unui credit conduce la crearea banilor, rambursarea acestuia conduce la distrugerea banilor", se mai arată în articolele de la Banca Angliei. Această simplă afirmaţie are capacitatea de a induce groază la nivelul băncilor centrale şi a sistemelor financiare pe care le păstoresc. Ca urmare, se încearcă transmiterea groazei şi la nivelul cetăţenilor, care sunt "informaţi" aproape zilnic despre efectele catastrofale ale deflaţiei şi beneficiile inflaţiei.

În urma publicării unei analize dedicate ultimelor declaraţii ale lui Mario Draghi, privind necesitatea cumpărării creditelor neperformante din Grecia şi Cipru de către BCE (n.a. dar nu a ieşit Grecia din criză de curând?), Mike Shedlock, consultant la Sitka Pacific Capital Management şi proprietarul blogului Global Economic Trend Analysis, a primit o opinie de la directorul unei companii financiare cu prezenţă globală. "Mario Draghi este un idiot. Băncile creează bani atunci când acordă credite, iar creditele implică o cerere pentru noi rezerve care, în ultimă instanţă, se întorc la BCE sub formă de depozite. În aceste condiţii, dobânda negativă pentru depozitele de la BCE reprezintă o taxă asupra capitalului şi a creditării", arată corespondentul lui Shedlock.

Afirmaţia directorului companiei financiare a fost făcută, probabil, la mânie. Nu, guvernatorii şi preşedinţii băncilor centrale nu sunt idioţi, chiar dacă spun că reducerea rezervelor minime obligatorii ajută la stimularea creditării, contrar celor demonstrate în studiile Băncii Angliei, sau consideră că achiziţia unor active cu rating speculativ este singurul lucru care lipseşte relansării economiilor supraîndatorate. Ei încearcă doar să lipească cu bandă adezivă un cazan sub presiune, alimentat necontenit cu "bani" ieftini în ultimele decenii.

La fel ca în economiile dezvoltate, acţiunile BNR au un singur scop: menţinerea unui status-quo promovat sub numele de "stabilitate financiară" şi acoperirea insolvenţei statului prin costuri de finanţare cât mai mici.

Dar de ce ar trebui menţinute în viaţă, prin orice mijloace, bănci care dovedesc o incapacitate crasă de a supravieţui pieţei libere sau unui stat inept?

Răspunsul la această "întrebare supremă a vieţii, a universului şi a tot restul" este 42.