Căldură mare, Caragiale, varianta PSD 2017

Termometrul spune la umbră 33 Celsius...Sub arşiţa soarelui, se opreşte o birjă...pardon, un merţan sau ce o fi avînd domnul în dotare, că e ditai şeful parlamentului...în strada..... la numărul 11 bis, către orele trei după-amiaza. Domnul Dragnea se dă jos din trăsura-limuzină şi cu pas moleşit se apropie de uşa fostei marchize, astăzi viloi, unde nu pune degetul pe nici un buton de sonerie.... bate direct la uşa cabinetului pe care scrie Prim-ministru, că doar îl "cunoaşte" băieţii de la SPP, cine este! În sfîrşit, vine feciorul, Tudose, să deschidă.

Dragnea: Ai rezolvat cu pensiile, Tudose?

Tudose: Da; dar mi s-a poruncit să spui, dacă o întreba cineva, că sunt plecat la ţară.

Dragnea: Dumneata să-mi spui, c-am venit eu.

Tudose: Nu pot domnule.

Dragnea: De ce?

Tudose: E încuiată odaia... de la minister....chiar de ministrul de finanţe

Dragnea: Bate-i, să deschidă.

Tudose: Apoi a luat cheia la domnealui cînd a plecat.

Dragnea: Care va să zică, a plecat?

Tudose: Nu domnule, n-a plecat.

Dragnea: Amice, eşti...idiot!

Tudose: Ba nu, domnule.

Dragnea: Zici c-ai rezolvat, totuşi?

Tudose: Ba da, domnule.

Dragnea: Apoi nu ziseşi că n-ai rezolvat?

Tudose: Nu domnule, am rezolvat.

Dragnea: Atunci ai rezolvat?

Tudose: Ba nu, dar n-am plecat la ţară, am ieşit aşa.

Dragnea: Unde?

Tudose: În oraş.

Dragnea: Unde!?

Tudose: În Bucureşti.

Dragnea: Atunci, stai şi-ascultă, să-ţi spun cum să faci.

Tudose: Cum vă cheamă pe dumneavoastră?

Dragnea: Ce-ţi pasă?

Tudose: Ca să-i spui.

Dragnea: Ce să-i spui? De unde şti ce să-i spui, dacă nu ţi-am spus ce să-i spui? Stăi, întîi să-ţi spui; nu te repezi...Să-i spui că am găsit eu soluţia.

Tudose: Cine, eu?

Dragnea: Eu.

Tudose: Numele dv. ?

Dragnea: Destul atît! Mă cunoaşte dumnealui...suntem prieteni....

Tudose: Bine, domnule.

Dragnea: Ai înţeles?

Tudose: Am înţeles...şi bate discret călcîiele pantofilor cu scîrţ şi cu blacheuri.

Dragnea: A!....Spune-i că să ne întîlnim negreşit.

Tudose: Unde?

Dragnea: Ştie dumnealui...Da, să vie neapărat.

Tudose: Cînd?

Dragnea: Cînd o putea.

Tudose: Prea bine.

Dragnea: Ai înţeles?

Tudose: Am înţeles ....şi bate din nou călcîiele, ceva mai tare, aproape ostentativ.

Dragnea: A! Dacă vede pe amicul nostru.......

Tudose: Care amic?

Dragnea: Ştie dumnealui!.... Să-i spuie că nu s-a putut reuşi afacerea ştiută, fiincă am vorbit cu persoana....Nu uita!

Tudose: Se poate să uit?

Dragnea: Şi zice că acum e prea tîrziu, dacă n-a venit la vreme; căci dacă venea măcar cu cîteva zile mai devreme, altă vorbă!....poate că s-ar fi putut...Ţine minte!

Tudose: Ţiu, domnule....

Dragnea: ....deoarece nu plecase încă mătuşa persoanei care s-a dus pentru ca să dea arvună şefului de.... şi el nu aflase încă, deoarece spusese nepotul cucoanei, cu care afacerea era ca şi terminată, dacă mai avea răbdare pînă luni seara, cînd trebuie neapărat să se întoarcă avocatul, fiincă s-a dus cu o hotărnicie; dar acuma, cu regret, este imposibil din mai multe puncte de vedere, care le ştie dumnealui....Aşa să-i spui.

Tudose: Bine, domnule.

Domnul pleacă...Feciorul dă să-nchiză...Domnul se-ntoarce.

Dragnea: A!.... şti ce? Nu-i spune nimic, fiincă poate nu ţii minte exact persoanele.

Am putea continua să folosim textul lui Caragiale, dar cred că ilustrarea suprapunerii de caractere se vede deja şi de pe lună. Idioţenia confuză în care personajele lui Caragiale evoluează perfect sigure de sine, egale cu ele însele şi cu logica lor implacabilă, are totuşi o fisură, o portiţă de ieşire. Domnul Costică Popescu şi domnul Mitică Popescu sunt două persoane diferite, fiecare locuind pe altă stradă, unul în Pacienţei 11 bis, iar celălalt în Sapienţei, 11 bis.

La noi, în schimb, Dragnea şi Tudose sunt în căutarea aceluiaşi Godot, cu care au afaceri importante de reglat şi dezvoltat, singurul care înţelege logica lor de fier forjat şi le poate descurca iţele daravelilor pe care, după ce la visează noaptea, se apucă să le pună în practică a doua... cel mult a treia zi de dimineaţă.

Nu! Am mai spus-o şi o repet! Caragiale nu este "actual"! Caragiale, pur şi simplu "ESTE", ubicuu şi atemporal, în substanţa, în armătura construcţiilor noastre sociale şi mai ales în cele care ţin de domeniul guvernării şi al administrării treburilor publice. Deocamdată, asta e! Poate cînd s-o mai răcori, la toamnă....să se mai schimbe ceva!