Campanie electorală fără idei

Campania electorală pentru alegerea primarului general al Bucureştiului - care ar trebui să dea tonul toamnei electorale care va culmina cu alegerile legislative de pe 6 decembrie - este extrem de săracă. Mulţimea candidaţilor nu ţine loc de dezbatere, ba chiar pare că o ocultează. Nu numai că este o campanie politică fără vreo dimensiune intelectuală reală, dar sunt ignorate toate provocările majore ale societăţii contemporane. Campania se scufundă de parcă s-ar dori scăderea interesului alegătorilor. În absenţa dezbaterii de idei a fost preferată reluarea vechiului stereotip comunist - anticomunist. Unde Gabriela Firea şi PSD sunt colţul roşi, iar Nicuşor Dan şi PNL-USR-Plus sunt în colţul galben. Ori, Gabriela Firea nu numai că nu are nimic comunist, dar nu ar putea fi acuzată că ar fi o candidată de stânga. Din contră, este o candidată a unei drepte conservatoare ortodoxiste care a impregnat din plin PSD alături de elementele naţionaliste şi neo-legionare care au fost aduse acum un deceniu şi jumătate în partid. Pe de altă parte, aşa cum s-a văzut atât de bine în perioada Dragnea, PSD a fost, este şi se pare că va rămâne moştenitorul naţional-comunismului ceauşist. Iar naţional-comunismul ceauşist se întâlneşte mai degrabă cu extrema dreapta decât cu stânga de orice fel. Politicile populiste şi asistenţiale sunt para-ideologice, în schimb poziţia faţă de mediu, educaţie sau sănătate sunt cât se poate de ideologice. Iar candidaţii noştri fug de orice dezbătare ideologică.

Veţi spune probabil că nu de idologie duce lipsă Bucureştiul, ci de administraţie! Dar ar putea fi o nouă politică pentru Bucureşti altfel decât ideologică! Ori pentru aceasta e nevoie de idei, deci şi de ideologie. Căci în spatele candidaţilor se ascund nu doar tenebroase interese de afaceri, ci şi ideologii pe care sau nu au, sau nu vor să ni le dezvăluie. Aşa că decât să atace problemele cruciale legate de calitatea mediului şi a vieţii în capitala României, vorbesc despre altceva.

Există atât de puţin spaţiu în această campanie pentru ideologie pentru că, în mod difuz, aceasta este înlocuită cu diferite forme de propagandă mai degrabă religioasă. Clasa politică de astăzi suferă atât de un deficit de cultură politică democratică, cât şi de pregătire teoretică. Avem o clasă politică care se îndreaptă în mare măsură, cu câteva excepţii foarte rare, către gradul zero de inteligenţă şi cultură politică. Această clasă politică, într-o astfel de logică, va trebui întotdeauna să meargă tot mai departe spre o cultură a marketingului, o personalizare a candidaţilor, ceea ce va face ca discursul politic să fie sau absent, sau atât de slab încât singurul lucru pe care candidaţii îl mai pot juca este imaginea lor. Această campanie este o campanie mediocră, în ciuda interesului pe care îl trezeşte din cauza problemelor sociale şi economice aduse de pandemia de Covid-19.

Politicianul român nu se mai poate adapta cu un discurs construit, coerent şi aprofundat. La noi, din cauza vulgarizării viziunii economice neo-liberale, s-a ajuns la o concepţie a democraţiei pe care Schumpeter o descria foarte lucid din anii 1940 în Statele Unite: o metamorfozare a alegătorilor în consumatori care efectuează alegeri publice ca şi când ar fi alegeri private şi se concentrează pe echipe concurente care propun segmentelor de piaţă politica bunurilor politice care pot fi schimbate cu voturi. Dar aceste bunuri politice nu sunt - în orice caz, nu la noi - politici publice, ci forme de cumpărare a voturilor prin servicii de scurt timp (de tipul măririi pensiilor, a alocaţiilor pentru copii, a salariilor, etc.).