Capitalism şi democraţie

Cum psihodrama căderii guvernului Dăncilă s-a consumat, iar campania electorală pentru alegerile prezidenţiale trenează într-o aparentă acalmie a reaşezării actorilor pe scenă după schimbarea de decor, e un bun moment să încercăm să surprindem o ecografie a lumii de astăzi.

În plin război comercial între Marile Puteri - Oare chiar a devenit China o mare putere? - constatăm că sistemul economiei mondiale, aşa cum s-a dezvoltat după al doilea război mondial, pare să treacă prin cea mai gravă criză de legitimitate. Cine ar fi crezut că la doar trei decenii de la căderea politică a "socialismului real" - la nivelul teoriei economice aceasta se întâmplase deja cu două decenii mai devreme - capitalismul va fi pus sub semnul întrebării. Dar există o alternativă la capitalism? Şi cât este de compatibil capitalismul cu democraţia?

Într-o carte apărută în 2014, sociologul german Wolfgang Streeck (Timpul cumpărat: criza amânată a capitalismului democratic - Gekaufte Zeit: Die vertagte Krise des demokratischen Kapitalismus) considera ca a fost un accident de parcurs, dar avertiza că nu se mai poate ca în acelaşi timp să avem şi capitalism şi democraţie. Pesimismul lui Streeck, care nu poate fi considerat un antidemocrat - ba din contră! - vine din constatarea că ceea ce el numeşte "capitalism democratic" a apărut într-un context istoric datat, după al doilea război mondial, dar că astăzi cetăţenii nu mai pot impune constrângeri, în orice caz în calitate de clasă socială, capitalului. Prăbuşirea sistemului de protecţie socială, dereglementarea pieţei muncii, eliberarea pieţei capitalurilor de după anii 70 ai secolului trecut, a schimbat radical raportul dintre capitalism şi democraţie în defavoarea ultimei. Revolta capitalului împotriva democraţiei, legitimată prin neo-liberalismul Şcolii de la Chicago, devenit credo-ul sfârşitului de secol, a permis o dezvoltare fără precedent a societăţii.

Deconstrucţia instituţională a epocii pos-t-belice prin atât de cunoscutele "reforme structurale" a crescut contradicţiile dintre aspiraţiile democratice ale aşa numitei "clase mijlocii" (în care se dizolvase teribila "clasă muncitoare") şi nevoile unui capital eliberat de complexe. Aşa s-a ajuns la un gen de soluţii care au avut drept consecinţă politici inflaţioniste care să acopere deficitul bugetar şi creşterea datoriilor publice şi private.

Acesta ar fi "timpul cumpărat", căci pe termen lung s-a amânat un deznodământ inevitabil pe care crizele succesive, dar mai ales criza din 2008, l-au grăbit: prăbuşirea sistemului protecţiei sociale prin reducerea bugetelor sociale şi a cheltuielilor publice.

Dar una din consecinţele crizei din 2008 a pus în discuţie şi dogma neoliberală. Această criză deschide drumul unor experimente politice post sau chiar de-a dreptul anti-democratice.

Creştin-democraţia şi social-democraţia, familiile politice care au făcut posibilă această tranziţie calmă de la vechea organizare politică şi socială a epocii dintre cele două războaie la epoca post-belică, traversează astăzi cea mai gravă criză din istoria lor. În ce priveşte creştin-democraţia, dincolo de sintagmă, aceasta pare să fie deja istorie, iar Angela Merkel face figura unei ultime partizane a unei cauze deja abandonate de grosul mişcării încă de acum trei decenii în favoarea conservatorismului, pe când în privinţa social-democraţiei, după eşecul celei de-a treia căi, aceasta pare a avea pusă sub semnul întrebării chiar supravieţuirea. Dar o asemenea criză poate fi şi ocazia unor noi oportunităţi care să ducă la o reinventare a relaţiei dintre capitalism şi democraţie. Astfel de momente sunt rare din punct de vedere istoric, dar decisive pentru traiectoria viitoare a societăţii.

Iar capitalul, şi deci capitalismul, nu va avea un rol secundar de jucat. Va abandona capitalul şi ultimele vestigii de democraţie, aşa cum propune iliberalismul. Căci animozitatea împotriva liberalismului nu este doar un exerciţiu de retorică populistă, ci o reacţie viscerală împotriva tradiţiei filosofice care a făcut posibilă tranzita postbelică: social-liberalismul care în varianta sa americană a luat forma liberalismului.

Or, social-liberalismul, sau în alte variante neo-liberalismul (care nu trebuie în niciun caz confundat cu neo-liberalismul lui Friedrich Hayek sau Milton Friedman) sau liberalismul radical a fost un curent pornit din interiorul liberalismului, iniţiat de John Stuart Mill şi care în politica internaţională a produs un Woodrow Wilson, iar în economie pe John Maynard Keynes. Adică tocmai duşmanii iliberalismului de astăzi, arhitecţii lumii postbelice, primul prin viziunea sa asupra lumii, iar al doilea prin cea asupra economiei. În esenţă, spre deosebire de liberalismul clasic, social-liberalismul nu promovează laissez-faire-ul, ci acţiunea conştientă în vederea schimbării societale. Pe plan politic, etica social-liberalismului se opune oricărei forme de autoritarism şi propune în contra-partidă implicarea indivizilor în procesul de luare a deciziilor şi, prin consecinţă, democraţia. Iar, din punct de vedere economic şi social, dezvoltarea instituţiilor care urmăresc să concilieze libertatea şi egalitatea, în special prin instituirea reglementărilor care să echilibreze efectele negative ale concurenţei şi promovarea unor politici redistributive.

Se va reconcilia capitalismul cu democraţia, revitalizând tradiţia social-liberală, sau o va abandona, aşa cum a făcut-o deja între cele două războaie mondiale? Chiar dacă suntem într-un alt moment al istoriei, recrudescenţa extremei drepte şi a populismului în paralel cu slăbirea actorilor politici ai tranziţiei democratice postbelice pune capitalismul în faţa unor decizii strategice.

Opinia Cititorului ( 13 )

1. Democratia e "raiul" capitalismului
(mesaj trimis de Dan Coe în data de 14.10.2019, 07:44)
Da China e o mare putere. Alternativa la capitalismul asa zis democratic exista deja si ea se numeste China. E greu de crezut ca "staplii economici" ai capitalismului vor accepta o conducere politica totalitarista care sa le ingradeasca libertatea de miscare. Dimpotriva Brexitul sugereaza nevoia unei dereglementari, a unei legislatii mai permisive care sa permita cresterea veniturilor speculative in industria finaciara. Democratia e oricum mimata la nivelul cetateanului de rand fie ca vorbim de capitalism sau de comunism. Ea ii avantajaza pe inreprinzatori, pe cei care detin capital, pentru ca pot mai usor sa penetreze labirintul structurilor statale de tip democratic decat ar face-o intr-un regim totalitar.
1. 1.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
  (mesaj trimis de Jiji în data de 14.10.2019, 12:25)
  Stalpii economici ai capitalismului au acceptat ingradirea libertatii de miscare. Toate companiile care investesc in China sunt obligate sa o faca prin join-venture cu companii chinezesti.
2. fără titlu
(mesaj trimis de Jiji în data de 14.10.2019, 11:19)
Capitalismul, in forma sa actuala, e pe moarte. Goana dupa profituri tot mai mari si revo9lutia industriala care bate la usa, vor accelera si mai mult automatizarea, implementarea inteligentei artificiale si implicit restructurari masive. Altfel decat in trecut, aceasta revolutie va afecta si pesonalul calififac si foarte calificat. de exemplu in SUA deja exista roboti care fac anumite operatii Standard, astfel incat chirurgii se ocupa doar de cazurile complexe, pe care un robot inca nu le poate prelucra.
Problema e ca daca tot mai putini oameni lucreaza, se restrange si piata de desfacere a producatorilor si prestatorilor de servicii. Situatia demografica, cu tot mai multi oameni batrani (pensionari) plus somajul - ca urmare a disponibilizarilor, vor distruge sisteme sociale. Si daca sunt distruse sistemele sociale, cei multi si flamanzi nu vor cumpara ci vor lua ceea ce au nevoie. Deci practic suntem intr-un cerc vicios. Intrebarea e cum iesim din acest cerc vicios? Parerea mea e ca sunt Cateva posibilitati:
- job sharing: in locul unie persoane care lucreaza full time, vor lucra mai multe persoane part time, pe salarii mai mari
- taxarea robotilor industriali ca angajati astfel incat bugetul asigurarilor sociale sa fie tinur in viata
- venit minim garantat: ar fi o chestie faina si ar revolutiona piramida salariala.
- taxarea justa a superbogatilor, fara portite de scapare, paradisuri fiscale etc.
- Stoparea actualei redistribuiri a banilor de jos in sus. Momentan traim intru-un socialism pentru cei mai bogati x% din oameni. Bogatii devin tot mai bogati, iar saracii tot mai saraci si mai multi. Asta trebuie sa inceteze.
Masurile enumerate sunt cam de stanga, deci nu au aproape nici o sansa sa fire implementate. Astfel incat cel mai probabil transformarea societatii si revolutia industriala vor veni in urma unui mare razboi, care sa decimeze populatia in tarile importante, ca si pana acum. Sau poate de data asta se rezolva cu o epidemie...
1. 2.1.  Delir pe banda rulanta (răspuns la opinia nr. 2)
  (mesaj trimis de Cio Kolet în data de 14.10.2019, 11:54)
  Parvulescu asta blah blah blah... ii da cu capitalismul si socialismul si blah blah blah. Cel mai slab ziarist de la Bursa.
  2.2.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.1)
  (mesaj trimis de Jiji în data de 14.10.2019, 12:49)
  Mie mi se pare interesant si ok. In Special partea cu teoria economica. Ar trebuii mult mai multe articola sau chiar serii de articole despre toate personajele si teoriile enumerate. Pe o pagina A4 nu se poate dezvolta mare lucru.
  2.3.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.2)
  (mesaj trimis de anonim în data de 14.10.2019, 12:57)
  Si mie mi se pare bun.
  2.4.  Articol bun (răspuns la opinia nr. 2.1)
  (mesaj trimis de anonim în data de 14.10.2019, 16:06)
  Nu e adevarat! Daca nu intelegi tu.. faci precum vulpea si strugurii! Felicitari autorului! Avem nevoie de mai multa teorie.. nu strica nici politicienlor romani!
  2.5.  Slab si praf (răspuns la opinia nr. 2.4)
  (mesaj trimis de Feisbuc John în data de 14.10.2019, 16:24)
  Autorul este praf, comentatorii ca vai de capul lor
  2.6.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.5)
  (mesaj trimis de Jiji în data de 14.10.2019, 17:18)
  Cu siguranta ai dreptate, la cat de bine ti-ai argumentat parerea ;-)
3. nu vedem încotro ne îndreptăm
(mesaj trimis de anonim în data de 15.10.2019, 08:01)
nternetul ne dă puterea de a împărtăși un mesaj și de a uni milioane de oameni din întreaga lume. Cât timp mai avem, putem să folosim ecranele pentru a ne apropia, nu pentru a ne despărți.
Putem să continuăm să slujim acestui sistem de distrugere până când nu mai rămâne nici o amintire a existenței noastre. Sau ne putem trezi. Realizați că nu mergem în sus, ci mai degrabă cădem … avem doar ecrane în fața noastră, astfel încât nu vedem încotro ne îndreptăm.
1. 3.1. Combustibilul care alimentează elita (răspuns la opinia nr. 3)
  (mesaj trimis de anonim în data de 15.10.2019, 08:03)
  Elementele de care avem nevoie pentru a supraviețui sunt deținute de corporații. Nu avem hrană pentru noi în copaci, nici apă proaspătă în izvoare, nici teren pentru a construi o casă. Dacă încerci să iei ceea ce îți oferă Pământul, vei fi închis.
  Descoperim lumea printr-un manual. De ani de zile stăm și regurgităm ceea ce ni s-a spus. Testați și clasificați ca subiecții într-un laborator. Crescuți să nu facem nici o diferență în această lume, crescuți pentru a nu fi diferiți. Suficient de deștepți pentru a ne face treaba, dar nu pentru a pune întrebări de ce o facem. Deci, lucrăm și lucrăm, nu mai avem timp pentru a ne trăi viața pentru care lucrăm. Până când va veni o zi când suntem prea bătrâni ca să ne facem treaba. Aici suntem lăsați să murim. Copiii noștri ne iau locul în joc.
  Pentru noi calea noastră este unică, dar împreună nu suntem nimic altceva decât combustibil. Combustibilul care alimentează elita. Elita care se ascunde în spatele logoului corporațiilor. Aceasta este lumea lor. Iar resursele lor cele mai valoroase nu sunt în pământ. Noi suntem.
4. hegemonic project of “embedded-neo-liberalism”
(mesaj trimis de anonim în data de 15.10.2019, 08:09)
The ongoing hegemonic project of “embedded-neo-liberalism” synthesis aimed to unify the transnational capitalist actors (TNCs) and first subchapter of the first chapter elaborates on it. This includes the social purpose supporting the emergent European Order. The Maastricht compromise reflects the gradual rise of what can be called an ”embedded neo-liberalism”. This is neo-liberal view as it emphasizes the primacy of global market forces and the freedom of the movement of the transnational capital. So, as a result of such processes, markets become increasingly disconnected fr om their post-war national social institutions and we risk a shift fr om a “national dictatorship” to an “international dictatorship” in these so called transition countries. In one side, one may read “embedded neo-liberalism” as the outcome of the transnational struggle between the three projects of neo-liberalism, neo-mercantilism and supranational social democracy. This was a struggle in which the neo-liberal became dominant but still had to accommodate the concern both of the former neo-mercantilist and of the social democrats. The neo-liberal project incorporated these rival concerns in such a manner that they were subordinated to the interests of globalising capital (neglecting the social democratic concerns in this compromise).
5. What is the reason ?
(mesaj trimis de anonim în data de 15.10.2019, 08:13)
European Integration is not a win-win scenarious yet, as it is considered on the theory of integration1; even the removal of barriers to free trade and closer integration of national economies, they have the potentiality to enrich every one, especially the poor. What is the reason for this failure? The neglect of the social protection and the denying of the existence of genuine unemployment by the standard model that economists had used for generations could be one explanation; the only reason that unemployment existed was the wages were too high, suggesting the simple remedy: lower wages. They argued that markets worked perfectly and outworn presumption that markets, by themselves lead to efficient outcomes and this failed to allow the desirable intervention of the government in the market for the guidance of economic growth and make everyone better off.