English
Trăim... trăim... trăim... trecem uşor, pe negîndite, dintr-o nevoie în alta. Uneori, dintr-o bucurie într-o nenorocire. Sau invers, alteori. Dintr-o bucurie, într-o bucurie? Cine ştie, cu noroc, poate o dată, de două ori în viaţă. Mecanismele memoriei noastre au grijă să alegă bobul de neghină. Cam 10% în sită, restul la gunoi. Chiar dacă bobul a fost mai pirpiriu, înainte de stocare, memoria are grijă să îl facă mare şi fălos. Iar, dacă era mănat, să îl albească. Dacă tecile spicului erau uneori mai mult goale, să pună cîte un bob în fiecare, astfel încît să ne aducem aminte, atunci cînd vom avea nevoie, de preaplinul recoltei pe care am avut-o în acel an fastuos. Este adevărat, ţinem minte şi nenorocirile, mai ales pe cele mari. Pe cele mai mici le uităm relativ uşor. Pe celelalte pe care le păstrăm o viaţă întreagă, cu timpul, memoria are grijă să le stoarcă încet-încet de încărcătura emoţională negativă, devastatoare, pe care am resimţit-o atunci cînd nenorocirea a dat peste noi. În memorie, aproape orice nenorocire devine cel puţin suportabilă. Memoria noastră este grijulie cu noi. Nu vrea să suferim. E selectivă. În plus, tinde să coloreze în roz evenimentele pe care le transformă în amintiri. Uneori, la nevoie, stochează şi evenimente pe care nu le-am trăit niciodată. Inventează o parte din amintirile pe care le gestionează! Tot în favoarea noastră, desigur. Minunată, de credinţă, harnică şi cît se poate de folositoare această slujnică dată omului! Chiar şi atunci cînd ne părăseşte, o face tot în folosul nostru!
Cum rămîne, însă, cu memoria colectivă? Arhetipal, ea este reprezentată, începînd cu oamenii modernităţii şi pînă azi, de "Cartea de Istorie". Poate fi o carte, pot şi mai multe, biblioteci întregi care nu încap în nici o cameră construită vreodată în templele memoriei. Pot fi nu doar semne, litere, cuvinte şi istorisiri, ci şi construcţii, ori lespezi de mormînt sau ceea ce a mai rămas din ele după ce timpul a muşcat necruţător din piatră. Pot fi obiecte personale sau ale vieţii publice, adînc îngropate în ţarini, funduri de lacuri sau mări. Pot fi desene, picturi sau urme lăsate pe piatră de mîna, degetul sau piciorul omului. Din momentul în care puterea devine elementul hotărîtor în organizarea raporturilor sociale, colectivităţile au două tipuri de "memorie". Una oficială, cea controlată, dictată, monopolizată de cei ce deţin puterea şi cealaltă. Memoria alternativă, neoficială, difuză, niciodată definitiv sedimentată, perisabilă, slab şi prea puţin structurată. Încă din timpurile străvechi ale pre-antichităţii a fost clar că, dacă vor să îşi menţină şi perpetueze puterea, deţinătorii ei trebuie să controleze "textul", "cartea" memoriei colective. După cum la fel de clar le-a fost şi celorlalţi că lipsa oricărui control asupra "istoriei consemnate" echivalează cu falsificarea masivă a ceea ce au trăit oamenii acelor vremuri, iar adevărul vieţii lor nu are nici o şansă să fie vreodată cunoscut peste veacuri. În încercarea de a limita prăpastia dintre Adevăr şi "textul oficial al istoriei" vechii chinezi au recurs la o stratagemă care azi, în epoca manipulării totale şi la scară globală, ne pare pur şi simplu copilărească. Puterea nelimitată a împăratului avea o singură stavilă: aceea de a citi cronica oficială a propriei domnii, întocmită din consemnările fiecărei zile de unul dintre marii învăţaţi ai curţii, numit oficial în această funcţie chiar de către împărat! De cînd au inventat "scrierea istoriei" oamenii şi mai ales oamenii puterii nu au încetat să caute şi să folosească cele mai diverse stratageme pentru a "rescrie" istoria. Niciodată ca în vremurile acestea, însă, activitatea rescrierii istoriei nu a fost mai frenetică, mai larg răspîndită şi atît de cuprinzătoare. Astăzi, nu doar oamenii puterii se dedau cu înfrigurare rescrierii zi de zi a istoriei. Istoricii sunt net mai multă vreme ocupaţi cu rescrierea istoriei, decît cu consemnarea ei. Sociologii, care au sesizat posibilitatea şi existenţa inevitabilă a istoriilor alternative, au decretat deja inexistenţa istoriei. Am rămas doar cu un trecut-prezent pulverizat în milioane de variante din care se pot închega tot atîtea istorii cîţi povestitori.
Oamenii fără memorie ştim cum arată şi de ce performanţe sociale sunt capabili. Dar societăţile fără memorie? Aşa cum se desenează prezentul, viitorul lumii în care ne găsim pare să fie "societatea fără memorie" sau mai precis cu memorie intens variabilă, modificată neîntrerupt, scufundată în mit ideologic şi minciună. Încercaţi vă rog următorul exerciţiu de imaginaţie: ce credeţi că va scrie în cartea de istorie a veacului care urmează, peste o sută de ani să zicem, despre noi şi vremurile în care am trăit. Aici, în România. Aici în Europa. Aici în această lume pe de o parte ruptă între contrastele puterii, bogăţiei, resurselor şi capacităţii de a proiecta activ în viitor, iar pe de altă parte relativ integrată, dar total subjugată de obsesia puterii, a violenţei, a războiului şi distrugerii, niciodată serios preocupată de consecinţe. Nici măcar de cele mai evidente şi dăunătoare.
Presupunerea mea este aceea că, dacă avem puţin noroc, cineva cu har va fi scris pînă atunci "Istoria moftologică a României la cumpăna veacurilor XX şi XXI". La capitolul politică, secţia preşedinţi: 4 bucăţi, fiecare din altă serie istorică. Unul al cărui destin a parcurs grotesc drumul dintre Macbeth şi Chiriţa în Provincie, altul din seria "cantemireştilor", luminat, dar fără priză la manetele puterii, altul din seria "fanarioţilor" stînd cu o mînă întinsă la Poartă pentru firman, iar cu cealaltă apucînd harnic şi hapsîn tot ce era de apucat prin ţară, pentru a împlini poftele tinere de îmbogăţire proprie, a neamurilor şi a acoliţilor care i-au slujit puterea, în sfîrşit unul pentru care Istoria nu va trebui să se obosească decît să îi consemneze numele. A fost Preşedinte şi atît. Două zeci şi patru de guverne, în numele cărora a vorbit scurt, cuprinzător şi bine unul singur, cel mai puţin semnificativ dintre cei unşi vreodată premier al Guvernului României: românii să se cam obişnuiască cu sărăcia! Toată istoria acestor decenii este istoria trecerii societăţii României de la sărăcia relativă, la sărăcia absolută, respectiv la formarea blocului tradiţional al fericiţilor 1% care au parcurs drumul istoric de la statutul de "fluieră vîntu-n buzunare" la cel de miliardari şi multimilionari în bani buni.
Era să uit: a fost şi vremea ciumei!
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. Marea alunecare de teren
(mesaj trimis de în data de 08.10.2021, 02:37)
Trăim... trăim... și vom trece, sigur, dintr-o nenorocire -astă criză 'Cîâțoasă' de guvernare- într-o mare bucurie : o alunecare de teren benefică nației.
Triste imagini, ce "ne-au afectat profund emoțional" am văzut multe la TV... alunecări de teren prin Noua Zeelandă, versanți întregi prăbușiți în China și în alte colțuri de lume. Toți...
1.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de anonim în data de 08.10.2021, 02:46)
Toți au avut, noi de ce să nu avem alunecarea noastră de teren?! Haideți să trăim/să trecem din această criză politică artificială într-o mare bucurie :
Alunecarea "Marelui Deal" din Cotroceni...
... rostogolind la vale și "guvernele mele" ... interimatul actual și posibilele următoare 6 guverne ale lui Superman second hand. ( De ce nu 5 buc. ?, pentru că avem deja în istorie un Boc×5...
1.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 08.10.2021, 03:02)
Era să uit (și eu), să răspund la întrebarea : "Dar tu cu cine votezi turmentatule cetățean?" ... Aș vota un cabinet Orban si un PNL eliberat de pedeliștii băseșcieni ai "echipei câștigătoare" cu 0 - 281.
2. Istoria oficială
(mesaj trimis de Campanella în data de 08.10.2021, 13:45)
Istoria o vor scrie învingătorii, sens în care vă recomand romanul ,,Relatare despre regele David" de Ștefan Heym" și filmul ,,La historia oficial" de Luis Puenzo.
Subiectul istoriei oficiale va fi asemănător cu akkadizarea Sumerului: dispariția de pe scena istoriei a unui popor glorios cu o mare cultură, trădat de propriul sistem și condamnat la dispariția din cărțile de istorie. Niciunul dintre...
2.1. Imposibil în 500 de semne (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de Campanella în data de 08.10.2021, 13:48)
... cei enumerați mai sus nu a fost ales ci au fost numiți ca pași cu 2 tuiuri, după o lovitură de stat, de către ,,Împărații Akkadului". Vae victis!!!
3. Cine controlează prezentul
(mesaj trimis de Anonim în data de 08.10.2021, 21:09)
Cine controlează prezentul, poate șterge cu buretele trecutul. Cine poate șterge cu buretele trecutul, poate controla viitorul.
4. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 09.10.2021, 00:12)
Trădători de Neam plecat,
Păduchii ne duc la jale,
N-auziți vuet apăsat,
Coasa, țeapa ce răsare?
Voi ce dormiți pe fotolii
V-ați vândut și omenia,
Nașteti monștri-n cartea lumii,
Ne-ați ucis democrația
Slugărind plini de orgolii ,
Citesc file duse de vânt
De prin cronici pline de molii,
Văd războaie, nimica sfânt
Slugi vândute altor nații,
Cioclii...
4.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 4)
(mesaj trimis de anonim în data de 09.10.2021, 00:14)
Văd tirani ce varsă sânge,
Premieri ce-adus-au jale,
Și prin voi, Țara ne plânge
Răul îi duce la vale.
Ne-ați ucis crud chiar Frăția
Nu aveți nimica sfânt,
Pervertirea și prostia
Și în fapte și-n cuvânt.
Ne faceți zile amare!
Îmbuibați cerșim onoare!
A dreptății criză mare.
Să îi punem stăvilare!
4.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 4.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 09.10.2021, 00:21)
A dreptății criză mare
Că pătați tot ce-i onoare,
Monștrii Molimei cea Mare
Doar putere văd sub Soare,
A trezirii răzbunare.
Și în fapte și-n cuvânt.
Ridicați pe-a noastră jale.
Văd războaie, nimica sfânt
Fericitii fură soare
Săracii nu mai au rupii
Cioclii veacului ce doare,
Precum hienele și lupii.
4.3. fără titlu (răspuns la opinia nr. 4.2)
(mesaj trimis de anonim în data de 09.10.2021, 00:26)
Văd tirani ce varsă sânge,
Premieri ce-adus-au jale,
Și prin voi, Țara ne plânge
Răul îi duce la vale.
Ne-ați ucis crud chiar Frăția
Nu aveți nimica sfânt,
Pervertirea și prostia
Și în fapte și-n cuvânt
.Trădători de Neam plecat,
Păduchii ne duc la jale,
N-auziți vuet apăsat,
Coasa, țeapa ce răsare?
4.4. fără titlu (răspuns la opinia nr. 4.3)
(mesaj trimis de anonim în data de 09.10.2021, 00:29)
Curge lacrimă de ceaţă...
La mormânt doar noi doi ţeseam,
Parcă dintr-o altă viaţă,
Doar noi doi treziţi urzeam
Lumina făr de Nevoi!
Într-o soartă trecătoare,
Râd luminile din noi.
Suflet sărutat de soare...
Cerul s-a înseninat,
Soarele după furtună.
Doamne, multe am sperat!
Recream o Lume bună!
4.5. fără titlu (răspuns la opinia nr. 4.4)
(mesaj trimis de anonim în data de 09.10.2021, 00:32)
Dor suflete. viaţa ne doare,
Peste vremi, prin cimitire,
Cruci vor înflori în soare,
Sub veşnica adormire.
Luceafărul dimineţii,
Ca un sâmbure prin mine,
Sufletul – sâmburul vieţii,
Zboru-şi-nalţă cu bine.
Luceafărul dimineţii,
Ca un sâmbure prin mine,
Sufletul – sâmburul vieţii,
Zboru-şi-nalţă cu bine.
Nu e vis, revin spre voi
Lumini albe-n...
4.6. fără titlu (răspuns la opinia nr. 4.5)
(mesaj trimis de anonim în data de 09.10.2021, 11:05)
Spirală prin zbor de moarte
Fulger – lanţ pentru furtună.
Zborul luminii, prin soarte,
Gânduri amintiri-adună.
Ca-ntr-o cofă-n plânsul meu,
Strâng amintiri de mai bine...
Zborul, cât mi-ar fi de greu,
Salt spre Dreptate cu tine.
Zbor de prunci, părinţi şi stele
Cer dreptatea, crud furată,
Ciuma, toate-s efemere...
Valul trece, frica... odată .
4.7. fără titlu (răspuns la opinia nr. 4.6)
(mesaj trimis de anonim în data de 09.10.2021, 12:09)
Multumiri Autorului pentru toate editorialele si in special pentru acest editorial care mi-a turnat in suflet ideea de a continua munca de a consemna istoria contemporana din perspectiva proprie si sa o si public impreuna cu teza de doctorat.Domnul profesor Buse ma tot roaga sa o public, din 2008, pentru ca e o analiza critica si spune adevarul gol golut.E un act de curaj asemena acestui editorial de pastrat in memoria colectiva.
4.8. Continuare, continuare, continuare, continuă (răspuns la opinia nr. 4.5)
(mesaj trimis de 4.6/Jos cu 500 semnuțe! în data de 09.10.2021, 14:17)
NU e VIS , REVIN la VOI ,
Lumini negre-n... zi cu soare !!!
Aduc editorialelor... culoare.
&
Nu-i real...
TOT ce MAKE v-a PROMIS .
Nu-i real, a fost un vis.
Căci pot iătă, sunt cu voi,
Nu m-aruncă "M", în lada cu gunoi.
&
Lumini albe-n... întuneric,
Eu de reguli nu mă împiedic .
Doamnă/LE... "REDACȚIE".
4.9. fără titlu (răspuns la opinia nr. 4.8)
(mesaj trimis de anonim în data de 09.10.2021, 22:35)
Imi multumesc pentru versuri...si gandul bun din spatele lor!
4.10. pt 4.9_ (răspuns la opinia nr. 4.9)
(mesaj trimis de _4.8_ în data de 10.10.2021, 16:03)
Iată ce afirmă Salommiia aici la 49 :
... că versurile sale, au în spate "gândul bun" (deci benefic tuturor cititorilor) și "își mulțumește" (sieși) pentru ele.
&
Domnia sa, poetesă corectoare a celor mai mărunte greșeli de ortografie ale altora, nu a încurcat, desigur, pe "Îți mulțumesc" cu "Îmi....".
4.11. Și era să uit (și eu), din (răspuns la opinia nr. 4.10)
(mesaj trimis de _4.11_ în data de 10.10.2021, 16:14)
... și să lăsăm fotbalul și să ADMIRĂM scorul de 0 - 281, pentru "echipa câștigătoare"... Cîâlțoasă.
... iar acum scorul de 0 - 499 de semnuțe "pentru" Redacție contra Salomeea.
&
Alooo, casele de pariuri... nimic, nimic ??!!
5. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 09.10.2021, 13:35)
Cum în valul păcii geme
Viu ecou de suferinţă
Raza lumii se mai teme
Să coboare-n neputinţă.
Numai pasărea măiastră
Şi-a ţesut din val veşmântul,
Vindecă durerea noastră
Pace respirând cuvântul..
Mirosit-am într-o rugă
Glasul stelelor când cântă,
Iar când duhul o să fugă
Va cădea pacea cea sfântă.
5.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 5)
(mesaj trimis de anonim în data de 09.10.2021, 13:37)
Chiar în inima durerii
Omenirea tot oftează,
Tu alungă teama serii
Dacă visul lăcrimează
Un quasar înghite timpul
Şi sărută pacea morţii,
Tu renaşti în anotimpul
Ce alintă pacea porţii.
Când vuieşte nepătrunsul
Ne compui o simfonie,
Sufletu-ţi îţi este unsul
Şi te-mbracă-n apă ploaia
5.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 5.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 09.10.2021, 13:58)
Dar renaşti din absolutul,
Dintr-un cerc ce viu dansează,
Închegând necunoscutul
Tu de-a pururi o visează.
Şi renaşte din iubire
Aşa cum a fost odată,
Noi orbiţi de-a ta sclipire
Simţim Conştiinţa toată.
Tu în zborul de Luceferi
Lăcrimând din vâlvătaia
Fericiţi că suntem teferi
Pace Picurând pe Gaia.
5.3. fără titlu (răspuns la opinia nr. 5.2)
(mesaj trimis de anonim în data de 09.10.2021, 16:48)
Suflet plămădit din stele
Şi eternizat ca gândul
Zbor din poverile grele
Pace, respirând cuvântul.
Dacă visul lăcrimează
Şi te-mbracă-n apă ploaia
Tu de-a pururi o visează
Pace picurând pe Gaia.
Ciuma zboară din ruine
Şi îi cântă o cucuvea,
Sufletele sunt străine,
Ciuma rana nu strivea