CCR, adepta dezbaterilor netransparente

Nu este nicio glumă, nu este nicio greşeală.

Curtea Constituţională a României (CCR) are, pe ordinea şedinţei de plen de astăzi, dezbaterea celor două sesizări de neconstituţionalitate privind numirea, la mijlocul lunii noiembrie 2018, a noii conduceri a Autorităţii de Supraveghere Financiară. Magistraţii constituţionali vor lua act de sesizările depuse de deputaţii Partidului Naţional Liberal şi cei ai Uniunii Salvaţi România şi vor analiza argumentele din cele două documente privind neconstituţionalitatea procedurii prin care comisiile reunite ale celor două camere ale Legislativului şi plenul Parlamentului au votat actuala conducere a ASF. De asemenea, judecătorii CCR vor dezbate şi argumentele conducerii Parlamentului prin care se arată că întreaga procedură a fost legală şi conformă cu normele constituţionale.

Din păcate, toată această dezbatere se va face fără public, cu uşile închise, deoarece "aşa este practica Curţii", după cum ni s-a transmis, ieri, de la Biroul de relaţii cu presa al CCR.

Practică care se pare că nu ţine cont de prevederile imperative ale legii 47/1992 republicată, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale a României, cu prevederile din Regulamentul CCR şi cu normele din Constituţia României.

Conform art. 12 din legea 47/1992, şedinţele Curţii Constituţionale sunt publice, în afară de cazul când, din motive temeinice, Curtea dispune alt-fel. Această dispoziţie imperativă este reluată şi în Regulamentul CCR, unde nu se specifică nimic despre nepublicitatea şedinţelor de judecată ale Curţii.

Într-adevăr, conform următoarelor alineate ale art. 12, doar părţile au acces la lucrările dosarului, iar actele şi lucrările Curţii Constituţionale, pe baza cărora aceasta pronunţă deciziile şi hotărârile ori emite avizele, nu sunt destinate publicităţii.

Mai mult, în şedinţa de plen de astăzi nu va exista nicio dezbatere cu părţile, deoarece părţile nu vor fi reprezentate. Ludovic Orban, preşedintele PNL, ne-a transmis că acest lucru este posibil "datorită practicii CCR".

De fapt, nepublicitatea şedinţei de astăzi rezultă din interpretarea stricto sensu a dispoziţiilor art. 52 din legea 47/1992, care stipulează, la alineatul 3, că dezbaterile au loc cu participarea numai a judecătorilor Curţii Constituţionale, pe baza sesizării şi a celorlalte documente aflate la dosar şi, cu excepţia cazurilor prevăzute la art.146 lit. d), e) şi k) din Constituţie, republicată, fără înştiinţarea părţilor. De asemenea, preşedintele Curţii poate invita, pentru relaţii, persoanele considerate necesare.

Cu toate acestea, art. 53 arată că accesul publicului este limitat la numărul de locuri din sala de şedinţă. Secretarul general va lua măsuri pentru asigurarea accesului publicului în sala de şedinţe.

Aplicând interpretarea coroborată a normelor juridice imperative din articolele 12, 52 şi 53, nu înţelegem de ce practica CCR interzice prezenţa publicului în sală. Dacă este doar o şedinţă de deliberare, atunci ea nu ar trebui să apară pe site-ul CCR la şedinţe publice.

Dacă se dorea ca presa şi publicul să nu asiste la dezbaterile privind neconstituţionalitatea procedurii prin care a fost numită actuala conducere a ASF, Dorneanu era obligat să arate motivele temeinice, de fapt şi de drept, pentru care şedinţa de plen de astăzi nu este publică.

Publicul are dreptul să ştie care au fost întrebările ridicate în plen de magistraţii constituţionali sau lămuririle solicitate de aceştia cu privire la cele două sesizări. Iar acest lucru era necesar, mai ales că nu este o şedinţă de deliberare. Menţionăm că dezbaterea pe cele două sesizări, fie şi numai cu participarea judecătorilor constituţionali, este interesantă pentru public, deoarece aces-ta nu poate obţine alte informaţii, din cauză că, printr-o hotărâre, judecătorilor CCR li s-a interzis să ofere informaţii sau să acorde interviuri după pronunţarea deciziilor în cauzele aflate pe rolul instanţei de control constituţional.

Referitor la necesitatea existenţei unor motive temeinice pentru care anumite şedinţe ale CCR nu sunt publice, nu putem să nu observăm că Valer Dorneanu şi colegii săi, ce refuză să prezinte astfel de motive, solicită altor autorităţi să îşi motiveze deciziile. De exemplu, CCR a solicitat preşedintelui Klaus Iohannis să prezinte motivele pentru care a refuzat să îi numească în funcţiile de miniştri pe Ilan Laufer, Lia Olguţa Vasilescu şi Mircea Drăghici. Iar şeful statului s-a supus, pentru că deciziile CCR sunt obligatorii.

Realitatea este extrem de tristă pentru democraţie, pentru statul de drept, pentru transparenţă, pentru libertatea cetăţenilor, pentru libertatea de informare ex propriis sensibus. Sub conducerea fostului social-democrat Valer Dorneanu, Curtea Constituţională a României a devenit o instituţie opacă, atunci când judecă excepţiile ridicate împotriva deciziilor luate de actuala coaliţie de guvernare, PSD-ALDE.

Poate că ar fi necesară o lege care să modifice actualul act normativ care se aplică CCR (legea 47/1992) şi să stabilească în mod clar când nu sunt publice şedinţele Curţii. De altfel, Ludovic Orban ne-a declarat că PNL va depune un proiect de lege pentru modificarea organizării şi funcţionării Curţii Constituţionale.