Ce a păţit comisarul?

Cititorii care îmi urmăresc editorialele ştiu că am un obicei. Evit să numesc persoane. Nu dau nume. Chiar dacă trebuie să mă refer la un personaj anume scriu, de regulă, ceva de genul "actualul Preşedinte" sau "un fost Prim-ministru". Am două motive să procedez astfel. Mai întâi, pentru că nu cred că actualii politicieni merită, majoritatea lor, notorietatea publică. Mai apoi, pentru că încerc să mă ţin deoparte de argumente ad personam. Prefer argumente logice, care se referă la instituţii şi la reguli.

Sunt însă cazuri în care nu am încotro. Se întâmplă uneori că cineva anume face sau spune ceva ce poartă marca sa personală. De pildă o enormitate pe care doar acea persoană o putea năs-coci. Şi acea enormitate să fie semnificativă în ordine politică.

Iată cazul Corinei Creţu. În mod normal, respectiva nu este o entitate pe care să o menţionez în textele mele. Un satelit al lui Ion Iliescu, fostă "jurnalistă" la ziarul FSN, a ajuns cumva "comisar european". Spun "cumva" pentru că din CV-ul său nu rezultă că ar fi un atlet al administraţiei publice.

Acum Corina Creţu este supărată. Iarăşi, în mod normal, nu m-aş fi interesat sub nici o formă care ar fi motivele acestei supărări. Problema este că, de data aceasta, contează pentru noi toţi.

Iată speţa. De luni de zile comisarul UE pentru "politică regională" este atacată de tot felul de fruntaşi ai PSD. Motivul? Banii. Pe scurt, Corina Creţu a reproşat guvernanţilor de la Bucureşti că nu au depus proiecte şi că nu accesează fondurile europene disponibile pentru România. De partea cealaltă, a PSD, au venit tot felul de atacuri. Inclusiv acuzaţia de "trădare" a intereselor României, lansată de un personaj bizar căruia chiar nu merită să îi fac nici un fel de reclamă.

Până acum e clar. Corina Creţu are dreptate să fie exasperată, în calitatea sa de actual comisar european, de contra-performanţele regimului Dragnea. Şi noi avem dreptate să fim exasperaţi. Nu de alta, dar tot noi, contribuabilii, plătim oalele sparte ale circului de la Palatul Victoria.

Însă exasperarea Corinei Creţu faţă de partidul care a propulsat-o în aceas-tă poziţie ia forme suspecte. Înţeleg, din relatările presei, că acum Corina Creţu îl ameninţă cu un proces pe individul care a lansat acuzaţiile. (Ba chiar - foarte ciudat - se pare că vrea să dea în judecată... întregul PSD).

Departe de mine să iau apărarea res-pectivului. Cred, de altfel, că nici el şi nici alţi lideri ai socialiştilor de la Bucureşti nu au ce căuta în politica unei ţări civilizate. Mai cred că declaraţia respectivă este eronată şi deplasată. Este PSD cel care a creat o situaţie de criză în raport cu Uniunea Europeană.

Totuşi... Un comisar european care dă în judecată un politician pentru o declaraţie politică... Aţi mai văzut aşa ceva? Vi se pare în regulă? Este acesta un procedeu normal într-un stat democratic?

Există declaraţii politice de tot felul. Aceea cu "trădarea" îmi pare un fel de "Hoţul strigă: Prindeţi hoţul!". Dacă există cineva care amanetează viitorul României, care ne duce pe calea înapoierii sociale, acela este chiar PSD. Însă una-i una, alta-i alta... Să dai în judecată un om politic (chiar şi un simplu bufon politic) pentru aşa ceva îmi aduce aminte de regimuri autoritare gen Singapore. Acolo politicienii de la putere îi dau în judecată pe liderii Opoziţiei pentru că critică Guvernul. Motivul invocat? "Calomnie".

Corina Creţu este doar unul dintre politicienii care nu mai suportă critica. Socialiştii în general nu suportă ideea unei pieţe a ideilor. Ei vor conformism cu orice preţ. La nevoie, impus. Cu amenzi, cu procese, cu tăieri de fonduri, cu sancţiuni administrative sau, măcar, cu scandal.

Dacă tot vrea să facă ceva pentru România, îi spunem noi cum stă situaţia. Am fost de curând la o pensiune agro-turistică. Izolată, nu avea nici semnal la telefon. Proprietarii erau foarte primitori. I-am întrebat dacă merge treaba. Greu - mi-au răspuns. Ei ar câştiga ceva, însă erau corecţi şi insis-tau să taie chitanţă pentru tot. Inclusiv pentru un păhărel de vişinată. Aşa că statul le lua, din totalul sumei încasate, cam jumătate...

Oamenii aceia aveau, lângă pensiune, o fermă cu 27 de capre. De acolo venea o bună parte din mâncarea excelentă, organică, servită turiştilor. I-am întrebat dacă statul le dă subvenţii. Absolut nimic. Asta în vreme ce baronii care cresc, industrial, sute de mii de porci hrăniţi cu granule din te-miri-ce, primesc subvenţii masive, de zeci de milioane de euro. Unele dintre aces-tea, din "fonduri europene".

Nu l-am auzit pe nici un comisar european să fie scandalizat de această situaţie. Nu am auzit-o pe Corina Creţu să se preocupe pe ce anume au aruncat socialiştii banii pe care deja i-au primit de la Uniunea Europeană. Sau de ce Prim-ministrul guvernului care a susţinut-o să aibă funcţie la Bruxelles a inaugurat, în plină campanie electorală, o autostradă care s-a surpat. Aşa este cu politica asta, îţi afectează mai întâi memoria înainte să te mai şi ofenseze...