CE-I ÎN GUŞĂ NU E ŞI-N CĂPUŞĂ Transparency - de doi bani corupţie

Am înghiţit pe nemestecate aberaţia care se intitulează pompos "Raport", în care Transparency International vorbeşte despre grava corupţie din România, dar tot aşa a făcut-o nu doar întreaga mass-media românească, ci şi cea internaţională.

"Raportul" zice singur, despre el însuşi, că dă seamă despre percepţia asupra corupţiei.

Mai scriu o dată, ca să subliniez: PERCEPŢIA.

Nu corupţia, ci percepţia asupra corupţiei.

Corupţia nu poate fi măsurată. Nu există instrument. Şi din cauză că nu poate fi măsurată, "experţii" au apelat la un truc - măsoară pecepţia asupra corupţiei (percepţia poate fi măsurată).

Trucul este valid. El este valid, atât timp cât interpretezi rezultatele cercetării referindu-te la percepţie - notele ei cantitative şi concluziile calitative.

Dar n-ai voie să confunzi concluziile asupra percepţiei, cu concluzii asupra corupţiei însăşi.

Când cineva spune că semaforul roşu ar fi verde, nu tragi concluzia că semaforul ar fi cameleon, ci că tipul care ţi-a răspuns este daltonist.

Din faptul că românii se plâng cel mai tare din Europa de corupţia din ţară, nu tragi concluzia că România este cea mai coruptă ţară din Europa, ci eventual, că românii sunt cea mai sinceră naţiune europeană.

Despre corupţia însăşi habar n-avem ce nivel are, iar cercetarea Transparency International nu are bază pentru nicio concluzie în acest sens.

Dar, preluând Raportul, Bloomberg - a doua agenţie de ştiri a lumii (dacă n-o fi chiar prima) - şi-a intitulat materialul astfel: "România va fi cel mai corupt nou membru al Uniunii Europene". N-a zis că percepem corupţia ca foarte gravă, ci direct, că suntem cea mai coruptă ţară.

Ştirea a intrat, marţi, 7 noiembrie, în Top 5 pe Yahoo! şi Google - cele mai importante motoare de căutare pe Internet. Şi a făcut ravagii în imaginea despre România.

Probabil că vreun prieten de-al lui Miklos Marschall (şeful Transparency International pe Europa şi Asia Centrală) i-o fi dat vreun telefon să-i zică, amice, vezi că-i cam gogonată şi se observă. Aşa că Miklos s-a simţit să iasă în aceeaşi zi ca să spună că staţi aşa, că nu-i chiar aşa, că n-am luat în calcul nişte ches­tii.

După care a vrut să-ţi dreagă aberaţia cu altă aberaţie, de te-ntrebi prin ce sat de la munte şi-or fi făcând facultatea "experţii" ăştia supereuropeni.

Zice Miklos:

"În realitate, ţara este mai puţin coruptă decât se crede".

De unde ştii tu Miklos?

Pe ce te bazezi?

Păi, dacă ştii tu cât de coruptă este ţara, atunci de ce naiba ne mai întrebi pe noi culegându-ne răspunsurile ca să-ţi faci "Raportul"?!

Ce atâta deranj?

Scriai frumos "România e cea mai coruptă c-aşa ştiu eu" şi gata!

Şi mai zice Miklos altă perlă:

"Raportul nu reflectă nivelul real al corupţiei din Româ­nia deoarece nu ia în calcul reformele aplicate în ultimul an".

Bravo!

Am căzut pe spate!

Păi de aia nu reflectă Raportul nivelul corupţiei?

Păi n-ai intitulat singur, cu mânuţa ta, "Raport asupra percepţiei..."?

Te-am pus io?!

Cum să reflecte Raportul nivelul corupţiei, dacă relatează nivelul percepţiei asupra corupţiei?

Dar confuzia - se vede acum - nu-i deloc accidentală. Miklos zice că Raportul n-a luat în calcul reformele aplicate în ultimul an. Ca şi când Transparency International ar aplica cine ştie ce metodologie complexă cu indicatori de ponderare a rezultatelor anchetei, indicatori proveniţi din studiul asupra fenomenelor legislative, poliţieneşti şi de urmărire penală, cu incidenţă asupra relalităţii corupţiei.

Bine.

Să ne ducem la www.transparency.org şi să citim ce scrie acolo la Berlin, 06 noiembrie 2006:

"Indicele de Percepţie a Corupţiei 2006 este un indice compozit stabilit pornind de la numeroase sondaje asupra opiniei experţilor pronunţându-se asupra propriei percepţii a nivelului corupţiei în sectoarele publice a 163 de ţări".

Nu zice nimic de vreun indice rezultând din studiul realităţii. Deci, nu poate fi vorba ca Raportul să ia sau să nu ia în calcul reformele care, eventual, ar fi fost promovate în România.

Ba, mai mult: dacă este ca cineva să fi luat în calcul reformele noastre, atunci aceia vor fi fost experţii asupra cărora a făcut sondajul Transparency International.

Şi atunci cum de mai poate să afirme Miklos că reformele n-au fost luate în calcul?!

Ce le-a făcut experţilor, i-a lobotomizat?

Le-a tăiat partea de creier care depozita informaţia despre reforme?

Atunci când şi-au exprimat opinia despre nivelul corupţiei, experţii au luat în calcul, măcar implicit, şi rezultatul reformelor.

Asta, numai în cazul că au fost anchetaţi în anul 2006, iar nu cândva pe la 1475, pe vremea lui Ştefan cel Mare şi Sfânt. Dar Raportul indică precis anul 2006 şi nu spune că ar fi un Raport publicat la sfârşitul lui 2006, dar despre 2005.

Nu.

În sfârşit supereuropenii de la Transparency îşi permit să tragă concluzii despre realităţi, spunând între altele că sărăcia şi corupţia merg mână-n mână, pentru că lor aşa le iese - unde zice lumea că ţara-i mai coruptă, acolo şi sărăcia e în floare.

Băieţii confundă totul.

Oricând pot extrage o concluzie complet diferită de ei. De pildă, pot afirma - şi este perfect logic - că unde-i sărăcie, corupţia devine insuportabilă, aşa că fie ea şi numai un gram de corupţie, este percepută în mod hiperbolizant.

Dar, în orice caz, n-am cum să ştiu dacă este un gram sau nu, este o tonă de corupţie.

Cred că textul articolului de faţă este suficient de explicit ca să nu mai fie nevoie să precizez că nu neg corupţia din România, de niciun fel.

O simt pe propria piele şi sus­ţin că este prezentă în toate domeniile vieţii publice, inclusiv în justiţie.

Bănuiesc că, într-adevăr, în restul Europei există ţări mai puţin corupte.

Dar, pentru ca să afirm asta, nu aveam nevoie de Raportul lui Transparency International. Şi nici eu, nici ei, nu putem stabili vreun clasament al corupţiei.

În schimb, pe ei, Statul Român ar trebui să-i aducă la un tribunal. Raportul lor aberant a adus prejudicii ţării, indubitabil.

Nu ştiu câţi bani am pierdut. Dar aş putea face un sondaj de percepţie asupra pagubelor.

Oare, ei ar accepta să plă­teas­că despăgubiri pe baza sondajului?