Cecil Rhodes, eroul nostru

Înainte de orice, datorez o explicaţie. Acesta este un editorial despre un englez din Africa şi o statuie din Oxford. Ştiu că cititorii mei au multe chestiuni presante. Cum s-ar spune, "la ordinea zilei" - nu ştiu ce este cu expresia aceasta, pentru că numai ordine nu e în ultima vreme... Pandemie, criză economică, scandal politic, criminali în serie eliberaţi din închisori. Chiar trebuie să ne ocupăm de englezul acela? Are asta o miză reală pentru noi?

Absolut. Vedeţi, una dintre problemele fundamentale ale României este decalajul faţă de Occident. Marii reformatori din secolul al XIX-lea ştiau acest lucru. "Modernizarea" României a însemnat o serie de împrumuturi de succes. Reguli, instituţii, valori. Constituţia din 1866 este inspirată de aceea a Belgiei. Şcoala de medicină a fost întemeiată de Davila, poduri au fost construite de Saligny, grădina Cişmigiu a fost desenată de Meyer.

În tot acest timp, cât România a fost pe calea progresului, a avut modele. Cum altfel? Iată de ce faptul că bande violente răstoarnă statuile lui George Washington în Statele Unite nu poate să ne fie indiferent. În joc e chiar identitatea civilizaţiei noastre. Dacă aruncăm asta peste bord, următoarea staţie este Barbaria.

Să revenim acum la tema anunţată. Colegiul Oriel din Oxford a anunţat, sub presiunea manifestanţilor Black Lives Matter, că va înlătura statuia lui Cecil Rhodes de pe faţada colegiului. Firesc ar fi, după acest act de vandalism cultural, să dea şi banii înapoi. Clădirea a fost plătită integral din banii lui Rhodes, care a donat 100.000 de lire sterline (o avere uriaşă, în 1870) colegiului unde a fost student la Drept.

Care este vina lui Rhodes? Aici lucrurile se complică. Una din acuzaţii este că ar fi fost creatorul sistemului de apartheid. Trăim în timpuri în care, e clar, poţi să spui orice gogoşi în presa de Stânga. Rhodes a murit în 1902. Sistemul de apartheid a fost introdus în Africa de Sud cam la jumătate de secol după moartea sa, în 1948.

Tot potrivit activiştilor, Rhodes ar fi fost "rasist". Iarăşi, altă trăznaie. Rhodes era membru al partidului Liberal. A militat mereu pentru dreptul la vot al negrilor. "Motto-ul meu - afirma Rhodes - este drepturi egale pentru orice om civilizat la sud de Zambezi. Ce este un om civilizat? Cineva, indiferent că este alb sau negru, care este suficient de educat să îşi scrie numele, are ceva proprietate sau munceşte".

Aşa că nedumerirea creşte. Care este adevărata vină a lui Rhodes?

Rhodes a fost un imperialist. Dar să nu folosim termenul în accepţiunea lui Lenin, ci exact cum era pe vremea lui Rhodes. Este vorba de cineva care admiră şi promovează instituţiile Imperiului Britanic. Rhodes credea într-atât în instituţiile, în valorile şi în modul de viaţă britanic încât a formulat un plan (aparent) nebunesc. El spera ca într-o zi Statele Unite să fie recuperate ca parte a Imperiului, care s-ar extinde apoi asupra unei bune părţi din lume.

Instituţiile şi valorile britanice, pe care le venera Rhodes, sunt importante şi pentru noi. De fapt, sunt vitale. Democraţia modernă este imposibilă fără componenta sa anglo-americană. Suntem moderni în măsura în care suntem, întrucâtva, englezi. Da, asta e valabil şi pentru noi, în România.

Rhodes nu a fost un om perfect. Defectele şi greşelile sale au fost pe măsura staturii sale. A stârnit un conflict cu burii, a fost un om de afaceri agresiv. Dar credea sincer că imperiul britanic este un cadru necesar pentru buna-ordine a lumii. Credea că astfel vor fi evitate războaiele. Credea că economia imperială va aduce prosperitate tuturor.

Acum este la modă anti-imperialismul. Dar dacă Rhodes a avut dreptate? În fond, după disoluţia Imperiului Britanic şi după prăbuşirea imperiilor europene, problemele s-au ţinut lanţ. Naţionalismul a explodat, iar în ceafa democraţiilor occidentale suflă două mari puteri imperiale, Rusia lui Putin şi Republica Populară Chineză. Vi se pare că situaţia aceasta este de preferat schemei lui Rhodes?

Pe Rhodes îl urăsc atâţia radicali pentru că el nu doar a predicat, ci chiar a fost un adevărat imperialist. A fost bogat, a anexat teritorii. Fundaţia făcută cu banii săi, Rhodes Trust, a adus studenţi la Oxford. Unii au devenit faimoşi: laureaţi ai premiului Nobel, preşedinţi şi prim-miniştri.

Nu trebuie să fim de acord integral cu Rhodes. Şi nici să trecem cu vederea scăderile sale Luptele sale nu sunt neapărat şi ale noastre. Lumea lui era foarte diferită. Dar Rhodes contează pentru ceva esenţial - a sperat într-o lume civilizată. Britanic de civilizată. Iată de ce Rhodes este, pe undeva, şi eroul nostru. Al tuturor celor care ştiu că civilizaţia de azi - câtă mai este - datorează ceva "Pefidului Albion".

"Aş anexa planetele, dacă aş putea. Mă gândesc adesea la asta. Sunt trist să le văd atât de aproape şi totuşi atât de departe" - a afirmat el. Măcar atât să recunoaştem: omul avea o viziune. Poate că aici este diferenţa esenţială dintre el şi politicienii de astăzi.