"Celelalte" partide (I) - PRM

Principala confruntare politică de la toamnă se poartă, desigur, între PSD şi Alianţa D.A. Dar viitoarea guvernare nu depinde doar de această confruntare. Ea depinde semnificativ şi de evoluţia celorlalte partide care au şanse de a intra în Parlament, ca şi de numărul de voturi pe care îl pot colecta partidele care nu vor intra în Parlament.

Iar principalul factor de incertitudine este PRM.

PRM se află în faţa unor decizii majore. Vreme de patru ani de zile, PRM s-a purtat după toate regulile unui partid de opoziţie. A criticat guvernarea şi s-a opus guvernării. A iniţiat moţiuni de cenzură şi moţiuni simple, a acuzat guvernanţii de toate relele posibile şi s-a bătut pentru propria sa imagine şi împotriva celei a guvernanţilor. Rezultatul nu a fost rău, a fost doar incert. În alegerile locale, PRM a obţinut ceva mai multe voturi decît în 2000, dar ele sunt insuficiente pentru a confirma o posibilă ascensiune în toamnă. În 2000, la alegerile parlamentare, PRM a obţinut un scor de 4 ori (!) mai mare decît în alegerile locale. Poate va repeta isprava şi în 2004. Poate, nu! Conjunctura politică a lui 2004 nu seamănă cu cea din 2000. Aşa încît, PRM se pregăteşte de o soluţie mai pragmatică, care ar consta într-o alianţă. Ultimii trei ani de practică politică şi Traian Băsescu îi spun că această alianţă ar trebui făcută împreună cu colegii de opoziţie. Perioada anterioară de participare la guvernare, fie ea şi informală, din 1992-1996, precum şi relaţiile interpersonale ale liderilor PRM îi spun că mai sigură şi mai uşor de făcut este o alianţă cu PSD.

Această concluzie a dominat negocierile purtate pentru constituirea structurilor autorităţilor locale de după alegerile din iunie. Atît Alianţa, cît şi PSD au purtat discuţii şi negocieri cu PRM.

Atît pentru Alianţa D.A., cît şi pentru PSD, o aliere cu PRM seamănă cu chifteaua fierbinte pe care nici nu poţi să o ţii în palmă, că te arde, nici nu-ţi vine să-i dai drumul jos, că rămîi fără ea. Oricare dintre cele două partide îşi doreşte alierea cu PRM. Aşa cum arată lucrurile acum, cea mai rezonabilă estimare pentru toamnă este că PRM va intra în Parlament cu un număr de mandate mai mare decît UDMR, iar alianţa cu el poate decide guvernarea. Pe de altă parte, o aliere cu PRM este atît de prost văzută în exterior, încît o guvernare cu participarea PRM ar putea întrerupe procesul de integrare europeană. Pentru oricare dintre partidele principale care va aduna cele mai multe voturi, dar nu majoritatea, rezolvarea problemei alianţei cu PRM ar putea însemna să fie la guvernare sau să rămînă în opoziţie.

Evident, totul depinde de cîte voturi va aduna PRM. De fapt, de evoluţia PRM depinde, în continuare, cum va arăta Parlamentul de după alegerile din toamnă. Atît în ecuaţia guvernamentală, cît şi în cea electorală din toamnă, principalul element de incertitudine este PRM.

Ştim, cu aproximaţie, ce rezultate vor obţine în alegerile parlamentare actualele partide parlamentare. Este aproape sigur că UDMR va colecta voturile maghiarilor (disidenţii nu au reuşit să fie semnificativi nici în alegerile locale, darămite în cele naţionale) şi va obţine cei 6-7% din mandate pe care le obţine de fiecare dată. Este probabil (dar, nu sigur) că PUR va intra în Parlament, unde va deţine un procent de 5-6%. Putem considera că 11-13% din mandate sunt deja alocate. Alianţa D.A. şi PSD, care au obţinut scoruri practic egale în alegerile locale din iunie, vor colecta grosul voturilor şi al mandatelor. Nici unul dintre ele nu va creşte spectaculos şi nu se va prăbuşi spectaculos pînă la alegeri. Rezultatele lor vor fi apropiate, iar miza confruntării se va măsura în a crea o diferenţă de mai puţin de 10% între cele două mari grupări. Fiecare dintre cele două partide este nevoit să-şi maximizeze numărul de voturi şi de mandate, ştiind că celălalt îi suflă în ceafă. Iar într-o asemenea situaţie, în care fiecare vot contează, amîndouă taberele se vor lovi de PRM.

PRM este în situaţia de a putea lua voturi de la fiecare dintre cele două partide şi, de asemenea, de a pierde voturi în favoarea fiecăruia dintre ele. Căci, în primul rînd, PRM colectează nemulţumiţii cei mai nemulţumiţi ai guvernării. Pe toată durata actualului mandat, PRM a fost cel mai vocal partid de opoziţie. Ori de cîte ori s-a aliat, în Parlament şi în critica guvernării, cu PD şi PNL, i-a dominat cu uşurinţă. Nemulţumiţii guvernării PSD vor trebui să aleagă între figurile mai timide ale Alianţei şi justiţiarii vocali, deşi primitivi, gen Dumitru Dragomir, ai PRM. Şi una este să aleagă între Traian Băsescu şi Dumitru Dragomir, şi alta este să aleagă între Theodor Stolojan şi Corneliu Vadim Tudor.

Pe de altă parte, grosul electoratului PRM din 2000 este format din adversari ai CDR, PNL, PD. În alegerile locale din 2004, cei care în 2000 au votat pentru Parlament, cu PRM, au votat acum cu PSD şi nu cu Alianţa, precum în Bistriţa-Năsăud, în Gorj sau în Sălaj. În toamnă, cînd PRM nu va mai fi reprezentat de vreun candidat local, ci de Vadim, ei ar putea să se întoarcă spre PRM.

Ca urmare, PRM rămîne marea necunoscută a alegerilor din toamnă, tocmai pentru că poate transfera voturi dinspre partidele principale ale competiţiei. Alianţa şi PSD îşi vor împărţi pur şi simplu voturile care rămîn după ce UDMR, PUR şi PRM îşi vor fi luat partea. Ştim cît vor lua UDMR şi PUR - între 10 şi 13%. Nu ştim ce va colecta PRM. Restul este simplă aritmetică politică.

Dacă PRM se menţine în jur de 20%, oricare dintre cele două tabere principale care obţine 35% (scor perfect accesibil oricăreia) va guverna, dar va guverna doar împreună cu PRM. Ceea ce este indezirabil pentru oricare dintre ele.

Dacă PRM scade sub 15%, atunci cel puţin una dintre taberele existente trebuie să bată toate recordurile de sprijin electoral de după 1990 şi să obţină peste 40% din voturi. Un rezultat care acum este puţin probabil.

PRM rămîne marea necunoscută, decisivă, a alegerilor din acest an. Alegerile locale nu au confirmat decît că rămîne în joc şi că nu se ştie cu cît.

Ceea ce aruncă o mare responsabilitate asupra lui Vadim. Prins între contestare şi conformitate, Vadim va trebui să-şi conducă partidul pe o potecă extrem de îngustă ca să evite o prăbuşire dramatică (un scor la parlamentare egal cu cel de la locale îl scoate din joc definitiv), dar şi pentru a obţine un minim de acceptare a PRM (şi a lui însuşi), de către comunitatea internaţională.