CERC VICIOS ÎNTRE DATORIA PUBLICĂ ŞI CONSOLIDAREA BANCARĂ Curtea de Conturi: băncile private au monopol pe datoria publică guvernamentală

Actualizare 17:00 Precizări Ministerul Finanţelor Publice

Ministerul Finanţelor Publice (MFP) precizează, prin intermediul unei note trimise redacţiei, că, potrivit calendarului anual de emisiuni de titluri de stat, ministerul a anunţat că va contracta împrumuturi în valoare de aproximativ 70 miliarde de lei pentru 2016 pentru acoperirea necesităţilor de finanţare la nivel guvernamental.

De asemenea, MFP menţionează că sumele şi maturităţile anunţate de către minister pentru primele două luni ale anului au în vedere însă şi condiţiile de piaţă şi apetitul mediilor investiţionale pentru titlurile de stat româneşti.

Redăm mai jos, integral, precizările MFP.

"1) Conform calendarului anual de emisiuni de titluri de stat, MFP a anunţat că va contracta împrumuturi în valoare de aproximativ 70 miliarde de lei pentru 2016 pentru acoperirea necesităţilor de finanţare la nivel guvernamental.

Necesităţile de finanţare provin din refinanţarea datoriei guvernamentale scadente în cursul anului (aproximativ 49 miliarde de lei) şi din deficitul bugetar stabilit pentru anul 2016 (21 miliarde de lei).

Politica de finanţare a MFP are în vedere emiterea de titluri de stat pe pieţe interne într-un volum de aproximativ 48-50 miliarde de lei şi o finanţare externă de aproximativ 4,5 miliarde de euro prin emiterea de euroobligaţiuni (aproximativ 3 miliarde de euro) şi contractarea de împrumuturi de la instituţiile finaciare internaţionale (aproximativ 1,5 miliarde de euro). Modalitatea în care MFP îşi distribuie acest volum de-a lungul anului are în vedere atât condiţiile de piaţă din pieţele financiare, distribuirea serviciului datoriei (respectiv vârfurile de plată a serviciului), cât şi modul de execuţie a bugetului general consolidat.

În primele două luni ale anului 2016, sumele scadente aferente emisiunilor de titluri de stat emise pe piaţa internă cumulează aproximativ 15 miliarde de lei, din care 1,6 miliarde de euro reprezintă suma aferentă unei emisiuni de obligaţiuni în euro emise pe piaţa internă scadente la sfârşitul lunii februarie. Astfel, planul de finanţare al MFP la începutul anului are în vedere volumul mai ridicat de refinanţări aferente primelor luni ale anului.

2) Sumele şi maturităţile anunţate de către MFP pentru primele două luni ale anului au în vedere însă şi condiţiile de piaţă şi apetitul (cererea) mediilor investiţionale pentru titlurile de stat româneşti.

În perioada scursă de la începutul anului, interesul investitorilor, atât locali cât şi nerezidenţi, este în creştere şi se manifestă constant în toate licitaţiile organizate de către MFP. Astfel, suprasubscrierea în cadrul licitaţiilor a fost una foarte bună, oscilând între 2-5 ori suma anunţată atât pentru emisiunile de certificate de trezorerie pe termen scurt, cât şi pentru cele aferente obligaţiunilor guvernamentale pe termen mediu şi lung. Mai mult, în cadrul întâlnirilor organizate cu mediile investiţionale, atât pe plan local, cât şi internaţional, reacţia este una foarte pozitivă, existând o cerere puternică pe întreaga paleta de maturităţi. Această cerere provine pe de o parte din surplusul de lichiditate existent pe plan local şi internaţional, dar şi percepţiei pozitive a mediilor investiţionale asupra fundamentelor şi perspectivelor economiei româneşti. De altfel, agenţia de rating Moody's a îmbunătăţit recent perspectiva de rating de la o perspectivă stabilă la una pozitivă.

Mai mult, pe plan local, scadenţele emisiunilor de titluri de stat în lei şi în euro creează o cerere naturală pentru emisiunile de titluri de stat atât în lei, cât şi în euro, cerere care este luată în considerare de către Ministerul Finanţelor Publice în stabilirea planurilor de finanţare, respectiv a sumelor şi maturitatilor anunţate. Astfel, chiar şi în condiţiile unei creşteri a sumelor lunare emise (în luna ianuarie a fost emisă o suma de aprox 4,7 miliarde lei), condiţiile de lichiditate şi cererea semnificativă înregistrată s-au materializat în reducerea costurilor de finanţare ale statului, randamentele medii reducându-se pe întreaga paleta de maturităţi cu aproximativ 20-30 bps pe maturităţile medii şi lungi faţă de nivelurile înregistrate în lunile noiembrie-decembrie ale anului trecut. Pe termen scurte, s-au înregistrat randamente minime istoric, randamentele medii aferente licitaţiilor de certificate de trezorerie pe 6 luni şi 12 luni situându-se la 0,48% şi respectiv 0,82%.

Tot cererea pieţei a stat şi la baza anunţului unei noi emisiuni de obligaţiuni cu scadenţă de 5 ani denominată în euro pe piaţa internă pentru luna februarie, în sumă de 500 milioane de euro. Astfel, la sfârşitul lunii februarie, pe lângă scadenţa emisiunii de obligaţiuni în euro de aproximativ 1,6 miliarde de euro, vor mai intra în piaţă şi sumele provenite din reducerea rezervelor minime obligatorii aferente depozitelor în valută ale băncilor comerciale urmare deciziei BNR, lichiditatea în euro şi necesităţile de reinvestire fiind foarte mari. Condiţiile actuale de piaţă, în special cele de lichiditate, coroborate cu un apetit crescut al mediilor investiţionale pentru titluri de stat româneşti creează oportunităţi în asigurarea necesităţilor de finanţare în condiţiile atingerii obiectivelor de administrare a datoriei guvernamentale şi al menţinerii unui nivel prudent al rezervei în valută la dispoziţia trezoreriei statului".

(S.A.)

----------

Datoria publică guvernamentală internă a fost deţinută integral de sectorul bancar privat, în perioada 2012-2014, creându-se, astfel, un cerc vicios între datoria publică şi consolidarea bancară, notează Curtea de Conturi în raportul pe 2014.

"Apreciem că, în calitatea lor de depozitari ai resurselor financiare ale populaţiei şi ale societăţilor comerciale, băncile deţin o poziţie privilegiată pe piaţă", notează Curtea de Conturi, adăugând: "Întrucât acestea trebuie să-şi valorifice resursele prin plasarea lor în titluri de stat, Ministerul Finanţelor Publice a asigurat sectorului bancar privat un venit sigur şi plasamente în active fără risc".

Una dintre recomandările Curţii de Conturi este ca Ministerul Finanţelor Publice să emită titluri de stat adresate populaţiei, în scopul lărgirii bazei de investitori, a susţinerii pieţei titlurilor de stat şi promovării comportamentului de economisire pe termen lung.

Finanţele au lansat anul trecut o ofertă de titluri de stat pentru populaţie, la Bursa de Valori Bucureşti, însă aceasta nu a fost subscrisă în totalitate, în ciuda aşteptărilor autorităţilor.

Datoria publică a României a manifestat o tendinţă de creştere continuă, ajungând la o valoare de 295.579 milioane lei (65.947 milioane euro), la 31 decembrie 2014, faţă de nivelul de 240.843 milioane lei (54.382 milioane euro), înregistrat la 31 decembrie 2012, se arată în raportul Curţii de Conturi, pe 2014.

"În anul 2013, creşterea înregistrată de datoria publică a fost de 10,92% faţă de anul 2012, ajungând, în anul 2014, la 10,64% faţă de anul 2013, fapt care a atras, în mod inevitabil, sporirea dobânzilor aferente, precum şi a cheltuielilor publice totale", precizează raportul citat.

Curtea de Conturi precizează că, pentru menţinerea datoriei publice la un nivel rezonabil, este necesară accelerarea ritmului de creştere economică la un nivel mai ridicat faţă de cel prezent şi diminuarea deficitului bugetar.

Evaluând datoria publică în euro pe locuitor, Curtea de Conturi constată o creştere semnificativă, ajungând la 3.314 euro/locuitor, la data de 31.12.2014, faţă de 2.706 euro/locuitor, cât se înregistra la data de 31.12.2012, ceea ce indică faptul că ritmul de îndatorare a ţării a înregistrat o tendinţă crescătoare: "Analizând câştigul salarial mediu net, în perioada 2012-2014, comparativ cu nivelul datoriei publice, la nivelul mediu al cursului euro, se observă că, pentru o persoană care în anul 2012 avea un câştig net salarial lunar de 1.507 lei, plata datoriei publice/locuitor, de 1.005 lei, reprezenta 66,7% din acesta, ajungând, în anul 2014, la 73,9% din câştigul net lunar".

Raportul dintre datoria publică şi PIB a crescut de la 40,4% din PIB în anul 2012, la 41,9% în anul 2013, pentru ca în anul 2014 să ajungă la 44,1%, cu o deteriorare de 3,7 puncte procentuale, care este explicată nu doar de nevoia de finanţare a deficitului bugetar, ci şi de deprecierea monedei naţionale şi de consolidarea rezervelor de lichiditate ale Trezoreriei Statului, potrivit raportului.

Banca Naţională a României (prin Direcţia Stabilitate Financiară) subliniază faptul că, din raţiuni de sustenabilitate în grupul economiilor emergente, precum şi pentru a modera cheltuielile cu dobânzile şi impactul acestora asupra deficitului primar, procesul de consolidare fiscală trebuie să plafoneze nivelul datoriei publice la ponderi de sub 40% din PIB.

Curtea de Conturi mai arată că în perioada 2012-2014, creşterea datoriei publice a depăşit nevoia de finanţare a deficitului.

Instituţia precizează: "Cu toate că raportul dintre datoria publică guvernamentală şi produsul intern brut se situează cu mult sub pragul de alertă, de 60% (prevăzut în Tratatul de la Maastricht - Tratatul Uniunii Europene publicat în Jurnalul Oficial C191/29.07.1992), apreciem că, în condiţiile menţinerii unui ritm de creştere al datoriei publice guvernamentale care devansează ritmul de creştere al economiei, riscul de solvabilitate va creşte.

Acesta constituie un motiv în plus pentru adoptarea unei conduite proactive, prin continuarea adoptării, de către Guvern, a măsurilor de consolidare fiscală, având în vedere că datoria publică guvernamentală, conform legislaţiei naţionale, va creşte ca urmare a angajării de datorie nouă. Drept urmare, pentru menţinerea la un nivel sustenabil a datoriei publice guvernamentale este necesară continuarea politicii de consolidare fiscală şi de menţinere a deficitului bugetar la nivele reduse, dar şi menţinerea, la un nivel prudent, a emiterii de garanţii guvernamentale. Analiza indicatorului privind raportul între soldul datoriei publice, rămasă de rambursat la sfârşitul anului, şi exportul de bunuri şi servicii din anul financiar respectiv măsoară sustenabilitatea datoriei publice, iar creşterea datoriei publice, într-un ritm mai alert decât al veniturilor din exportul de bunuri şi servicii, aşa cum s-a întâmplat în perioada supusă auditului, indică faptul că s-ar putea înregistra probleme în ceea ce priveşte onorarea la scadenţă a obligaţiilor de plată, deci scăderea capacităţii de rambursare şi creşterea riscului de solvabilitate;

Pe parcursul perioadei analizate, în totalul datoriei publice, cea mai mare pondere a avut-o datoria publică internă, de aproximativ 55,1%, în timp ce datoria publică externă a avut o pondere de aproximativ 44,9%. Cu alte cuvinte, statul român a făcut apel în proporţie mai mare la resursele de pe piaţa internă, mai ales prin emisiuni de obligaţiuni de tip benchmark, cu maturitate pe termen mediu şi lung;

în perioada analizată, datoria publică guvernamentală a României a crescut de aproximativ 1,24 ori (de la 226.842 milioane lei în anul 2012 la 280.931 milioane lei în anul 2014). În totalul datoriei publice guvernamentale, ponderea cea mai mare o deţin obligaţiile financiare ale statului datorate creditorilor de pe piaţa internă.

Datoria publică guvernamentală internă a crescut în mod sistematic: cu 21,18% la sfârşitul anului 2013, faţă de sfârşitul anului 2012 şi cu 9,62% la sfârşitul anului 2014, faţă de sfârşitul anului 2013. Pe parcursul perioadei analizate, în totalul datoriei publice guvernamentale interne, o pondere de peste 93,5% a avut-o datoria publică guvernamentală internă directă.

În timp ce datoria publică guvernamentală internă garantată a avut o pondere nesemnificativă, dar care a înregistrat o uşoară creştere în anul 2014. Se observă faptul că, pentru perioada 2012-2014, datoria publică guvernamentală internă, contractată prin împrumuturi din contul general al Trezoreriei Statului, a crescut de la 13,1% din totalul datoriei publice guvernamentale interne, în anul 2012, la 16,9% în anul 2014".

Curtea de Conturi mai arată că, în perioada analizată, nu a existat un echilibru între împrumuturile cu rata dobânzii fixă şi cele cu rata dobânzii variabilă, contractate de pe piaţa internă, aşa cum era prevăzut în strategiile de administrare a datoriei publice. Astfel, raportul privind ponderea datoriei publice guvernamentale interne, cu rata dobânzii fixă şi cu rata dobânzii variabilă, a fost de 59,2%, respectiv 40,8% în anul 2012, de 71,9%, respectiv de 28,1% în anul 2013 şi de 68,8%, respectiv 31,2% în anul 2014, această structură a datoriei publice guvernamentale interne generând menţinerea unui risc de rată a dobânzii.

Potrivit raportului, în totalul datoriei publice guvernamentale externe, datoria publică guvernamentală externă directă a constituit componenta reprezentativă, înregistrând o creştere de volum, de la 21.964 milioane euro, în anul 2012, la 28.233 milioane euro, în anul 2014. Între 2012 şi 2014, datoria publică guvernamentală externă directă a înregistrat ponderi variind între 94,2% şi 96,4% din totalul datoriei publice guvernamentale externe. Nivelul obligaţiunilor de stat emise pe piaţa externă, în total datorie publică guvernamentală externă directă contractată reprezenta 72% la sfârşitul anului 2012, 85,2% în anul 2013 şi 81,5%, la sfârşitul anului 2014. Datoria publică guvernamentală externă a crescut în mod sistematic, la sfârşitul anului 2014 fiind de 1,2 ori mai mare faţă de sfârşitul anului 2012.

Referitor la maturitatea împrumuturilor contractate de către MFP pe pieţele externe de capital, împrumuturi ale căror scadenţe au fost stabilite în anul 2022, în anul 2020 şi în anul 2024, Curtea sublinază faptul că MFP trebuia să se orienteze către maturităţi diferite, care să asigure evitarea vârfurilor de datorie, a riscului de refinanţare şi, implicit, a creşterii serviciului datoriei publice: "Datoria publică guvernamentală externă, contractată pentru finanţarea de proiecte, se situează la un nivel îngrijorător de scăzut comparativ cu datoria publică guvernamentală externă, contractată pentru susţinerea balanţei de plăţi, consolidarea rezervei valutare, finanţarea de deficit şi refinanţarea datoriei publice. Mai mult, în anul 2014, ponderea împrumuturilor externe contractate în scopul finanţării unor proiecte, prioritare pentru economia românească, în total datorie publică guvernamentală externă, a cunoscut cel mai mic nivel, de numai 23%".

În perioada 2012-2014, ponderea datoriei publice locale în total datorie publică a fost de 5,8%, în anul 2012 şi de 5% în anul 2014, având o evoluţie fluctuantă, crescând de la valoarea de 14.001 milioane lei (3.161 milioane euro), înregistrată la nivelul anului 2012, la valoarea de 14.971 milioane lei (3.338 milioane euro), înregistrată la nivelul anului 2013, pentru ca la data de 31.12.2014 să scadă la valoarea de 14.648 milioane lei (3.268 milioane euro).

Atât în cazul datoriei publice locale directe, cât şi în cazul datoriei publice locale garantate, sursele de finanţare de pe piaţa internă sunt preponderente, ponderea cea mai mare fiind deţinută de datoria publică locală provenind din împrumuturi contractate de la bănci comerciale sau de la alte instituţii de credit, conform raportului.

Pentru a contracara efectele negative ale creşterii datoriei publice, Guvernul va trebui să aplice măsuri concrete în sensul reducerii cheltuielilor publice şi stimulării creşterii economice, recomandă Curtea de Conturi, care adaugă: "Guvernul trebuie să ia măsuri privind politicile adecvate pentru abordarea sustenabilităţii finanţelor publice, având în vedere strategia de ansamblu a Uniunii Europene, focalizată pe cele 3 componente: reducerea datoriei publice, creşterea productivităţii şi a ocupării forţei de muncă şi reformarea sistemelor de pensii şi de îngrijire.

Ministerul Finanţelor Publice trebuie să realizeze obiective bugetare pe termen mediu, prin care să se asigure o tendinţă descendentă pentru datoria publică, prin respectarea cu stricteţe a regulilor de politică bugetară, conform raportului citat.

De asemenea, MFP trebuie să plafoneze nivelul datoriei publice la ponderi de sub 40% din Produsul Intern Brut (PIB), în vederea asigurării unui nivel sustenabil al datoriei publice pe termen mediu şi lung, dar şi să emită titluri de stat adresate populaţiei, în scopul lărgirii bazei de investitori, a susţinerii pieţei titlurilor de stat şi promovării comportamentului de economisire pe termen lung.

Totodată, Curtea recomandă extinderea maturităţii titlurilor de stat, emiţând, pe lângă certificate de trezorerie, şi obligaţiuni de stat, cu scadenţe de până a 15 ani şi chiar cu scadenţe mai lungi, având în vedere evoluţia fondurilor de pensii, cu un rol important în dezvoltarea pieţei titlurilor de stat, potenţialul încă neexploatat, oferit de fondurile private de pensii facultative.

Printre recomandările pentru MFP se mai numără:

"- extinderea bazei de investitori pe piaţa locală a titlurilor de stat, prin creşterea ponderii investitorilor nerezidenţi şi nonbancari, pentru atingerea obiectivului privind dezvoltarea pieţei locale a titlurilor de stat, dat fiind rolul pe care aceştia îl pot avea în atenuarea şocurilor externe, precum şi în asigurarea unei cereri susţinute pentru titlurile de stat;

- asumarea unui rol proactiv, în calitate de unic administrator al datoriei publice guvernamentale, în procesul de implementare a proiectelor finanţate din împrumuturi, contractate de la instituţii financiare internaţionale şi bănci comerciale, ţinând cont de faptul că reformele structurale în sectoarele economice cheie vor continua să fie finanţate din împrumuturi;

- corelarea tragerilor din împrumuturile contractate de MFP şi subîmprumutate beneficiarilor, cu alocarea fondurilor de la bugetul de stat pentru realizarea proiectelor;

- monitorizarea introducerii în bugetele ordonatorilor principali de credite, în cadrul sumelor alocate cu această destinaţie de la bugetul de stat, la titlul 65 "Cheltuieli aferente programelor cu finanţare rambursabilă", a echivalentului sumelor trase din împrumuturile contractate de MFP, a căror disponibilizare are la bază realizarea unor investiţii sectoriale şi a contribuţiei bugetului de stat la acestea;

- corelarea sumelor trase din împrumuturi cu sumele aprobate în bugetele ordonatorilor principali de credite, cu această destinaţie, la titlul 65 "Cheltuieli aferente programelor cu finanţare rambursabilă", respectiv echivalentul sumelor trase din împrumuturile contractate de MFP, a căror disponibilizare are la bază realizarea unor investiţii sectoriale şi a contribuţiei bugetului de stat la acestea;

- restructurarea portofoliului de datorie publică guvernamentală în vederea asigurării unui echilibru între împrumuturile cu rata dobânzii fixă şi cele cu rata dobânzii variabilă, contractate de pe piaţa internă pentru menţinerea sub control a expunerii la riscul de rata dobânzii;

- contractarea împrumuturilor externe, pe cât posibil, pentru finanţarea unor proiecte/programe prioritare de investiţii productive;

- limitarea contractării de împrumuturi interne şi externe, cu scopul finanţării deficitului bugetar şi refinanţării datoriei publice şi al finanţării temporare din împrumuturi, din disponibilităţile contului curent general al Trezoreriei Statului;

 realizarea unor proiecţii multianuale pe elementele componente ale portofoliului datoriei publice în scopul analizării impactului costurilor asociate asupra poziţiei fiscale a statului;

- luarea deciziilor privind contractarea de instrumente de datorie publică va urmări asigurarea realizării unui profil cât mai uniform al rambursării datoriei şi evitarea vârfurilor anuale şi lunare ale serviciului datoriei publice;

- stabilirea modului de constituire şi utilizare a buffer-ului printr-o procedură care să prevadă şi modalităţi de fructificare a acestuia, în vederea îmbunătăţirii modului de gestiune şi a profilului de maturitate a datoriei publice;

- efectuarea, după caz, de analize ale cauzelor care au generat plata, de către statul român, a sumelor reprezentând comisioane de angajament, în cazul împrumuturilor pentru care banca finanţatoare a anulat parţial sume din împrumuturi (ca urmare a lipsei de performanţă în implementarea proiectelor) şi identificarea unor măsuri pentru prevenirea acestor situaţii;

- identificarea posibilităţilor concrete şi posibile de recuperare a sumelor plătite de către Ministerul Finanţelor Publice (în calitate de garant), reprezentând obligaţii financiare neachitate ale operatorilor economici subîmprumutaţi sau garantaţi de stat ca urmare a lipsei disponibilităţilor financiare proprii, la scadenţă;

- reformularea definiţiilor datoriei publice interne şi externe, având în vedere că metodologia UE (SEC95), precum şi cea a FMI (MGFS2006) utilizează, pentru structura datoriei, criteriul rezidenţei creditorului şi nu al valutei în care e denominată datoria".