Cerneala Caracatiţei

Iată un principiu util analizei politice într-un regim autocratic. Presupune că motivaţiile, scopurile şi metodele guvernanţilor sunt simple. Brutal de simple. Animalic de simple.

Aceasta nu este o figură de stil. Puterea a fost preluată, în această ţară, de o bandă de infractori. Spre deosebire de politicienii normali, indivizii de acest tip au o problemă. Nu doar cu legea, ci şi cu ei înşişi. Ei sunt incapabili de auto-controlul pe care îl presupune existenţa într-o ordine socială. Ei văd ceva care le place - haţ! - l-au înşfăcat. Sunt prinşi cu ocaua mică? Mint până în pânzele albe, fără să mai stea pe gânduri. Ş.a.m.d. Iată de ce modelele oferite de ştiinţa comportamentului animal sunt extrem de utile în acest context. Animalele au reacţii simple, instinctuale, amorale, la diverse provocări din mediul înconjurător.

Observăm o reacţie de acest gen la caracatiţă. Când este în pericol, ea expulzează un jet de cerneală în ochii fiinţelor despre care crede că o ameninţă. În confuzia generală, caracatiţa iese din nisipul în care stătea îngropată şi o şterge. Eventual, dacă este prinsă, mai lasă un braţ în gura urmăritorului.

Exact la fel se petrec lucrurile şi cu Caracatiţa care "guvernează" Româ-nia. Zilele trecute, una dintre ventuzele acestei creaturi a lansat un nor gros de cerneală sub forma unei "ordonanţe de urgenţă".

Înainte de orice, să observăm că legea şi Constituţia cer motivarea urgenţei. Ce era aşa de urgent încât să schimbi o listă întreagă de taxe şi impozite cu două zile înainte de începutul noului an fiscal? Cui îi pasă? Vorba bancului acela: "Ce mai este suta în ziua de azi?...". Guvernul Dragnea 3 conduce economia cu instrumentele stării de urgenţă.

Scopul, cel puţin, este clar. Năucirea publicului. În confuzia iscată, Caracatiţa doreşte să facă scăpat un detaliu. Nu mai sunt bani la Buget. Doi ani de cheltuieli cu nemiluita au dus la un deficit sever, la cea mai mare inflaţie din UE şi la prăbuşirea investiţiilor. Într-o ţară normală, cineva are de dat socoteală. La noi însă se rezolvă cu un jet de cerneală şi cu câteva mişcări convulsive din tentacule.

Altă reacţie fiziologică a caracatiţei este schimbarea bruscă de culoare. Creatura se colorează în roşu-vineţiu pentru a-şi intimida adversarul. Ce altă explicaţie să găsim pentru ameninţarea - fără precedent - lansată de aşa-zisul ministrul de Finanţe împotriva ziariştilor? Dacă mai publică "informaţii false", aceştia ar trebui să primească o amendă penală. Nu este legal? "Atunci am să propun chiar eu!" - a anunţat respectivul, devenit, brusc, Legislator.

A treia reacţie bazală a speciei cu opt braţe este abandonarea unuia dintre acestea în gura inamicului. Este exact ce a făcut acelaşi "ministru de Finanţe" atunci când a propus demiterea şefului ANAF. Până acum el a sus-ţinut că informaţiile despre gaura masivă sunt false şi că încasările sunt ceva nemaivăzut de la inventarea Fis-cului. Atunci de ce vrea să îl dea afară pe bietul om?... (Update: între timp, şeful de la ANAF a fost dat afară. În locul lui a fost numită o domnişoară care are un master la universitatea din Craiova. Vivat!).

Pentru că veni vorba de "fake news"... S-au publicat salariile şi contractele unor "ziarişti" din zona "grupului Teleorman". Oamenii se vând pe bani serioşi. M-au surprins salariile babilonice de la TVR. Un post de televiziune despre care nici nu ştiam că mai există. M-am uitat, de curiozitate, câteva minute. Misiune imposibilă. M-am întors la documentarul cu caracatiţe de pe Animal Planet.

De unde am aflat despre încă o adaptare uimitoare a cefalopodelor. Camuflajul. Când au probleme, se fac mici, se adăpostesc sub o piatră şi îşi schimbă culoarea până ce se confundă cu fondul. Aşa, cam cum face condamnatul penal Liviu Nicolae Drag-nea când pretinde că nu ştie nimic, nu a aflat nimic atunci când vreunul dintre subordonaţii săi face câte o grozăvie. Sau o parte dintre miniştrii din actualul Cabinet, de care nu a auzit nimeni.

Cât despre cerneala pe care o împrăştie în jur, aceasta este produsă de un organ specializat. La Caracatiţa din Piaţa Victoriei, acesta este un personaj condamnat penal, care ascundea tablouri într-un cavou. Documentarul care se va face despre această specie rară va câştiga, sunt sigur, mai multe premii decât filmele lui David Attenborough.

Cu totul neaşteptată a fost partea despre capacităţile intelectuale ale caracatiţelor. Se pare că au chiar darul profeţiei. Una dintre acestea a devenit celebră. La Hamburg, caracatiţa Paul a prezis, la Cupa Mondială din 2010, rezultatele meciurilor. Ea stătea în acvariu şi alegea între recipiente cu mâncare pregătită de stăpânii săi. Caracatiţa de la Bucureşti este "mai superioară" (sic). De doi ani încoace are viziuni despre viitorul socialist, cu creionul la tablă, transmise în direct. Salariile se dublează, pensiile se triplează. Cum, de ce râdeţi?... Pensiile speciale chiar s-au înzecit. Se fură, cu randament maxim, la opt mâini - din banii publici. Evoluţia continuă!