CITR:  "Insolvenţa afectează economia prin faptul că pensionează antreprenori"

CITR apreciază, într-un comunicat, că prejudecăţile asociate insolvenţei afectează salvarea şi viabilizarea afacerilor aflate în dificultate şi penalizează antreprenorii. Potrivit lui Vasile Godîncă-Herlea, CEO CITR, "întârzierea demarării insolvenţei din cauza stigmatului social şi retragerea din business a antreprenorilor descurajaţi de percepţia eşecului afectează mai mult economia decat posibilele pierderi financiare. Insolvenţa reglează dinamica unei economii, pentru că este un mecanism care dă spaţiu de manevră şi oferă pârghii pentru redresare, permiţând ca afacerile să fie restructurate, transformate şi să continue să existe".

În urma experienţei de 20 de ani în domeniu, CITR a analizat cele mai frecvente prejudecăţi şi mituri cu privire la insolvenţă. Compania apreciază că înţelegerea corectă a insolvenţei va permite atât creditorilor, cât şi debitorilor să depăşească barierele culturale şi să identifice valoarea în orice business relevant aflat în dificultate.

• Insolvenţa echivalează cu falimentul

Statistic, datele din piaţă par să confirme această percepţie - 5.59% dintre companiile aflate în insolvenţă reuşesc să se reorganizeze. Procentul de reorganizare este doar aparent mic, deoarece are o bază de raportare largă - în calcul sunt considerate toate companiile, indiferent de mărime, baza incluzând firmele mici, "adormite", fără activitate sau cu activitate restrânsă, puţin semnificative pentru economie. CITR are o rată de peste 40% de proceduri în diverse stadii de reorganizare din întreg portofoliul de 1000 de proiecte. Acest procent se aplică organizaţiilor de dimensiuni mari, care au o relevanţă majoră în economie, fiind denumite companii de impact, cu active de peste 1 milion de euro, care suţin 65% din cifra de afaceri şi 49% dintre angajaţii din economia românească, arată comunicatul.

• Companiile în insolvenţă nu beneficiază de finanţare

Accesul la finanţare este greu accesibil pentru afacerile aflate în dificultate. Însă resursele financiare pot fi obţinute de la caz la caz, în funcţie de particularităţile fiecărei companii şi de nevoile sale de finanţare. Acestea pot fi acordate pe bază de proiect, pentru finanţarea activităţii curente, pentru finanţarea activelor aflate în insolvenţă sau pentru transferul unei părţi din business. Firmele din domeniul construcţiilor, de exemplu, pot obţine o finanţare de tipul scrisorilor de garanţie pentru participarea la licitaţii. Companii precum Straco, Galli Gallo, Astra Vagoane, de exemplu, au primit diverse forme de finanţare pe parcursul procesului de insolvenţă, precizează sursa citată.

• Insolvenţa înseamnă finalul afacerii

Teama părţilor, indiferent de motivaţii, este că businessul dispare de pe piaţă. Însă obiectivul insolvenţei este în egală măsură stingerea creanţelor şi viabilizarea afacerii. Declanşarea procedurii de insolvenţă oferă debitoarei instrumente şi pârghii de redresare care în mod normal nu i-ar fi la îndemână într-o situaţie dificilă. Din practica CITR, în majoritatea cazurilor, există opţiuni viabile, disponibile pentru a asigura continuitatea pe piaţă. În esenţă, vorbim despre transformare: afacerea îşi reduce ariile de activitate şi se refocusează pe un segment mai profitabil sau continuă ca o nouă companie, după un transfer de active, contracte şi echipe pe o nouă entitate. Branduri ca Flanco sau Diverta s-au reinventat în urma trecerii printr-o reorganizare şi sunt azi mult mai dezvoltate. Cât timp există viabilitate în structura de activitate, afacerile aflate în insolvenţă se pot metamorfoza în alte business-uri care să continue să producă valoare şi să se dezvolte mult mai sănătos, consideră CITR.

• Insolvenţa este echivalentul fraudei.

Potrivit statisticilor Uniunii Europene , doar 4-6% dintre falimente sunt frauduloase la nivel european. În România, conform numărului de dosare active pe rolul instanţelor pentru atragerea răspunderii împotriva companiilor aflate în insolvenţă (atât falimente cât şi reorganizări), doar 3,4% sunt insolvenţe cu potenţiale nereguli (la nivel de 2018). Din experienţa CITR, cele mai frecvente cauze ale insolvenţei se regăsesc în deciziile de business, de strategie şi de management: planuri de dezvoltare neviabile, echipă de management neperformantă, absenţa unei echipe de management şi cultură organizaţională de tipul "one man show". Aceste cauze, suprapuse peste evenimente externe - modificări în funcţionarea pieţei, reglementări, crize, întreruperi în fluxurile clienţilor etc - accelerează declinul companiilor, subliniază sursa menţionată.

• Insolvenţa este un eşec.

Potrivit studiilor CITR, 73% dintre antreprenorii intraţi în insolvenţă spun că au devenit mai buni manageri ca urmare a experienţei din perioada insolvenţei. Stigmatul eşecului şi suspiciunea fraudei reprezintă bariere culturale care îndepărtează antreprenorii din circuitul de afaceri. Valoarea de business a acestora pentru economie este în mod eronat direct relaţionată de greşelile trecutului, ceea ce în cultura de business din alte state, unde un antreprenor reuşeşte în afaceri după mai multe încercări, nu se întâmplă.

• Insolvenţa este un proces scump.

O insolvenţă de succes presupune restructurarea financiară, concomitent cu cea operaţională a companiilor debitoare. Rolul administratorului judiciar este şi să propună modalităţi de eficientizare operaţională, identificând activităţi nerentabile şi costuri care supraîndatorează. Astfel, onorariile percepute de administratorul judiciar sunt acoperite de sumele reduse în urma eficientizării, neîmpovărând cheltuielile companiei aflate în insolvenţă. În acelaşi timp, prin declaşarea procedurii de insolvenţă şi măsurile propuse de administratorul judiciar, şi creditorii au şansa de a recupera un procent cât mai mare din datoriile acumulate de compania debitoare, mai afirmă reprezentanţii CITR.