English
Imaginea este formidabilă. Clădirea are 828 de metri, spulberând astfel precedentul record cu circa 300 de metri. A costat aproape 2 miliarde de dolari. Are 160 de etaje şi cele mai rapide lifturi din lume. Este vorba despre Burj Dubai (mai nou, Burj Khalifa), o construcţie titanică recent inaugurată.
Ar fi multe lucruri de admirat la această realizare. Însă scopul meu este de a prezenta câteva corelaţii economice. A doua zi după inaugurare, un ziar britanic afirma despre Burj Dubai: "monument înspăimântător, fără sens... Marea Piramidă a crizei financiare... fantezie retro-kitsch... mahmureala după o aruncare dementă cu bani".
Puţină teorie, acum. Ce indicatori folosim pentru a ne da seama cum merge economia? Veţi spune că aceia clasici: deficit, inflaţie, evoluţia PIB-ului, şomaj etc. Însă, dacă aceşti indicatori ar spune întreaga poveste, atunci cum să ne explicăm crizele şi falimentele? Incompetenţa Guvernului, veţi spune. Posibil. Dar priviţi spre sectorul privat. Firme, bănci, investitori, companii. Unele dintre acestea au în slujba lor departamente de analiză unde lucrează economişti străluciţi.
Şi totuşi... dau faliment. Sau se zbat în datorii. Ori ajung să fie cumpărate pe preţul unui bilet de metrou. Azi vezi câte un "guru" economic vorbind, cu suficienţă, despre cum a călcat în picioare competiţia. Mâine îl vezi cu pălăria în mână şi cu actele firmei în servietă, umblând prin târg după "finanţare".
Indicatorii economici nu sunt niciodată atât de uşor de citit pe cât par. Firme de audit, bănci internaţionale, experţi guvernamentali, companii multinaţionale: care dintre aceştia nu s-a făcut de râs în ultimii doi-trei ani?
Nu pretind că nu ar trebui să ne mai bazăm pe indicatorii clasici. Nu propun moduri "băbeşti" de interpretare a evoluţiilor economice. Ce doresc să spun este că uneori trebuie să privim şi spre alţi indicatori, mai puţin convenţionali.
Cum ar fi Indexul Zgârie-Norilor. Propus acum 10 ani de Andrew Lawrence, acest index exprimă relaţia dintre înălţimea clădirilor şi evoluţia economică. Cele mai înalte clădiri din lumea modernă au fost construite exact înaintea crah-urilor economice.
Burj Dubai este un asemenea exemplu. A fost inaugurată exact când Dubai a ajuns în pragul falimentului. În New York, Crysler Building (1930) şi Empire State Building (1931) şi-au deschis porţile la începutul Marii Crize. Fostul World Trade Center, în New York, şi Sears Tower, în Chicago, s-au ridicat pe măsură ce se apropia recesiunea din 1973-1975. Petronas Tower, în 1997, a fost inaugurată în proximitatea crizei financiare din Asia.
Drept este că există şi excepţii. Însă, pe ansamblu, un studiu recent de specialitate consideră Indexul Zgârie-Norilor un predictor bun al evoluţiilor economice. Înălţimea extremă a clădirilor trădează o anume exuberanţă economică ce va duce, mai devreme sau mai târziu, la o aterizare dură.
Nu este primul indicator care, elaborat parcă în glumă, se dovedeşte a fi foarte solid. Un alt exemplu este Indexul Big-Mac, calculat anual de revista The Economist. Ideea e simplă: iei un produs standard, vândut de acelaşi lanţ de magazine, şi vezi cum variază preţul în diferite ţări, pentru a trage concluzii despre costul vieţii.
Să ne întoarcem la clădirile noas-tre. De data asta, chiar cele din aceas-tă ţară. În ultimii ani, Capitala a fost cuprinsă de o frenezie imobiliară. În Centru au apărut diferite turnuri, unele în jur de 100 de metri. Pare puţin, dar nu este. Solul aici este prost şi aşezat într-o zonă seismică. Cu toate acestea, unele turnuri de birouri au apărut în locul unor case vechi, chiar magherniţe. A crescut atât de susţinut valoarea acelui teren? Sau aveam de-a face, din start, cu speculaţie imobiliară? Avem indicii cu privire la răspunsul corect. Câte locuri de parcare sunt în clădire? Nici unul. Câte restaurante, necesare atâtor oameni? Zero.
Ceva similar s-a petrecut în perioa-da comunistă. Înălţarea Casei Poporului a coincis cu deraierea totală a finanţelor României şi ale românilor, în 1989. Casa Scânteii a fost terminată în 1956, când stalinismul începea să fie pus în cauză în URSS.
O explicaţie a fenomenului este propusă de un istoric englez pe care l-am mai citat în această pagină: Cyril Northcote Parkinson. El a observat că organizaţiile în declin au cartiere generale somptuoase pentru că doar acestea găsesc timpul şi voinţa de a deturna resursele necesare acestor sedii extravagante.
Să observăm, aşadar, lucrurile mai mici şi mai mari din jurul nostru. Şi pentru a vă da o nouă idee, vă propun Indexul Chelneriţelor Urâte. Nu e glumă. Economiştii au realizat că, în perioade de expansiune economică, fetele drăguţe găsesc foarte uşor slujbe sau ocupaţii care aduc mulţi bani. Ceea ce înseamnă că ele pleacă primele din slujbele mărunte, prost plătite, cum sunt cele de la bar sau restaurant. Când vă duceţi la un local şi comandaţi o porţie de spaghetti, rugaţi-vă să vină să vă servească la masă Baba-Cloanţa în persoană...
Notă: Domnul Cătălin Avramescu este consilier prezidenţial.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. ...şi alţi indicatori
(mesaj trimis de Marius Delaepicentru în data de 14.09.2010, 03:32)
Aşa e. Gigantismul e semn de decadenţă. Chiar şi în Hiroşima, un imens bloc de locuinţe a fost construit cu puţin înainte ca antreprenorul, Urban Corporation, să falimenteze. Acum, numele firmei a rămas doar în "capodopera" sa.
La subiect:
Dinamica cifrelor absolute pentru persoanele ocupate în construcţii.
S-a observat că, la fel cum fenotipul chelneriţelor virează în funcţie de conjuctura economică, tot aşa, cu cît volumul comenzilor în construcţii este mai mic, cu atît mai mult creşte numărul celor ocupaţi în construcţii. Desigur, pentru o mai mare relevanţă, e necesar ca forma de proprietate asupra utilajelor să nu fie influenţată de restricţii legale. De ce? Pentru că, dacă nu laşi liberă piaţa de utilaje de închiriat, atunci, migraţia spre construcţii va fi descurajată. Oamenii caută locuri de refugiu, unde, cu investiţii minime se poate supravieţui. Pe aceeaşi logică, numărul frizeriilor creşte, iar preţul tunsorii sport scade, cînd economia umblă cu frîna trasă.
Un indicator ce poate părea ciudat este suprafaţa agricolă în arendă, ce revine unui lucrător în construcţii. Nu rîdeţi! Odată cu îmbătrînirea populaţiei rurale, veţi vedea că firmele de construcţii se vor orienta spre exploatarea agricolă a terenurilor condamnate la părloagă. Au şi cu ce, au şi cu cine.
Alţi doi indicatori valoroşi pot fi: proporţia de benzinării şi cea de cîrciumi ce falimentează anual. (Ar fi echivalentul indicatorului căsătorii/divorţuri pentru evaluarea decăderii moravurilor.) Aici se cuvine totuşi o nuanţă. Îmbătrînirea populaţiei poate altera niţel relevanţa celor doi indicatori.
Legat de o temă trecută, cea a parcărilor, iată un indicator statistic pe care România nu-l poate exploata, din cauza politicii dirijiste a autorităţilor locale. Într-o piaţă liberă, Indicatorul de interes ar fi: numărul de locuri de parcare la suta de metri pătraţi de spaţii comerciale şi de birouri. Dacă clădirile nu sunt atît de rapide în răspunsul la conjunctură, parcările sunt.
Ca un fapt divers, un indicator epidemiologic, empiric dar surprinzător de fiabil, este consumul de sare în relaţia cu incidenţa hipertensiunii arteriale. Cîte grame de sare consumă o persoană medie zilnic, cam tot atît de mare (exprimată procentual) este morbiditatea hipertensiunii arteriale. Indiferent de rasă.
1.1. observatii (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de Catalin Avramescu în data de 14.09.2010, 07:17)
Va multumesc pentru observatii, foarte interesante.
Referitor la morbiditate, recent am citit ca peste 200.000 de centenari japonezi din statistici s-ar putea sa nu existe. Guvernul nu stie unde sint si e posibil sa fi murit, dar au ramas in statistici pentru ca nimeni nu a fost notificat cu privire la soarta lor. Daca este asa, atunci e posibil ca statisticile referitoare la structura de virsta in Japonia sa fie eronate?
1.2. Din nou corectare (răspuns la opinia nr. 1.1)
(mesaj trimis de A.L. în data de 14.09.2010, 08:52)
Revenirea este pentru o corectare la ceea ce s-a spus mai inainte. Este adevarat insa nu intotdeauna. Cer scuze! Am sa revin.
1.3. Indicatori.... (răspuns la opinia nr. 1.2)
(mesaj trimis de B.G. în data de 14.09.2010, 13:35)
Pe langa cei propusi in opinia nr 1 un alt indicator ar fi numarul de promisiuni neonorate de seful dlui consilier prezidential, urmat de indicatorul care ne arata de cate ori a jurat stramb pe biblie acelas personaj. De asemenea un indicator interesant ar fi raportul dintre averea personala a sefului dlui consilier prezidential si produsul format din numarul de banci in care este depusa aceasta avere imultita cu numarul localitatilor din europene si asiatice in care se afla aceste banci.Ar interesa fiscul si ANI. In sfarsit, pentru astazi, un indicator important pentru cetateni ar fi numarul de gogosi prezidentiale, la care se adauga gogosile guvernamentale ,raportat la cantitatea de apa chioara care reprezinta continutul acestor gogosi. O mentiune pentru clona A.L.: Cel care semneaza in realitare A.L. a renuntat de ceva vreme sa-l mai onoreze pe Catalin cu opinia sa. Spre stiinta clonelor!
1.4. Nu chiar (răspuns la opinia nr. 1.1)
(mesaj trimis de Marius Delaepicentru în data de 14.09.2010, 17:05)
Cred că statisticile includ numai persoanele cu asigurări medicale şi pe cele cu domiciliu cunoscut. Mă rog, care dau semne de viaţă. Registrele sunt diferite. Numai morţii pentru care se mai încasează pensie ar putea altera statisticile, însă nu semnificativ. Nu atît cît le influenţează în bine mortalitatea neonatală şi infantilă.
Însă, plecînd de la ştirea cu pricina, am scris un articol pe blogul personal. Cred că v-ar interesa. L-a preluat şi Alin Fumurescu pe VoxPublica. E despre ontica administrativă, comparativ, în două sisteme de drept. Tot acolo puteţi găsi şi cîteva explicaţii posibile pentru "stocul fără mişcare".
2. Indicatorii omisi ai decaderii politice
(mesaj trimis de Natafletz în data de 14.09.2010, 13:17)
Pai d'aia nu i'a stiut pe totzi dl Avramescu dle De la epicentru...ca dumnealui i'a tras de unde i'a copiat ideea articolului, n'a facut studii pe chestia asta. Dar nu de asta am intrat p'aci. Iote o lista de semne care indica o cadere a basescului la fund>
1. Numarul arestarilor spectaculoase> explicat de faptul ca pentru guvizi, ca sa uite de foame, e bun de scos la lepidare cate'un mogul> semn ca regimul nu mai are resurse decat pentru "acari Paun"
2. Subiectele editorialelor consilierilor si slugoilor> care acum o lasa mai moale cu "reforma statulu" si'i dau cu bambilici de prin alte tzari (ce rau e frate si acolo) si cu povesti cu scufite rosii si albe ca zapada. Va mai amintiti de emisiunea "Cadran mondial?" Hai japonezule ca stiu ca'tzi amintesti, ca atunci prestai pentru tzara... ca si acum. S'ar potrivi un reportaj avramescian pe emisiunea asta.
3. Numarul personajelor "clown-care-intra-in-politica " si care au si succes ca sa dea la fraieri circ in loc de paine
4. Si, in fine cu voia dvs, ultimul pe lista, numarul filosofilor asimilati cu tampitii care'i aplauda pe cei ce i'au facut tampitzi si i'au inlocuit cu tinichigii si cu chelneri... asta e pentru coneseuri, nu e pentru voi mai draga(adica tu japonezule si tu avramescule)
Si chiar itzi doresc sa te serveasca o baba cloantza...pt ca meritzi!
2.1. iote Nata (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de Baba Cloantza în data de 15.09.2010, 08:00)
Nata, am adus pastilele!