COFACE: Industria oţelului, pusă în faţa unui risc ridicat

Industria oţelului suferă din cauza unei evoluţii slabe în economia mondială, după o lungă perioadă de creştere a cererii condusă de China din 2000, potrivit unui studiu Coface.

În 2014, China a reprezentat 45% din producţia totală de oţel din lume. Acum, oricum, apetitul său este în scădere, cu o contracţie -3,3% în 2014 şi un consum de -5% în 2015.

Între timp, capacitatea de producţie a Chinei a continuat să crească, sporind dezechilibrul global dintre cerere şi ofertă. În timp ce producţia globală este slăbită (-3.1% la finele lunii februarie 2016), iar o treime din liniile de producţie de oţel sunt în impas, aprovizionarea este încă abundentă. Acest lucru a dus la o presiune puternică asupra preţurilor, care au scăzut în mod semnificativ.

China exportă în prezent surplusul de producţie (+20% în volum în 2015), ceea ce slăbeşte în special structurile de producţie de oţel din Europa, Statele Unite ale Americii şi din ţările în curs de dezvoltare.

Economia chineză este în curs de schimbări structurale. Industria producătoare cedează în sprijinul sectorului servicii aflat în creştere în China. Consumul intern de oţel al ţării a atins deja apogeul şi va continua să scadă.

Coface a înregistrat o degradare treptată a riscurilor de credit în producţia de metale la nivel mondial. Acest sector este cel mai riscant dintre cele 12 evaluate de Coface. Este evaluat cu "risc foarte înalt" în America Latină, Asia emergentă, Orientul Mijlociu şi Europa de Vest, şi "risc ridicat" în Europa Centrală şi America de Nord.

De fapt, acesta este unul dintre cele mai puţin profitabile sectoare din lume (clasat pe locul 90 din 94) dar şi cu cele mai mari datorii.

Competitivitatea Chinei (în special pentru oţelul din segmentul de jos) slăbeşte producţia în lume. Actuala supracapacitate cântăreşte, de asemenea, în jos în ceea ce priveşte riscurile de credit din China, gradul de îndatorare a întreprinderilor fiind semnificativ.

Cu toate acestea, reechilibrarea cererii şi a ofertei ar putea fi posibilă din 2018.

Primele reduceri ale capacităţii producţiei chineze vor începe să se materializeze. În timp ce economiile emergente vor avea mai puţin succes în faza de recuperare decât în trecut, urbanizarea şi extinderea claselor de mijloc vor reprezenta noi relee de creştere.