Comerţul cu produse agricole, vital în contextul schimbărilor climatice

Comerţul internaţional cu produse agricole devine vital în condiţiile în care schimbările climatice vor influenţa semnificativ capacitatea multor regiuni ale lumii de a produce alimente. Aceasta este principala concluzie a raportului "Evaluarea Pieţelor Produselor Agricole, 2018", realizat de Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO).

Cea mai afectată va fi producţia alimentară în ţările cu latitudini scăzute, multe dintre acestea suferind deja de sărăcie, insecuritate alimentară şi malnutriţie, în timp ce în regiunile cu climă temperată temperaturile mai ridicate vor duce la creşterea producţiei agricole. Potrivit directorului general al FAO, Jose Graziano da Silva, citat de Agerpres, pentru a împiedica extinderea şi mai mare a decalajelor economice şi alimentare dintre ţările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare, evoluţia şi extinderea comerţului cu produse agricole trebuie să fie echitabilă şi să se lucreze în direcţia eliminării foametei, nesiguranţei alimentare şi a malnutriţiei: "Comerţul internaţional are potenţialul de a stabiliza pieţele şi de a realoca alimentele din surplus către regiunile cu deficit de alimente, ajutând ţările să se adapteze la schimbările climatice şi să contribuie la securitatea alimentară". Directorul general al FAO mai precizează că sunt necesare politici comerciale care să promoveze pieţe globale bine funcţionale, combinate cu măsuri interne inteligente-climatic, investiţii şi sisteme de protecţie socială. Multe ţări se bazează deja pe pieţele internaţionale ca sursă de alimente pentru a-şi depăşi deficitul, fie din cauza costurilor ridicate ale producţiei agricole (cum ar fi, de exemplu, în ţările cu terenuri şi resurse de apă limitate), fie atunci când clima sau alte dezastre naturale scad producţia naţională de alimente.

În general, raportul FAO susţine că pieţele internaţionale deschise, previzibile şi echitabile sunt importante pentru comerţ pentru a ajuta la susţinerea securităţii alimentare şi adaptării climatice. Cu toate acestea, în timp ce pieţele mai bine integrate întăresc rolul adaptabil al comerţului la schimbările climatice, pentru ţările care se bazează deja în mare măsură pe importurile de alimente, aceasta ar adânci dependenţa, se arată în raport. Astfel, se impune necesitatea tot mai importantă de a lua în considerare priorităţile şi obiectivele naţionale.

Experţii FAO susţin că: "Dincolo de măsurile de integrare a pieţei, există o gamă şi mai largă de abordări echilibrate de politici publice, care ar putea fi utilizate pentru a valorifica mai bine comerţul agricol pentru a ajuta fermierii să îşi dezvolte rezistenţa la schimbările climatice, să stimuleze producţia agricolă, să sprijine securitatea alimentară şi să reducă emisiile de gaze cu efect de seră din sectorul alimentar. La nivel naţional, acestea includ mai multe investiţii în cercetare şi dezvoltare şi în serviciile de extensiune în agricultură pentru a încuraja utilizarea abordărilor inteligente din punct de vedere climatic în agricultură. Cheltuielile pentru programele de mediu şi serviciile ecosistemice care reduc efectele negative ale emisiilor din agricultură nu ar afecta, de asemenea, comerţul".

Potrivit raportului, în special în ţările în curs de dezvoltare aflate sub riscul schimbărilor climatice, sprijinul acordat fermierilor va fi esenţial pentru a-i ajuta să devină competitivi şi pentru a obţine un echilibru mai bun în ceea ce priveşte exportul şi importul de alimente.

Comerţul agricol a crescut semnificativ între anii 2000 şi 2016, de la 570 miliarde de dolari la 1,6 trilioane de dolari. O mare parte a acestui fapt a fost determinată de expansiunea economică din China, precum şi de creşterea cererii globale de biocombustibili. Conform raportului, profilul economiilor emergente în comerţul agricol la nivel mondial a crescut considerabil, cu creşterea veniturilor pe cap de locuitor şi reducerea nivelului sărăciei, iar acest lucru a sporit consumul de alimente şi importurile şi a dus la câştiguri în productivitatea agricolă, stimulând exporturile de alimente, nu numai pe pieţele din lumea industrializată, ci şi în alte ţări din sudul planetei: "Astfel, în timp ce tradiţionalii giganţi exportatori de alimente cum ar fi Europa sau Statele Unite rămân exportatori agricoli de top în termeni de valoare, noii veniţi le contestă supremaţia. De exemplu, între 2000 şi 2016, Brazilia şi-a mărit ponderea în comerţul cu produse alimentare la nivel mondial de la 3,2 la 5,7 la sută, China avansează înaintea Canadei şi Australiei, devenind al patrulea exportator agricol din lume, iar Indonezia şi India şi-au mărit considerabil exporturile ajungând printre cei mai mari zece exportatori de alimente din lume (8 şi 10, respectiv)". Ponderea combinată a valorii totale de export a Statelor Unite, a Uniunii Europene, a Australiei şi a Canadei a scăzut procentual cu zece puncte.