CONFERINŢA CODUL INSOLVENŢEI / FLORIAN MATEIţĂ, PARTENER ROMINSOLV SPRL: "În cazul insolvenţei, managementul trebuie analizat în particular"

Companiile care se află în pragul insolvenţei sau deja în proces de insolvenţă îşi pierd încrederea pe care o aveau în piaţă, a declarat Florian Mateiţă, partener RomInsolv SPRL.

Domnia sa a explicat: "Încrederea faţă de compania care se află în pragul insolvenţei sau este deja în insolvenţă se erodează. Acest lucru se întâmplă pentru că managementul acelei companii nu se mai ţine de cuvânt, respectiv nu-şi mai onorează contractele, în sensul că nu îşi plăteşte furnizorii, acumulează datorii, după care probabil încheie nişte contracte de eşalonare pe care nu le poate onora, întâmpină tot mai multe blocaje cu furnizorii şi nu se mai poate ţine de cuvânt nici în faţa clienţilor, nu mai oferă produse de calitate sau la timp".

Florian Mateiţă a precizat că simpla deschidere a procedurii de insolvenţă nu poate stopa brusc dezechilibrul dintre încasări şi plăţi.

"În funcţie de amploarea fenomenului şi de cât de mult a stat în această situaţie, întreprinderea produce în continuare pierderi, prin urmare este o utopie să ne gândim că deschiderea procedurii de insolvenţă brusc echilibrează financiar societatea, iar creditorii care continuă activitatea împreună cu debitorul ce se află în insolvenţă în perioada imediat următoare deschiderii procedurii nu vor acumula pierderi, ci creanţe curente", a adăugat reprezentantul Rominsolv.

În ceea ce priveşte întreprinderile publice, există un puternic filon politic în conducerea şi managementul acestora, a ami spus Florian Mateiţă.

Domnia sa a explicat: "Este foarte interesant de studiat fenomenul din punct de vedere a faptului că restructurarea presupune nişte măsuri dure care provoacă suferinţa atât mediului de afaceri care era conectat cu întreprinderea respectivă, cât şi posibil salariaţilor sau celor care aparţin clasei conducătoare din acea întreprindere. Pe partea celalată, după cum bine ştim, politicienii se hrănesc cu voturi, adică cu bunăstarea oamenilor, cu starea lor de bine, cu liniştea lor şi cu eventualele cadouri pe care le pot face. Aşadar, dificultatea sau modul în care trebuie gestionată procedura de insolvenţă pentru o companie de stat care este semnificativă ca amploare este o îmbinare a celor două curente antagonice care de foarte multe ori dezechilibrează în funcţie de momentul electoral anumite companii".

Reprezentantul Rominsolv a precizat că analiza managementului înseamnă compararea activităţilor şi urmărirea eventualelor obiective pe care le aveau de făcut cu ceea ce s-a făcut.

"Din păcate, de multe ori în întreprinderile de stat nu există nişte obiective coerente şi raportate la ceea ce piaţa sau clienţii acelor companii au drept aşteptări. Obiectivele sunt de multe ori pur formale, puse doar de dragul de a avea acest management pe care îl cere noua societate şi, prin urmare, nu are cum să fie o comparaţie sau o analiză strict obiectivă dacă au fost îndeplinite acele obiective şi nu se ştie dacă odată îndeplinite acele obiective s-ar fi întâmplat ceva", a mai declarat Florian Mateiţă.

Oficialul Rominsolv consideră că părţile structurale care ar trebuit să includă această companie în rândul celor viabile, ar trebui să aibă mai mulţi piloni.

"Pilonul cel mai important, ţinând cont că organizarea este până la urmă scopul procedurii, se referă la a aduce o parte din aportul pe care creditorii ar trebui să-l primească în urma reorganizării din EBITA, adică din plus valoarea creată de către compania respectivă care să poată fi absorbită într-un plan de reorganizare şi nişte acte lunare/trimestriale către creditori la care să se adauge evident recuperări de creanţe şi vânzări de active nefolositoare procedurii", a mai precizat partenerul Rominsolv.

A avea EBITA presupune a avea clienţi şi cifră de afaceri, iar dacă nu-ţi păstrezi clienţii eşti tot timpul într-o spirală care te duce sub prag de rentabilitate chiar dacă tu îţi îndeplineşti nişte obiective, a subliniat Florian Mateiţă, explicând: "Pierderea de clienţi presupune scăderea vânzărilor, creşterea costurilor fixe în continuare şi practic tot timpul compania se va afla sub prag de rentabilitate într-o spirală din care nu ştii cum să te opreşti".

Florian Mateiţă a oferit exemplul companiei Oltchim, care atunci când a intrat în procedura de insolvenţă avea vânzările prăbuşite şi foarte multe probleme, blocaje.

"Există un mare apetit politic de a se spune că gata se pune stop, cade. Probabil că ştiţi, factorul politic când vede ceva distrus se urcă pe acea grămadă şi arată cu degetul către posibili vinovaţi pe care îi văd ei la acel moment", a afirmat domnia sa.

În 2013, când Oltchim a intrat în insolvenţă circulau filmuleţe cu decapitări din Orientul Mijlociu. Oamenii performanţi, care ştiau să facă lucrurile să meargă au rămas în companie, nu au avut unde să plece, nu a existat altă companie petrochimică în România care să-i absoarbă, prin urmare şi astfel Oltchim s-a putut reconstrui, a completat reprezentantul Rominsolv.

"Au crescut vânzările, am participat la Târguri, la Expoziţii internaţionale, am pus câte un picior pe fiecare rămurică şi cu ajutorul unui management performant am reorganizat compania, care nu se mai cheamă Oltchim, dar funcţionează ca şi cum s-ar chema", a subliniat Florian Mateiţă.

Domnia sa a vorbit şi despre RADET, care potrivit domniei sale este o companie care avea clienţi, clienţi oarecum captivi cărora le era greu să se debranşeze, presupunea şi un proces financiar, dar şi un efort destul de mare să poţi ieşi din acest sistem.

"Puteai deci să păstrezi clienţii, fluxurile financiare puteau fi aşezate şi au fost aşezate prin creşteri de tarif normale şi respectiv prin măsuri de reorganizare, deci avea toate şansele să iasă din insolvenţă", a spus oficialul Rominsolv.

Statul însuşi ca şi creditor, dar şi ca acţionar la întreprinderile de sat îşi bombardează propriile companii prin inacţiune fără să ştim de ce, a mai adăugat Florian Mateuţă.

Domnia sa a detaliat: "Deciziile de oportunitate care înseamnă cunoaşterea business-ului, a situaţiilor financiare şi a sferei în care îşi desfăşoară activitatea un debitor, sunt influenţate în mare măsură de către creditori în procesul de reorganizare. Aceşti creditori sunt departamentele jusridice şi de risc, adică cele care vor banii. Prin urmare, această fractură între dorinţa de a face un plan de reorganizare şi aprobarea unei măsuri organizatorice este dată în final unor creditori care le aplică prin organele lor juridice. Opinia mea este că managementul, în ţara noastră, ar trebui analizat particular, caz cu caz. Trebuie să avem grijă ca modalitatea de analiză să nu fie una fictivă, care nu reflectă realitatea. De multe ori, obiectivele sunt detaşate de realitate şi dacă încerci să faci o anliză a managementului, mai ales în companiile de stat, faţă de ceea ce scrie prin fişele de post s-ar putea, corelându-le să dai de nişte aberaţii mai mari decât insolvenţa însăşi".