Companiile din România pierd sume impresionante de bani în fiecare an ca urmare a schemelor de fraudare orchestrate de către sau cu ajutorul propriilor angajaţi. Cu toate acestea, fenomenul aşa-numitei fraude ocupaţionale sau fraude interne rămâne şi în anul 2022 un subiect tabu pentru cei mai mulţi manageri de top, arată Corporate Intelligence Agency, companie specializată în servicii de intelligence şi managementul riscului pentru mediul privat, conform unui comunicat de presă remis Redacţiei.
Statisticile recurente la nivel internaţional demonstrează că 98% dintre companiile private au fost fraudate din interior în ultimii doi ani, iar potrivit Corporate Intelligence Agency, la nivel local, cele mai întâlnite scheme de fraudare includ corupţia privată, sustragerea de bunuri şi sume de bani din patrimoniul societăţii şi frauda "la scară largă" (aşa-numita "large scale fraud"), întâlnită cu precădere în cazul companiilor care operează spaţii de depozitare sau hale de producţie.
"Fenomenul fraudei ocupaţionale este un fenomen pe care îl regăsim peste tot şi care afectează absolut toate companiile, indiferent de mărimea lor sau de obiectul de activitate, diferenţa făcând-o doar cuantumul prejudiciului suferit. România nu face excepţie de la această regulă, dar specificul fenomenului la nivel local este dat de mai mulţi factori, precum cultura organizaţională mai puţin dezvoltată decât în alte ţări, lipsa verificărilor periodice şi lipsa mecanismelor de control asupra activităţii angajaţilor cheie din cadrul companiilor. Pe lângă aceşti factori, mai vorbim şi despre reticenţa managementului local de a aborda fenomenul fraudei ocupaţionale ca pe orice altă zonă de risc, din motive ce ţin de reputaţie sau lipsă de cunoştinţe în ceea ce priveşte soluţiile de prevenţie existente pe piaţa din România", explică Gabriel Zgunea, CEO în cadrul Corporate Intelligence Agency.
Situaţia din România similara cu ţările CEE
Deşi fenomenul fraudei este, cu siguranţă şi fără excepţie, unul global, situaţia din România este similară ca dinamica şi amplitudine cu cea din alte ţări central şi est-europene, precum Polonia, Ungaria, Bulgaria, Republica Cehă sau Croaţia.
Dacă, în România, corupţia privată reprezintă circa 60% din totalul formelor de fraudare internă a unei companii, în Vestul Europei, procentul coboară spre 40%, iar media pierderilor înregistrate de o companie în urma unui tip de fraudă internă scade spre 170.000 Euro per caz, potrivit raportului publicat de ACFE (Association for Certified Fraud Examiners) pentru anul 2022.
"Corupţia privată este în continuare una dintre cele mai des întâlnite forme de fraudare a unei companii din interior, şi poate îmbrăca forma alocării preferenţiale de contracte către furnizori preferaţi, expunând companiile care se confruntă cu acest fenomen nu numai la pierderi de bani, dar şi la potenţiale sancţiuni usturătoare ce pot fi aplicate de autorităţile competente", arată Gabriel Zgunea, CEO Corporate Intelligence Agency.
Frauda capătă proporţii astronomice în producţie şi depozite
În ceea ce priveşte schemele diferite de fraudare prin care sunt sustrase bunuri sau sume de bani din patrimoniul companiilor, specificul acestora constă în simplitatea relativă a modalităţii de sustragere (spre deosebire de manipularea contabilităţii unei companii spre exemplu), dublată de uşurinţa cu care pot fi repetate la scară largă, fără a alerta mecanismele de control instituite de companii. Aceste scheme de fraudare capătă proporţii astronomice atunci când sunt implementate în spaţiile de depozitare ori halele de producţie ale companiilor,
Conflictul de interese se împleteşte cu abuzul de putere
"Toate aceste scheme de fraudare pe care le vedem aproape fără excepţie la clienţii noştri au câteva elemente în comun. În primul rând, ele presupun un abuz de putere din partea unui angajat cheie, al cărei activitate în companie nu este verificată în mod eficient. Acest abuz ia adesea forma unui conflict de interese, pe care compania putea să îl prevină, dar nu a reuşit să o facă", mai spune Gabriel Zgunea.
Potrivit companiei de corporate intelligence, organizaţiile sunt încurajate să trateze fenomenul fraudei într-un mod mult mai ferm, deoarece piaţa din România oferă soluţii, ce devin din ce mai sofisticate şi mai apropiate de standardul din Vest, spre exemplu, acolo unde toate companiile mari colaborează strâns cu furnizori specializaţi în intelligence şi managementul riscului.
Companiile care îşi doresc să elimine sau să gestioneze cu succes fenomenul fraudei ocupaţionale din cadrul organizaţiilor lor, au nevoie de un partener de încredere care să deţină atât expertiza potrivită cât şi experienţa necesare cu astfel de proiecte.
Frauda poate fi eliminată printr-un sistem de prevenţie gândit strategic
"Serviciile noastre prezintă avantaje incontestabile, având în vedere că noi, în calitate de companie specializată în servicii de Intelligence şi managementul riscului, avem de multe ori posibilităţi legale pe care un angajator, spre exemplu, nu le are. Vorbim aici despre modalităţi concrete de prevenire a conflictului de interese, modalităţi care sunt net mai eficiente decât o simplă declaraţie anuală de conflicte de interese sau de investigaţiile specifice pe care le efectuăm în scopul verificării partenerilor contractuali noi sau a angajaţilor cheie. În plus, lucrăm în baza unei analize de risc atent întocmite prin care analizăm din timp vulnerabilitatea la fraudă a clienţilor noştri, cu scopul eliminării pe cât posibil a potenţialelor breşe de securitate şi a oportunităţilor de fraudare", adaugă Gabriel Zgunea, CEO Corporate Intelligence Agency.
Indiferent de schemele de fraudare pe care le vedem în România la tot pasul, principiul recomandat de companie este mereu acelaşi: paza bună trece primejdia rea, în sensul în care un sistem de prevenţie de fraudă gândit strategic şi adaptat la modelul de business al fiecărei companii în parte este primul pas în eliminarea fraudei interne din cadrul organizaţiilor din sectorul privat.
Nu în ultimul rând, costurile pe care le poate presupune elaborarea şi implementarea unui asemenea sistem sunt substanţial mai mici decât costurile suportate ulterior de către companiile fraudate - iar aici avem în vedere nu numai pierderile financiare măsurate, spre exemplu, prin totalul sumelor de bani sustrase din companie, dar şi pierderile reputaţionale şi potenţialele sancţiuni usturătoare ce pot fi aplicate companiilor care nu reuşesc să prevină acest fenomen.