Costurile relei guvernări

Nimic nu poate egala, în materie publicistică, privilegiul de a scrie la o gazetă economică despre probleme care, aparent, cad în afara domeniului de referinţă. Orizontul meu este cel al problemelor politicii, mai general, ale societăţii din care fac parte, ori ale altora a căror dinamică ne influenţează, nu rareori, decisiv. Este un post de observator privilegiat.

Două vorbe cu cîrlig, ticluite să dea bine la "amărăştenii" care s-au împrumutat la bănci, o seamă de bălmăjeli, aşa zise explicaţii, ale oficialilor guvernamentali şi bursa, atîta cîtă este la Bucureşti, nu stă să cadă, ci ameninţă să se închidă, pur şi simplu. Banca Naţională iese instantaneu la bătaie şi îi face de ocară pe autorii propunerii guvernamentale pentru înţelegerea greşită a unor noţiuni elementare de sis-tem financiar-bancar (robor!) şi le spune fără ocolişuri "amărăştenilor", că tot din buzunarul lor se va plăti şi acest bir, pus de guvern în cîrca băncilor. Oamenii de afaceri cu greutate nu se sfiesc să arunce vorbe grele despre incompetenţa (i)responsabililor guvernamentali, reprezentanţi ai băncilor de la Bucureşti ameninţă direct că ridică ancora şi pleacă spre ţărmuri mai puţin ostile. De două zile, de la Preşedinte, la şefii de partide şi de la Parlament, la discuţiile aprinse ale "amatorilor" din Poiana lui Iocan, toată lumea fierbe. Pe prima pagină a ziarului "Bursa" tronează un titlu de o aciditate ieşită mult din tiparele obişnuitului: "Aceşti bolnavi iresponsabili care ne guvernează"! Pentru ce toată tevatura? Guvernul, strîns cu menghina de sorocul obligaţiilor de plată, pe care nu are cum să le evite, fără să renunţe, însă, la "politica" pomenilor bugetare, cu care speră să cumpere voturile "celor mulţi" nu are decît o singură "soluţie": să mai inventeze nişte biruri noi şi să le mărească pe cele deja existente. Asta se întîmplă în România de mai bine de o sută de ani încoace!!! Ca să nu-l huiduie lumea din postura de Iancu Jianu zapciul, guvernul s-a distribuit în rolul lui Iancu Jianu haiducul: ia de la bănci şi dă la "săraci"!!! O şmecherie de doi lei, numai bună să mai salveze ceva din căderea susţinerii electorale de care se "bucură" actuala guvernare. Cam asta-i tot!!!

Cum adică, tot??? Ce, nu-i de-ajuns? Nu ţi se pare că răul este des-tul de mare? Ba, da! Dar nu mă pot împiedica, din foişorul meu privilegiat, să nu compar şi să nu cîntăresc. Nu de două zile, ci de două zeci de ani cu încă două trei condeie, umplem spaţiul tipărit cu teme şi exemple care înfăţişează prăbuşirea "fondului educaţional" al României. Reducerea dras-tică a valorii sociale a achiziţiei educaţionale din sistemul învăţămîntului de stat din România. Deculturalizarea şi mai grav deprofesionalizarea aproape totală a învăţămîntului din România. Prăbuşirea piramidei de cunoştinţe, abilităţi şi deprinderi educaţionale care mai sunt oferite noilor generaţii. Sub-performanţa profesională, masivă, a celor mai mulţi dintre cei care, deşi intră în clase şi amfiteatre "să predea", nu au nimic în comun cu profesia şi vocaţia de profesor. De predat, nu predau, pentru că nu deţin ceea ce ar trebui să dea altora, ori dacă mai deţin cîte ceva, nu stăpînesc "tehnologia" necesară unui act eficient de "transmitere" educaţională. Cacofonia absolută şi criminală a manualelor şcolare. Uriaşul vid metodic din învăţămîntul României. Aberantul sistem de organizare instituţională a învăţămîntului din România, direct res-ponsabil de ruina educaţională în care ne aflăm, ca societate. Incompetenţe şi aberaţii ale prevederilor legale şi ale deciziilor ministeriale. Impactul social catastrofic al creşterii, în România secolului XXI, a analfabetismului şi abandonului şcolar. Rezultatul? Nimic!!! Nu se închid nici măcar şcolile care, oficial, cu acte în regulă, nu au condiţii minime de igienă pentru elevii care le trec pragul!!!! Nu s-a închis nici o şcoală în care nici un singur elev nu a fost capabil să treacă examenul de bacalaureat. Nici un ministru nu a fost trimis în judecată vreodată pentru nenorocirile pe care măsurile sale aberante de aşa zisă "reformă" le-au abătut asupra elevilor, studenţilor şi profesorilor. Lucrurile merg înainte. Părinţii îşi trimit copii la şcoală ca şi cînd toate ar fi bune şi frumoase, profesorii intră în clasă "cînd sună clopoţelul", inspectoratele căpuşează la greu ce mai este de căpuşat, economic şi politic, ministerul "ministeriază" schimbînd cam de două ori pe an, datele şi formatul examenelor care agită lumea şcolii. Cea mai mare parte a universităţilor se scaldă într-o mediocritate sclipitoare, atunci cînd nu s-au transformat, cu totul, în simple "buticuri" care livrează contra cost şi relativ ieftin diplome şi titluri universitare. Cu cît s-au prăbuşit indicii de la firava Bursă de Valori de la Bucureşti, după anunţul domnului ministru Teodorovici, ştim. Avem o cuantificare materială a pierderilor imedidate şi chiar a celor care pot fi previzionate pe termen scurt, ori mediu. S-a speriat mai toată lumea, mai puţin autorii şmecheriei pseudo-haiduceşti. Cam cît ne costă, la nivel socical, dez-educaţionalizarea intensivă a României din ultimele decenii, proces care îl continuă pe cel început încă din anii 80 ai celuilalt secol??? De două, de cinci, de zece, de o sută, de o mie, de o sută de mii, de cîteva milioane de ori mai mult decît valorile pierdute pe bursă în aceste două zile??? Vă invit pe dumneavoastră să alegeţi ordinul de mărime!!! Iresponsabilitatea unei măsuri economice poate fi măsurată, cît de cît. Iresponsabilitatea unor zeci de ani de rea guvernare, în cazul de faţă, ne-am referit doar la sistemul de învăţămînt şi educaţional din România, poate fi "cuantificată"??? S-a străduit cineva în acest sens? Răspunsul este clar şi evident: NU!!! Ceea ce se pierde la un magazin alimentar, prin proastă organizare, ori datorită altor factori, se regăseşte consemnat în balanţa de costuri, pînă la a doua zecimală!

Ceea ce se pierde prin furt, risipă, deturnare, incompetenţă, iresponsabilitate şi alţi factori care evidenţiază deficitul guvernării, ori de-a dreptul reaua guvernare, nici măcar estimat cum se cuvine nu se află. Pierderile sociale ale relei guvernări rămîn, pur şi simplu, "Neînregistrate". Nicăieri, de nimeni. Acum, spuneţi şi dumneavoastră, cît de raţional alcătuită este lumea în care ne mişcăm noi, aici, în România? Şi, mai ales, cîtă vreme vom putea suporta pierderi masive, fără să intervină schimbări de structură şi substanţă la nivelul, însuşi, al acestei alcătuiri vii, pe care o numim "societate", despre care tindem să credem, fără temei, că este prin definiţie eternă, dar ale cărei cerinţe, trebuinţe şi necesităţi le ignorăm "suveran" de la înălţimea simandicoaselor şi înaltelor funcţii ministeriale ori parlamentare?