Cum ne sapă Guvernul groapa?

Ne îndatorăm mai mult decât producem. În fiecare zi. Am ajuns la 700 de miliarde de lei îndatorarea statului. Peste 50% din Produsul Intern Brut. Această cifră este cât se poate de reală. Dar statisticile pot fi amăgitoare.

Conform statisticilor, România nu stă chiar rău din perspectiva îndatorării publice. Sunt alte state, destul de multe, care, procentual, datorează mult mai mult din Produsul Intern Brut. Este adevărat. Dar să nu ne facem deloc iluzii. Cele mai multe dintre statele care ne depăşesc procentual au resurse economice mai puternice. Au capacitatea de a produce. Şi de a recupera deficitul. Sau, cazul Greciei ori Italiei, sunt susţinute puternic de UE, întrucât au adoptat moneda europeană. Pentru a nu fi zdruncinată moneda europeană, se fac infuzii financiare în statele respective. Dar fiindcă tot am făcut această comparaţie, să mai precizăm că atât Grecia cât şi Italia, ca de altfel şi alte state europene puternic îndatorate au economii mult mai bine consolidate. Mult mai puternice.

Economia României este în creştere doar statistic. În realitate, un număr foarte mare de societăţi au dat sau sunt pe cale să dea faliment. Capacitatea noastră de răspuns la criză scade în loc să crească. Să vă mai dau un exemplu de statistici înşelătoare. România exportă din ce în ce mai multă energie electrică. Dacă ne uităm doar la cifre şi nu vedem nimic dincolo de acestea, atunci putem să cădem într-o capcană. Să ne imaginăm sau iluzionăm fie că am ştiut să facem economii semnificative şi ne-am ales cu un surplus, fie că surplusul provine de la faptul că ne-am fi mărit semnificativ capacităţile energetice. Dar nici una nici alta dintre ipoteze nu stă în picioare. Pur şi simplu au dispărut o serie întreagă de consumatori. Prin faliment. De aici surplusul. Acest surplus nu ne duce la niciun rezultat pozitiv, dincolo eventual de bruma de bani pe care-i încasăm din exportul de energie. Las la o parte cinismul autorităţilor, care au procedat în aşa fel încât pentru consumatorii români energia să fie mai scumpă decât pentru consumatorii din alte state.

Am căzut într-o groapă. Şi nu avem adevăraţi bărbaţi de stat şi nici competenţe adecvate pentru a ieşi din groapă. În aceste condiţii, dăm bezmetic din mâini şi din picioare şi o facem tot mai adâncă. Datoriile nu mai pot fi rostogolite mult timp. Şi fără costuri fatale. Creditorii ne-au mirosit. Le-a convenit şi încă le mai convine puţin să ofere credite statului român, care încă sunt garantate şi le aduc venituri grase din dobânzi. Aceşti creditori încă mai sunt dispuşi, în condiţii din ce în ce mai grele pentru noi, să finanţeze statul român. E mai convenabil şi mai puţin riscant să finanţezi un stat, decât o societate comercială. Care poate da faliment mai uşor şi poate rămâne datoare mai repede. Dar în felul acesta economia se poticneşte. Fără credite, cele mai multe societăţi comerciale sunt silite să tragă obloanele. Ori, în aceste condiţii, la buget vin tot mai puţini bani sub formă de impozite.

Ar fi bine să nu ne mai luăm după fentă. Guvernaţii ne vor prezenta în continuare statistici şi, deşi am sărit la datorii de peste 50% din Produsul Intern Brut, ei ne vor linişti, mai ales acum, înainte de alegeri, amăgindu-ne că statistic stăm bine în comparaţie cu alte ţări. Este cam aceeaşi cursă care ni se tot întinde legată de faimosul procent de 9,4% din Produsul Intern Brut, care este limita pentru bugetul de pensii. Ni se spune şi ni se tot reaminteşte că acest procent este artificial. Un produs criminal, generat de USR, din vremea când acesta s-a aflat la guvernare. Este incorect. Nu am niciun motiv să apăr USR. Dar cu atât mai puţin am vreun motiv să îmi imaginez că setul de propuneri ale României pentru Planul Naţional de Redresare şi rezilienţă cade exclusiv în responsabilitatea acestui partid. Acest program a fost aprobat de întreaga coaliţie. Şi abia apoi prezentat Uniunii Europene şi bătut acolo în cuie. Nu exclud posibilitatea ca PNL şi UDMR să fi aprobat în orb acest program. Dar dacă au dat dovadă de o asemenea inconştienţă, atunci vina cade asupra lor. Astăzi, chiar astăzi, suntem amăgiţi spunându-ni-se că membri ai Executivului României tocmai negociază la Comisia Europeană creşterea acestui procent. E adevărat că s-au dus acolo. Dar este un simplu voiaj de plăcere. Sau de curtoazie. Nu au nici cea mai mică şansă de a reuşi ceva. Şi mesagerii Executivului de la Bucureşti ştiu foarte bine acest lucru. Atâta doar că nu ne spun şi nouă. Viceguvernatorul Bămcii Naţionale a României, Florin Georgescu, care a fost şi Ministru al Finanţelor, ştie bine ce spune atunci când afirmă că "ne îndatorăm mai mult dect producem". Dar eu adaug că asta se întâmplă zilnic.