Cum scăpăm de socialişti?

Zero mandate. Vă dau în scris. Nu glumesc. Am să vă explic mai întâi, pas cu pas, cum se poate ajunge aici, prin alegeri libere şi corecte. Un Parlament în care partidul socialist, în prezent numit PSD, nu va avea absolut nici un mandat. După care am să vă spun de ce. Iar săptămâ-na viitoare, pentru a fi echidistant, am să vă spun cum şi de ce trebuie să scăpăm de Klaus Iohannis pentru a evita o nouă derivă a Dreptei.

1. Un sistem de control strict al cheltuielilor de campanie. Asta este valabil pentru toate partidele, by the way... E clar că în alegeri se spală bani murdari. Materialele electorale care desfigurează oraşele României sunt plătite de undeva, nu-i aşa? Sunt şi ceva dosare penale pe tema asta, dar văd că nici un politician nu îşi mai aduce aminte de tema controlului cheltuielilor electorale. Desigur, odată ce au fost aleşi le-a pierit interesul...

2. Circumscripţii virtuale. În prezent se folosesc circumscripţii teritoriale. Asta înseamnă că teritoriul este împărţit în "colegii electorale". Problema majoră cu acest sistem este că, în condiţiile din România, alegerile sunt la mâna primarilor. Alt grup de unde se recrutează printre cei mai nemiloşi infractori. Dovadă numeroasele dosare penale deja soluţionate. Aşa încât propun trecerea la circumscripţii virtuale. Electoratul este divizat, matematic, în X circumscripţii. Strict aleator. Capacitatea primarilor de a mai merge din uşă în uşă pentru a scoate, cu autobuzul sau cu promisiuni, alegătorii, va fi sever redusă.

3. Reducerea numărului de parlamentari. Propun 29, într-un Parlament unicameral. Sunt suficienţi. Faceţi o socoteală şi veţi observa că majoritatea parlamentarilor oricum votează, ca o turmă, tot de decid liderii de grup. Mulţi dintre ei nici nu ştiu ce iniţiative au semnat (chiar în timp ce scriu acest editorial este o emisiune pe această temă). Puţini parlamentari mai înseamnă ceva: ale-gătorii vor şti exact ce face fiecare.

4. Sistem de vot preferenţial. Adică unul în care alegătorii exprimă ordinea preferinţelor: 1, 2, 3 etc. Am să evit acum o discuţie tehnică. Ideea este că acest sistem reduce importanţa "consemnului de vot". Personal, optez pentru o formulă de vot preferenţial numită "Numărătoarea Borda Modificată".

5. Buletine de vot complet randomizate. Adică buletine de vot unde ordinea alegătorilor este aleatoare. Pe fiecare dintre acestea. Cuplate cu un sistem de vot preferenţial, acestea ar reduce spre nimic influenţa "electoratului captiv".

6. Încriptarea buletinelor de vot. În prezent, frauda este considerabilă. Comisia electorală poate anula, dis-cret, fără urmă, un vot neconvenabil al unui alegător aplicând o simplă ştampilă. Aşa ceva nu mai poate fi acceptat. Buletinele de vot trebuie criptate.

7. Alegeri non-partinice. Adică alegeri unde doar numele candidaţilor apare pe buletinele de vot, nu şi partidul. Este corect şi democratic? Desigur! Este exact sistemul pe care l-a avut Marea Britanie până în 1967. Ideea este simplă: alegătorii să voteze persoane, nu semne. Ne mai mirăm că ne trezim cu cine-ştiu-cine în Parlament?...

8. Sistem de înregistrare activă a alegătorilor. În prezent, toţi alegătorii sunt puşi pe listele de vot de către autorităţi. Acest sistem favorizează alegătorii pasivi, neinteresaţi cu adevărat de politică. Un sistem "activ" presupune că alegătorul merge singur să se înregistreze, înainte de alegeri.

9. Vot electronic. Acesta va face posibil ca românilor din străinătate să le fie respectat, în sfârşit, dreptul constituţional de a vota. În prezent ei sunt discriminaţi în favoarea celor care domiciliază în România. În beneficiul socialiştilor.

10. Un pact de izolare politică a partidului socialist. Nici un partid nu trebuie să accepte nici un fel de alianţă cu această grupare care s-a dedicat demolării statului de drept şi a scoaterii României din rândul naţiunilor europene.

Sistemul actual este incorect. Toate măsurile pe care le-am schiţat acum ar însemna doar intrarea în normalitate. Însă efectul lor ar fi scoa-terea din peisaj a partidului socialist (PSD).

Din 1944 încoace, în România dictează partidul socialist. La început, acesta era doar o anexă a voinţei secretarului-general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, adică I.V. Stalin. Din anii '60, un grup local, în frunte cu Gh. Gheorghiu-Dej, a preluat controlul. Din 1965, acest partid şi-a schimbat denumirea în PCR. Din 1990, socialiştii s-au reinventat sub alt secretar de partid, Ion Iliescu, pentru ca în prezent acest partid să fie dirijat de un grup strâns în jurul unui infractor, Liviu Nicolae Dragnea. De la finele celui de-al Doilea Război Mondial şi până acum, România este o "partidocraţie", condusă autoritar.

În tot acest interval, socialiştii au dus România în subsolul tuturor clasamentelor. PIB-ul pe cap de locuitor a ajuns, în 2017, egal cu al Venezuelei, un stat prăbuşit. Parlamentul a ajuns loc de refugiu pentru corupţi şi pentru analfabeţi. Este momentul unei reforme corecte, dar decisive.