Cum se fabrică un fake news

Am asistat zilele trecute la fabricarea unui contra-adevăr care să acrediteze ideea că decizia Curţii Constituţionale din 6 decembrie nu confirmă regulile democratice. Iar cei care au iniţiat această operaţiune nu sunt nici susţinători ai extremei drepte, nici anti-europeni declaraţi. Dar, după toate aparenţele, nu a fost vorba despre vreo eroare de interpretare, ci de o încercare deliberată de a impune un contra-adevăr cu scopul nu doar de a discredita decizia Curţii, ci de a sugera că a fost o conspiraţie împotriva democraţiei şi a statului de drept. Or, cam aşa se fabrică un fake news, se porneşte de la un fapt adevărat, se trunchiază şi asezonează informaţia pentru ca apoi se fie prezentată invers decât au urmărit iniţiatorii. Mă voi referi în continuare la modul în care Raportul Comisiei de la Veneţia a fost prezentat ca o certificare a faptului că, pe 6 decembrie, decizia de anulare a alegerilor prezidenţiale a fost un abuz.

Prea puţin a contat că, încă de la început, în paragraful al 6-lea raportul explica faptul că "Nu este rolul Comisiei de la Veneţia să examineze faptele şi nici decizia Curţii constituţionale române. Întrebarea pusă Comisiei de la Veneţia de Adunarea parlamentară (a Consiliului Europei) este de natură generală şi se referă la o analiză de drept constituţional comparativ general şi la normele europene şi internaţionale. Pe această bază, Comisia de la Veneţia a răspuns acestei cereri". Or, împotriva evidenţei, în România s-a acreditat ideea că raportul se referă la anularea alegerilor de la noi pe câtă vreme rolul acesteia era de a prezenta o primă reacţie venită din zona de reflecţie academică privind regulile de urmat în situaţii ca cea cu care Austria s-a confrunta în 2016 şi România în 2024. Dar în epoca adevărurilor alternative se pleacă de la premiza că cei care consumă informaţia nu vor examina niciodată sursele şi vor lua de bună interpretarea oferită, uneori mai sofisticată, alteori falsificată grosier. Şi aşa a şi fost, căci nu doar reprezentaţii partidelor anti-sistem au vorbit despre o incriminare a deciziei Curţii Constituţionale, dar şi purtătorul de cuvânt la Curţii Constituţionale.

Ca să fie clar, în prima din cele şapte recomandări cu care se încheie raportul se precizează că "deciziile de anulare a rezultatelor alegerilor trebuie luate de către organismul electoral suprem, iar aceste decizii trebuie să poată fi controlate de organul judiciar suprem, de Curtea Constituţională sau de o instanţă electorală specializată atunci când există un astfel de organism judiciar". Deci o curte constituţională poate lua astfel de decizii, aşa cum s-a întâmplat în România, şi nu neapărat o instanţă de contencios electoral. A doua recomandare precizează clar că "puterea cursurilor constituţionale de a invalida alegerile din oficiu - dacă există - ar trebui să fie limitată la circumstanţe excepţionale şi clar reglementate". Or, circumstanţele din România erau excepţionale, iar baza constituţională a anulării alegerilor, de care am vorbit deja într-un articol din BURSA din luna decembrie, este clar definită în articolul 146 aliniatul f. - "veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României şi confirmă rezultatele sufragiului".

A treia recomandare este o precizare suplimentară la cea de-a doua şi anume că "anularea parţială sau totală a alegerilor nu poate fi autorizată decât în circumstanţe cu totul excepţionale, ca o raţiune ultimă (ultima ratio) şi cu condiţia ca neregulile din procesul electoral să poată afecta rezultatul votului". Or, procesul electoral din România fusese viciat în totalitate şi decizia de anulare nu a fost luată doar pe baza informaţiilor provenite de la serviciile secrete - s-a insistat enorm în comentariile din presa romanescă asupra recomandării că o astfel de decizie "nu poate fi luată integral pe baza informaţiilor de la serviciile secrete" - ci şi pe baza unei informaţii publice şi anume că acel candidat care s-a clasat pe locul întâi a declarat cheltuieli zero. Dacă o campanie electorală pe reţele sociale apreciată de mediul de afaceri la 50 de milioane de euro nu a costat un ban şi asta pare şi corect, şi consonant cu statul de drept şi democraţia şi nu afectează nici desfăşurarea corectă a întregului proces electoral, atunci ce ar mai putea frauda alegerile?