Curajul şi raţiunea de stat

Între curaj şi raţiunea de stat nu pare să existe o legătură puternică. Şi asta, deşi încă în Politica lui Aristotel "curajul" era una dintre calităţile esenţiale ale omului politic. Dar astăzi un om politic nu riscă. El încercă să placă celor care votează, chiar dacă este conştient că asta nu are vreo legătură cu adevărul. Dar, de fapt, cui îi mai pasă de adevăr astăzi?

În schimb Greta Thunberg a îndrăznit! Şi asta pentru că nu este politician, ci o reprezentată a societăţii civile! La începutul summitului ONU dedicat schimbărilor climatice des-făşurat la New York pe 23 şi 24 septembrie, printr-un discurs pasional ţinut în faţa participanţilor Greta Thunberg nu doar că a îndrăznit să le spună liderilor lumii că inacţiunea lor sistematică împotriva schimbărilor climatice are consecinţe dramatice asupra vieţii, dar a şi făcut-o în manieră neînfrânată. "Nu ar fi trebui să fiu aici, ci la şcoală, de partea cealaltă a oceanului". Cu o voce tremurândă, cu un text bine pregătit, adolescenta de 16 ani a continuat: "Cum aţi îndrăznit? Mi-aţi furat visele şi copilăria cu vorbe goale. ... Întreg ecosistemul se prăbuşeşte, suntem la începutul unei extincţii în masă şi tot ce puteţi spune este despre bani şi despre basmele unei creşteri economice eterne? Cum de îndrăzniţi!". Noua Jeanne d'Arc a ecologiei pare de neînfrânt! Ori, când fecioara de la Orleans îşi începea scurta sa aventură avea doar 17 ani, iar Franţa era înfrântă. Când a fost arsă pe rug, împlinise 19 ani, iar Franţa era salvată. Iar ucigaşii săi erau dezonoraţi pentru eternitate. Cine poate lupta împotriva unei copile fără să se compromită?

Preşedintele american Donald Trump, cel despre care se credea că nu va fi prezent la Climate Action Summit şi care prin prezenţa sa acolo a vrut să-şi manifeste poziţia imperială, a făcut deja această experienţă. Deşi preşedintele Trump a vrut să-şi dovedească superioritatea ignorând adoles-centa suedeză, Greta Thunberg a "aruncat" o privire atât de neagră şi de virală care a făcut înconjurul planetei. Degeaba a încercat să o ignore pe tânăra militantă ecologistă căci privirea ei elocventă l-a obligat să reacţioneze prin arma sa de alegere, Twitter:

"Arată ca o tânără foarte fericită care priveşte spre un viitor luminos şi minunat. Atât de frumos de urmărit!". Răspunsul Gretei Thunberg a venit tot pe Twitter: "O tânără foarte fericită care priveşte către un viitor luminos şi minunat".

Dar pentru adevăraţii oameni de stat nu există nicio contradicţie între curajul de acţiona, uneori chiar împotriva opiniei publice, şi a asuma şi raţiunea de stat. Căci raţiunea de stat, adică raţiunea acţiunii politice, este compatibilă cu adevărul. Cel de-al cincilea preşedinte al Republicii a cincea franceze, Jacques Chirac, care s-a stins la 86 de ani joi, a intrat în istorie nu doar datorită anticipării urmărilor catastrofale ale intervenţiei americane în Irak în 2003, ci şi printr-o frază rostită la începutul dis-cursului său de la cel de-al patrulea summit ONU asupra Terrei de la Johannesburg. Când, pe 2 septembrie 2002, la doar patru luni de la victoria sa categorică, cu 82% în faţa candidatului de extremă-dreapta, Jean-Marie le Pen, Jacques Chirac spunea "Casa noastră arde şi noi privim în altă parte", urgenţa ecologică intra în atenţia lumii întregi.

De atunci au trecut 17 ani, mai mulţi decât are Greta Thunberg acum. Aşa că, dincolo de spectacol, summit-ul de la New York a stat sub semnul urgenţei. O urgenţă pe care politicienii, obsedaţi de sondajele de opinie, nu o percep. Antonio Guterres, secretarul general al ONU, o spunea atât de simplu atunci când a deschis lucrările summit-ului pentru Acţiunea Climatică: "Nu suntem aici pentru a negocia, pentru că nu negociem cu natura". Acest summit ar fi trebuit, deci, să fie unul care, în ajunul deschiderii dezbaterilor Adunării Generale a ONU la care au participat zeci de şefi de stat sau de guvern, să ducă spre acţiuni concrete. "Urgenţa climatică este o cursă pe care o pierdem, dar pe care am putea-o câştiga", spunea Guterres. Dar, deşi "nivelul apei mărilor şi oceanelor este în creştere, perioadele de secetă se înmulţesc, valurile de căldură ne înăbuşesc, iar dezastrele naturale sunt din ce în ce mai numeroase", nimic nu pare să se întâmple.

Mesajul Gretei Thunberg este, cu siguranţă, anti-capitalist, dar capitalismul este compromis chiar de politicienii care zic că îl apără. Când preşedintele brazilian de extremă dreapta, climatosceptic notoriu, neagă la ONU o evidenţă clară, nu face servicii capitalismului. revenit la incendiile care afectează Amazonul. Efectele incendierii pădurii amazoniene nu se reduc la Brazilia, iar discursul suveranist nu rezolvă, ci complică problema. La fel cum Hitler şi ciracii săi n-au salvat capitalismul, ci aproape l-au distrus. Pe 28 septembrie s-au împlinit 81 de ani de la acordurile de la Munchen care au făcut posibil al doilea război mondial. Atunci Chamberlain şi Daladier credeau că au salvat pacea, democraţia şi capitalismul. De fapt, le dăduseră o legătură fatală. Fără această cedare probabil "soluţia finală" şi crimele nazismului n-au fi avut loc. Căci istoria nu iartă! Trei ani mai târziu, zi pe zi, pe 28 septembrie 1941 începea masacrul de la Babi Yar în care 34.000 de evrei au fost omorâţi de Einsatzgurppen. Astăzi, ca şi acum opt decenii, este nevoie de oameni politici care să aibă curajul să înfrunte adevărul. Altfel, poarte fi prea târziu!