CURTEA EUROPEANĂ DE JUSTIŢIE: "Instanţele naţionale - obligate să analizeze din oficiu caracterul abuziv al unei clauze bancare"

• CJUE a invocat cauza Andriciuc într-un răspuns al avocatului general la întrebările adresate de instanţa din Ungaria

O clauză contractuală impusă în urma intervenţiei legiuitorului care plasează în sarcina consumatorului riscul aferent cursului de schimb nu poate fi considerată ca fiind "negociată individual" în sensul Directivei privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, susţine avocatul general Evgeni Tanchev, de la Curtea Europeană de Justiţie (CJUE). Afirmaţia se regăseşte în răs-punsul său recent la întrebările adresate de instanţa din Ungaria pe marginea unui proces privind clauzele abuzive dintr-un dosar de credit în franci elveţieni deschis de client împotriva OTP Faktoring.

În concluziile avocatului general de la CJUE este invocată de mai multe ori soluţia dată de Justiţia europeană în cauza Andriciuc versus Banca Românească.

Printre altele, Evgeni Tanchev subliniază: "În împrejurări precum cele din cauza principală (n.r. din dosarul analizat), o clauză contractuală care a devenit parte a contractului ca urmare a unei intervenţii a legiuitorului şi care plasează riscul cursului de schimb în sarcina consumatorului cu efect ex tunc (n.r. începând cu un moment anume stabilit), nu «reflectă acte cu putere de lege sau norme administrative obligatorii» în sensul (...) Directivei 93/13".

Avocatul susţine că revine instanţei naţionale de trimitere sarcina să determine, ţinând seama de toate circumstanţele legate de contract, precum şi de jurisprudenţa Curţii, dacă împrumutătorii sunt obligaţi să comunice consumatorilor informaţiile financiare relevante pe care le au la dispoziţie la momentul încheierii contractului, inclusiv datele macroeconomice relevante, şi să explice efectele acestora asupra mecanismelor cursului de schimb.

Avocatul CJUE mai arată: "Instanţa naţională este obligată să analizeze din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale care intră în domeniul de aplicare al Directivei 93/13, compensând în acest fel dezechilibrul existent între consumator şi împrumutător, în cazul în care dispune de elementele de drept şi de fapt necesare în acest scop".

La 15 februarie 2008, reclamanţii în această speţă au încheiat un contract de împrumut în franci elveţieni cu o rată a dobânzii de 1,9% cu ELLA Elsõ Lakashitel Kereskedelmi Bank Zrt. La 1 noiembrie 2016, contractul de împrumut a fost cesionat de către un intermediar către OTP Bank Nyrt, care l-a cesionat ulterior către OTP Faktoring Követleskezelõ Zrt.

Conform contractului, creditorul trebuia să acorde cel mult suma de 30,075 milioane de forinţi maghiari (HUF), care includea un comision de acordare în valoare de 75. 000 de forinţi şi care, la momentul încheierii contractului, era echivalentul a 212.831 de franci elveţieni (CHF), se arată în răspunsul avocatului de la CJUE.

În conformitate cu prevederile contractuale, creditorul a convertit în franci elveţieni suma acordată ca împrumut şi virată în forinţi, utilizând propriul curs de schimb la momentul transferului. Cu toate acestea, a calculat sumele care urmau să fie achitate cu titlul de rate lunare în funcţie de cursul valutar propriu. Creditorul avea dreptul, de asemenea, să modifice în mod unilateral dobânda obişnuită şi costurile de administrare, dar contractul nu conţinea nicio clauză care să permită reclamanţilor să modifice unilateral moneda de cont.