D'ale Carnavalului

De acum, nu mai este loc pentru nici o îndoială: începe carnavalul. Desigur, toate privirile vor fi atrase de scena alegerilor. După modul în care au fost aranjate de calendar şi după rezultatul europarlamentarelor, toate încurcăturile din lume sunt posibile şi nici o logică nu mai pare prea sigură de sine. Exact ca în lumea lui Caragiale! Mînat de interesul propriu, Iohannis, candidatul, ar vrea pentru prezidenţiale, la butoanele guvernamentale, pe alt-cineva decît oamenii PSD-ului. E de înţeles! Victoria, mai uşor de apropiat, evenimentele, mai sigur sub control, iar "entuziasmul popular" ceva mai simplu de canalizat spre "izbînda finală", un nou mandat la Cotroceni. Deocamdată, primul hop încă nu a fost trecut. Iluziile privind "prăbuşirea" PSD-ului nu sunt decît iluzii. Competiţie acerbă şi lupte interne pentru poziţiile de comandă, da! Grupări ireconciliabile, da! Dar, numai pînă ce se va stabili, într-un fel sau altul, cîştigătorul. Iar, asta se va întîmpla relativ curînd. Alianţele din interes şi regrupările vor decide. După aceea, "ireconciliabilii" vor face plecăciune, cu mai multă sau mai puţină smerenie, în faţa noului deţinător al firmanului. De împărţit, va fi cîte ceva pentru fiecare, iar rămaşi pe dinafară, eventual "marginalizaţi", vor fi doar foarte puţini. Chiar în eventualitatea unei "rupturi", PSD-ul se va reface sub alte culori, dar va fi acelaşi. Şmecheria hulitului PD care a inventat "alianţa pentru... " nu ştiu ce, mă rog, pentru progres, cu care, după prăbuşirea puterii de la Bucureşti, şi-a salvat primarii din teritoriu de la mătrăşirea electorală este o reţetă de succes, deja acreditată. Exact ca şi încrucişarea miciuriană a mielului PNL cu papagalul PD, din care a rezulat actualul "Jumătate-PNL-călare-pe-jumătate-de-PD-şchiop". În PSD, mai ales, oamenii sunt perisabili, interesele, însă, sunt "eterne", iar cîmpul lor de forţă reorganizează repede toate facţiunile şi pe toţi cei interesaţi. Nu de alta dar, în afara cercului de protecţie nu este decît pustiu, sărăcie şi anonimat. Cine le-ar prefera căldurii blînde a bunăstării şi adăpostului binefăcător al funcţiilor publice, pentru care tot ceea ce se cere este un pic de umilinţă şi supunere? Ca dovadă, i-au acceptat pe toţi fără să crîcnească prea mult, de la Iliescu şi Năstase, la Ponta şi Dragnea. O vor iubi "sincer" şi pe Viorica, dacă va fi nevoie, care-i problema? Dacă scoaterea PSD-ului de la guvernare, acum, înainte de prezidenţiale, reprezintă "soluţia bună" pentru Iohannis, candidatul, s-ar putea ca, din punctul de vedere al alegerilor ulterioa-re, să fie cea mai proastă soluţie pentru viitorul mandat al Preşedintelui Iohannis. Dinamica politică din România post-decembristă e concludentă. Formaţiunile aflate la putere care au încasat nota de plată pentru erorile comise, proprii, ori ale celor care i-au precedat la guvernare, au pierdut masiv următoarele alegeri, unele atingînd pragul disoluţiei, vezi cazurile PNŢ-cd şi PD. Alegătorul României pare să spună simplu: "nu mă interesează cine le-a făcut, greşelile să le plătească ăştia, de la putere" Şi, a votat în consecinţă!

Exact ca în Caragiale, acesta este doar unul dintre carnavalurile aflate în desfăşurare. În piesa prea puţin înţelea-să a Maestrului, "Carnavalul" general-abstract, simptomatic, este de fapt spaţiul de întretăiere şi suprapunere al "carnavalurilor particulare" şi atît de diferit colorate, în care sunt antrenate simultan personajele. Carnavalul seducţiei şi al înşelătoriei, carnavalul înşelătoriei şi al răzbunării, carnavalul instrumentalizării puterii şi al ciupelilor ce rezultă ca beneficiu pentru "oamenii ordinii", carnavalul mahalalei (pe care l-a decupat şi de care s-a ocupat in extenso Pintilie în "De ce trag clopotele, Mitică?") în sfîrşit, eternul carnaval al "păcii sociale" de care este atît de îndrăgostită politica la noi, iaca, încă din vremea lui Caragiale.

Pe lîngă carnavalul alegerilor şi al puterii consacrate electoral, au şi vor avea loc altele, încă şi mai colorate, pline de consecinţe pentru personajele piesei, dintre care noi, alegătorii, suntem partea cea mai interesată... de oalele sparte! Deşi dezastrul este construit cu migală de foarte multă vreme şi este ascuns cu tot atîta grijă publicului larg, al alegătorilor, abia în vremea din urmă consecinţele sale au devenit de nestăvilit. Falimentul primăriilor! Nu e glumă şi nici nu e de joacă. O seamă importantă de servicii publice sunt asigurate de primării şi "decuplarea" lor ar însemna, fără exagerare, o catas-trofă socială majoră. Aceste minunate instituţii s-au aflat de mai bine de două decenii şi jumătate într-un neîntrerupt şi "fericit" carnaval al risipei banilor publici actuali şi mai ales ai celor împrumutaţi fără măsură, din care au rezultat doar două lucruri: datorii pentru vreo trei generaţii de contribuabili şi averi personale pentru găştile, haitele şi grupurile de interese aciuate în jurul ospăţului. Carnavalul acesta stă să explodeze. Deznodămîntul amînat, pînă de curînd, doar de alte împrumuturi, respectiv de noi fonduri guvernamentale alocate ar putea să intervină, undeva, în actualul spaţiu critic electoral. Ambele robinete abia mai picură, aşa că, în anul care vine, este posibil să avem un "bîlci" de toată frumuseţea, călare peste carnavalul alegerilor locale şi generale. Un alt carnaval, departe de a se fi încheiat este cel al "Justiţiei". Aici, nimic nu este încă hotărît. Nu ştim dacă Nae se (re)cuplează cu Didina, ori cu Miţa, ori cu niciuna dintre ele; dacă dumnealui, Mache Razachescu, zis Crăcănel, o mai iartă şi de data aceasta pe Miţa, ori dacă se însoară; dacă Pampon trece peste bănuielile lui de gelozie şi rămîne cu Didina; dacă Miţa şi Didina nu-şi găsesc cumva alţi "tutori"; dacă Iordache şi Catindatul ajung la un consens privind teoriile moderne ale lui Matei etc. Un singur lucru ştim sigur, Ipingescu o să mai cîştige o dată şi încă o dată nu doar încasările de la tombolă, ci şi tabachera cu muzicuţă, pe care o pune mereu la joc. Ei... dacă nu ţineţi minte personajele, nu-i nimic, o să vedeţi dumneavoastră cum o să fie dacă unele dintre nebănuitele căi ascunse ale Justiţiei vor duce nu doar spre orizonturile psdiste, ca pînă acum, ci se vor mai rătăci şi spre cele pnliste, useriste şi johannesciene. Atunci să vezi bal, în carnaval!

În sfîrşit, dar încă nici pe departe către sfîrşit, se află şi carnavalul "serviciilor"! Dar, pentru că ele sunt "secrete", păstrăm deocamdată tăcerea asupra listei dansurilor şi a invitaţilor de gală.

Vestea bună este că o să ne distrăm, pe cinste! Vestea mai puţin bună este că o să plătim, pentru toată lumea, nu doar pentru noi, biletele de intrare, de ieşire şi de distracţie post carnaval pentru încă vreo două trei generaţii, tot din buzunarul nostru!