De ce a devenit grupul de la Vişegrad antieuropean?

După ce, din orbire ideologică, a asistat impasibili la coruperea regimului în curs de democratizare din Ungaria, de la sfârşitul anului trecut, Vestul a devenit conştient de rătăcirile antidemocratice ale Europei Centrale şi, într-un final, pare a reacţiona. Dacă odată cu venirea la putere a lui Viktor Orban în 2010, coruperea guvernământului din Ungaria - mai întâi în sensul pe care-l avea în vedere Montesquieu, de a deriva de la o formă pură de regim politic, mai apoi în sensul decăderii moravurilor şi a guvernării - a fost privită cu indulgenţă, dacă nu chiar cu simpatie de dreapta europeană, odată cu manifestarea clară unei poziţii antieuropene vehemente de întreg grupul de la Vişegrad, situaţia pare să se schimbe. Nu este însă prea târziu?

Cum de s-au transformat atât de mult statele grupului de la Vişegrad? Atât de proeuropene şi deschis democratice la începutul anilor ´90 ai secolului trecut, aceste state au devenit toate "democraţii iliberale". Şi acestui grup i s-a alăturat mai nou Croaţia, singura ţară care însă mai rezistă - pentru câtă vreme? - tendinţei iliberale în Europa Centrală fiind Slovenia. Deja din vara anului 2015 liderii autoritari ai statelor grupului de la Vişegrad, precum Viktor Orban în Ungaria, Robert Fico în Slovacia şi Milos Zeman în Cehia, au folosit ca alibi pentru legitimarea unor guvernări autoritariste retorica anti-refugiaţi. Însă, după şirul alegerilor legislative de la sfârşitul anului trecut şi începutul acestui an, situaţia a evoluat spre formarea unui bloc dur "iliberal" şi antioccidental care face, deschis, chiar dacă nu întotdeauna conştient, jocurile unei Rusii care încearcă cu disperare să spargă blocul european. După ce în urma alegerilor din octombrie din Polonia şi după a celor din noiembrie din Croaţia (dar tendinţa din această ultimă ţară a devenit evidentă după formarea, în ianuarie 2016 a guvernului condus de "tehnocratul" Tihomir Ore¹ković), "iliberalismul" a trecut la ofensivă împotriva democraţiei.

În aceste condiţii, formarea, în Slovacia, ţară care va deţine conducerea Consiliului de Miniştri al UE pentru şase luni, de la 1 iulie, a unui guvern "roş-brun" este semnal îngrijorător. După alegerile din 5 martie anul acesta, Smer, partidul lui Robert Fico, a pierdut majoritatea absolută, dar a reuşit să formeze o nouă şi stranie majoritate parlamentară "roş-brun" formată din Smer, un fel de PSD şi mai lipsit de inhibiţii naţionaliste, alături de un partid de extremă dreaptă, Partidul Naţional Slovac, care intră pentru prima dată în parlament dar şi în guvern cu trei miniştri, dar şi cu un partid maghiar, Most-Hid, un fel de UDMR slovac, şi cu liberalii de la Siet. Un guvern care nu are nicio coerenţă ideologică, şi care şi-ar putea datora existenţa intervenţiei "discrete" a lui Viktor Orban pe lângă politicienii maghiari de la Bratislava. În aceste condiţii este de aşteptat nu doar o ofensivă internă împotriva drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, ci şi o încercare de destabilizare de la vârf a UE.

Oricum, reacţia UE faţă de încălcările flagrante ale libertăţilor politice nu au avut niciun rezultat palpabil. Dacă în 2002 UE reacţiona împotriva României, punând condiţii, acest se datora mecanismului de verificare şi control. Dar, în cazul statelor de la Vişegrad, acest mecanism nu există, iar împreună cele cinci state (Croaţia s-a adăugat oarecum spontan şi neoficial grupului) pot să aibă o marjă de joc care riscă să pună UE într-o dificultate şi mai mare. Deja în Polonia majoritatea parlamentară a Partidului Dreptate şi Justiţie, pe care pudic unii îl califică ca pe un partid ultra-conservator, dar care îşi manifestă fără inhibiţii poziţiile antidemocratice ascunzându-se în spatele suveranităţii naţionale, a votat schimbarea a cinci din cei cincisprezece judecători ai Tribunalului Constituţional fără să aibă vreo intenţie de a reveni asupra deciziei. Într-un interviu publicat în Washington Post pe 24 martie, puţin înainte de participarea sa la Summitul Securităţii Nucleare, (unde nu s-a întâlnit, cu Barack Obama) preşedintele Poloniei, Andrzej Duda, declara că votul de invalidare al rezoluţiei parlamentului dat de Tribunalul constituţional este nul şi că avertismentul Comisiei de la Veneţia că prin manevrele sale, guvernul de la Varşovia nu doar încearcă să aservească instanţa constituţională, dar totodată pune în primejdie statul de drept, democraţia şi drepturile omului nu au nicio importanţă pentru că "independenţa Tribunalului constituţional nu a fost violată în niciun fel".

Liderii ţărilor grupului de la Vişegrad - căci pare mai degrabă o problemă a lidershipului, câtă vreme societăţile din Europa Centrală încă mai reacţionează - par să vrea să se permanentizeze la putere şi de aceea nu mai sunt dispuşi să accepte regulile democraţiei liberale. Aşa că urmează timpuri grele pentru democraţia europeană!