De pe Edgar Quinet pe Academiei

Celebrul banc cu miliţienii care au tras mortul de pe strada Edgar Quinet pe Academiei, pentru ca să scape de insurmontabilele dificultăţi ortografice ale redactării procesului verbal de constatare, este construit pe o paradigmă cu mare forţă hermeneutică: transpoziţia. Istoria matematicii este plină de exemple ale unor probleme formulate într-un domeniu, geometrie de exemplu, şi rezolvate sau demonstrate abia cînd au fost transpuse într-altul, algebra. Metoda cere, însă, o deosebită rigoare. Atunci cînd nu e respectată, rezultatul în matematică e fals, iar în viaţa de zi cu zi, hrăneşte cel mai adesea ridicolul.

Discuţia lansată de editorialiştii ziarului "Bursa" pe tema: "Are sau nu nevoie România de social-democraţie?", ca o transpoziţie a întrebării "Va pierde sau nu PSD-ul alegerile din toamnă" este pîndită şi ea de dificultăţi. Ele decurg din identificarea PSD-ului, ca partid politic, cu "social-democraţia". O identitate asumată ideologic, ce-i drept, de liderii PSD. Mai mult, una care pare să funcţioneze ca semn de identificare pentru o parte însemnată a electoratului, rămas fidel acestui partid, indiferent dacă este în opoziţie sau la guvernare. Cu toate acestea, social-democraţia şi PSD-ul au încă enorm de multe puncte de divergenţă, ca să nu zicem că pe ici pe colo, prin părţile esenţiale, au divorţat de-a binelea. Dacă luăm drept criteriu politicile promovate de PSD, ca partid de guvernămînt, atunci se vede clar că, atîta cît au existat ca politici, adică structuri de acţiune bine definite, cu ţinte predeterminate şi resurse alocate corespunzător, politicile sale au rădăcini, identităţi şi motivaţii foarte diferite, uneori chiar contradictorii. Politicile fiscale, spre exemplu, au fost dictate de teoria macroeconomică a echilibrelor structurale, impusă de acordurile cu FMI-ul. Deşi de inspiraţie neo-liberală, ele au generat în contextul nostru economico-social măsuri anti-liberale. Singura soluţie pe care guvernul a găsit-o pentru a menţine deficitul său bugetar în limite controlabile a fost să supra-impoziteze veniturile din salarii, profituri şi orice alte activităţi productive! Tot departe de valorile şi acţiunile social-democratice s-a situat PSD-ul şi atunci cînd a fost vorba despre democraţia din România. Abuzurile de putere, începînd cu supra-legiferarea şi anexarea politică a mediilor de comunicare mediatică, pentru a termina cu lipsa oricărui apetit pentru eliberarea din "sclavia politică" a justiţiei arată mai degrabă "tentaţia totalitară" de care PSD nu se poate desprinde, decît valenţele sale democratice. Ca să nu mai spunem că structurarea sa internă a devenit dependentă cu mult mai mult de "sistemul şi puterea baronilor", decît de criteriile democratice de promovare, organizare şi funcţionare ale partidelor social-democrate moderne. Adesea, măsurile pe care unii le-ar putea considera "tipic social-democrate", menite cu alte cuvinte să niveleze discrepanţele pe care le creează piaţa în distribuţia veniturilor, au avut ca efect orice altceva, mai puţin nivelarea discrepanţelor în veniturile diferitelor categorii de populaţie. Nici celebrul program "cornul şi laptele", nici alte asemenea măsuri aşa zise "social-democrate" nu au cum să modifice sensibil alocarea veniturilor. Mai mult, nici măcar celebrele subvenţii - pentru medicamente, încălzire etc nu au ca finalitate reducerea diferenţei de venituri şi nici măcar îmbunătăţirea situaţiei celor deprivaţi de mijloacele minime de întreţinere. Atunci cînd nu sunt măsuri pur propagandistice, menite să cîştige bunăvoinţa electorală a categoriilor defavorizate ale populaţiei, ele sunt doar modalităţi de a acoperi celelalte subvenţii, foarte "lucrative", pe care guvernul le acordă din bani publici unor întreprinderi, inclusiv private! Pentru cine sunt ele lucrative se poate vedea din lista celor mai bogaţi oameni din România. Doar că nici ele nu nivelează veniturile, ci dimpotrivă, contribuie masiv la crearea unor discrepanţe încă şi mai mari! În ciuda social-democraţiei pe care şi-a declarat monopolul ideologic, guvernarea PSD a adîncit discrepanţa dintre cei ce au mult şi foarte mult şi cei ce nu au aproape nimic sau mai deloc.

România are nevoie de guvernări coerente, nu încape nici o îndoială. Dacă ele sunt inspirate de filosofii politice social-democrate, liberale sau creştin-democrate, este aproape irelevant. Pentru simplul motiv că, aşa cum se întîmplă în mai toate marile democraţii ale lumii, etichetele ideologice ale marilor partide mai păstrează doar o valoare "istorică". Programele de guvernare nu pot fi decît răspunsuri la problemele concrete ale economiei şi ale societăţii. Victoriile electorale nu mai au nimic de a face cu ideologia partidelor. De aceea, vedem azi pe social-democraţii germani în criză la sfîrşitul unei guvernări care nu a găsit soluţiile de care economia avea nevoie, pe laburiştii britanici guvernînd pe un program social-liberal, bucurîndu-se de sprijinul populaţiei, în ciuda crizei de credibilitate a lui Toni Blair, generată de deciziile sale în criza irakiană, pe socialiştii spanioli cîştigînd alegerile pe un eveniment politic prost gestionat de guvernul Aznar, ori pe socialiştii francezi cîştigînd devastator alegerile locale ca efect al unei prevederi a legii electorale, pe care actuala putere a inventat-o, calculînd că-i va fi favorabilă!

Dacă PSD va cîştiga sau va pierde viitoarele alegeri, nu ştim încă. Ceea ce putem spune cu certitudine este că rezultatul nu va fi în relaţie cu social-democraţia, ca filosofie politică, ci cu modul în care populaţia va evalua performanţa sa de guvernare şi şansele ca în viitorul mandat să se schimbe ceva. România s-ar putea să aibă nevoie de social-democraţie, dar nu neapărat de PSD, la guvernare. După cum are nevoie şi de liberalism, de conservatorism, în general de orice abordare politică consistentă, bazată pe valori şi soluţii democratice, pentru dificilele sale probleme sociale. Problema nu este a sursei ideologice, cît a constituirii echipei care să aibă expertiza, coerenţa politică şi capacitatea managerială de a pune în aplicare un program care să genereze soluţii de reconstrucţie şi dezvoltare şi nu doar de gestiune a supravieţuirii!