În epoca post-adevărului nu este de mirare că democraţia este încet, dar sigur, expulzată din cetate. Dar, pentru a păstra aparenţele, totul se întâmplă în numele democraţiei! Mai exact, a unei aşa numite "adevărate democraţii"! O democraţie contrafăcută după etalonul fake news, care se revendică de la suveranitatea poporului - redusă la votul manipulat prin campanii mincinoase - pentru a alunga drepturile omului şi libertăţile cetăţeneşti, inclusiv cele economice, dintr-o caricatură a statui de drept. Ceea ce urmează democraţiei relegate, post-democraţia, deşi se revendică cu emfază de la aceleaşi principii, nu le aplică.
Pe 13 iulie, mulţi oficiali occidentali au omagiat memoria laureatul premiului Nobel pentru Pace din anul 2010, Liu Xiaobo, dar fără a aminti că în China represiunea împotriva activiştilor pentru drepturile omului se intensifică. Dacă Occidentul este discret, Estul fost comunist, în care drepturile omului au fost până acum o generaţie încălcate de o putere opresoare de acelaşi tip ca cea de la Beijing, a tăcut asurzitor. Toate acestea doar pentru că astăzi China a devenit o forţă economică mondială? Asta ar putea fi cazul în Vest, dar în Est reacţiunea împotriva drepturilor omului este în mod egal împărtăşită, la Budapesta, dar şi la Bucureşti.
În această direcţie, Ungaria îşi asumă rolul de deschizător de drumuri "iliberale". După ce a trecut prin parlamentul dominat de FIDESZ, pe 17 iunie, o lege împotriva ONG-urilor (împotriva căreia Comisia Europeană a demarat deja o procedură de infringement) inspirată din legea "agenţilor străini" din 2012 a lui Vladimir Putin, guvernul lui Viktor Orban a început o campanie agresivă de denigrare a lui George Soros, ale cărei conotaţii antisemite trimit direct la campaniile fasciste din ajunul celui de-al doilea război mondial. Şi asta pentru că George Soros e vinovatul de serviciu în privinţa "liberalismului". Iar faptul că, prin intermediul Fundaţiei pentru o Societate Deschisă, Soros a sprijinit activitatea ONG-urilor pentru apărarea drepturilor omului care au criticat politica anti-refugiaţi transformată în ideologie de stat de Viktor Orban, a fost o circumstanţă agravantă. Campania anti-Soros din Ungaria, care o reia pe cea din Rusia, nu este nici nouă, nici inovativă, dar reşaparea ei capătă o nouă semnificaţie în contextul ofensivei iliberalismului. Nici la noi nu este nouă atacarea lui George Soros, o formă stângaci camuflată a antisemitismului extremei drepte româneşti pe la începutul tranziţiei, dar noua campanie susţinută prin afirmaţiile lui Liviu Dragnea reluate de Mihai Tudose, se inspiră mai mult din strategia iliberalismului ambiental decât din tradiţia extremismului vadimist. Dar, în final, scopul este acelaşi: deconstruirea democraţiei liberale şi demantelarea statului de drept.
O altă sursă de inspiraţie pentru politicienii români pare a fi iliberalism otomanist. În acest caz, aşa numitului anti-Gulenism promovat de Recep Erdogan a permis adaptarea tezei "statului paralel". Acum, la un an după tentativa de lovitură de stat eşuată din 15 iulie 2016, care a fost folosită ca o oportunitate pentru transformarea radical iliberală a Turciei, putem măsura prăbuşirea democraţiei turceşti: starea de urgenţă s-a instalat durabil în Turcia, justificând orice încălcare a drepturilor şi libertăţilor civile; ordonanţele guvernamentale au înlocuit legile votate de parlament (vi se pare cunoscut?), a fost organizat un referendum pentru a da puteri absolute "sultanului" şi a-l proteja de o acţiune a justiţiei - "statul paralel" - iar în numele vânătorii de "terorişti" au fost organizate arestări de masă. Statisticile teoriei iliberale sunt elocvente: la începutul lunii iulie, 51.000 de persoane (dintre care 13 deputaţi, 83 de primari kurzi şi 159 jurnalişti) au fost arestaţi în legătură cu "lovitura de stat", în vreme ce alte aproape 50.000 de persoane au fost supuse controlului judiciar. În administraţie, 111.000 de funcţionari au fost demişi şi aproape 40.000 suspendaţi. În acelaşi timp, câteva sute de cadre universitare au fost concediate din motive politice. Ideologia "statul paralel" şi-a atins obiectivul. A transformat Turcia dintr-un stat de drept democratic imperfect într-o autocraţie plebiscitară. Expulzarea democraţiei din cetate, chiar lăsată, urmăreşte: instalarea unor regimuri autoritare plebiscitare prin alegeri şi referendumuri care să anexeze statul de drept şi să abandoneze separaţia puterilor în stat.
1. Continuumul alb-negru
(mesaj trimis de Svejk în data de 17.07.2017, 09:35)
1.Astfel de judecăți radicale de tip alb-negru, "buni"-"răi", democrați-autocrați, etc. sunt ele cea mai bună expresie a non-democrației. De fapt, stau la baza oricărei autocrații. Pe care o practică, deopotrivă cele mai mult ong-uri, inclusiv cele finanțate de G.Soros.
2. În plus, ele sunt și total nepotrivite pentru o judecată științifică, iar autorul este un cunoscut om de știință. Știința nu judecă niciodată realitățile după adecvarea la principiile inventate de moraliști și politicieni, ci explică specificul aplicării principiilor prin caracteristicile societății.
3. "Expulzarea democrației" este o formulă spectaculoasă jurnalistic (ca și "epoca post-adevărului") dar într-un dialog serios este nesustenabilă. Căci ele presupun că autorul - care evident aparține altei epoci decît cea a post-adevărului - de parcă ar fi extraterestru (ceea ce nu este), știe mai bine decât oricine ce este democrația, adică deține adevărul despre democrație. Un anumit tip de democrație, pe care autorul o denumește liberală și o consideră "adevărata" democrație în opoziție cu democrația iliberală (o formulă neinspirată, căci formula iphone în sensul de telefonul superior celui denumit smartphone este mai răspândită), care este un pas spre autocrația plebiscitară (bazată și ea pe alegeri, prin referendumuri, dar nedemocratică).
3. În realitate este vorba de opțiuni politice acceptate sau nu de autori, independent de opțiunile societăților la care se referă. Același lucru îl fac și ONG-urile, care nu sunt altceva decât grupuri de presiune organizate, incapabile să obțină acordul unui electoral suficient de mare pentru a le transforma în partid politic (în România vezi cazurile Alianței Civice și a partidului acesteia), dar care utilizează rețelele de influență pe care le au pentru a modifica politicile naționale sau locale. În unele societăți aceste grupuri de presiune sunt acceptate ca o componentă a democrației. În alte societăți,unele ong nu sunt acceptate, mai ales atunci când sunt finanțate din exteriorul societății, fiind bănuite că susțin interese non-naționale.
5. Disputa din jurul ong-urilor nu se abordează științific ca o dispută de principii. Căci disputele dintre principii (paradigme, teorii,etc.) nu au soluții, ci doar arbitri, care la rândul lor sunt politici. Disputa despre ong-uri se poate aborda științific doar prin analiza efectelor activităților lor asupra societăților în care activează, indiferent de principiile prin care își legitimează acțiunile.
1.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de anonim în data de 17.07.2017, 12:03)
ONG ca si presa sunt doar "cainii de paza ai democratiei". Ca acestea pot fi in multe cazuri niste organisme imperfecte, dirijate si interesate este adevarat. Dar un ONG sau un ziar nu va aresta sute de mii de oamenii si nu va comite fapte extinse de coruptie sau spalare de bani.
1.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 17.07.2017, 14:38)
ONG-ul nu, dar cel care finanțează ONG-ul, propulsându-și pupilele în fruntea instituțiilor statului, da.
2. Ma asteptam la mai mult
(mesaj trimis de anonim în data de 17.07.2017, 13:17)
Nu prea mai exista democratii autentice,asa cum le defineau si le intelegeau gracii antici.Considerau o democratie reala aceea in care clasa de mijloc era grosul unu stat,pe cand cei foarte bogati si cei saraci erau cativa.De ce?Atunci cand cei bogati acumuleaza foarte multe bogatii, mai creste si numarul lor,legea nu mai reprezinta nimic pentru ei,au o puterea prea mare.Ceea ce traieste lumea de ceva zeci de ani este oligarhie,cu spoiala de democratie.Democratia este cand patura de mijloc detine controlul,ceea ce nu se intampla acum.
2.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de anonim în data de 17.07.2017, 13:21)
..dar mi-a placut inceputul articolului : ''In epoca post-adevarului...".Face toti banii,sa zic asa
2.2. Nimica interesant (răspuns la opinia nr. 2.1)
(mesaj trimis de Cristi C în data de 17.07.2017, 13:53)
Totuși cum autorul poate sa spună neesențial nimica. Pensiile nu se măresc. Ce s-a spus și nu s-a făcut. Cum sa trăiesc cu șaizeci de milioane pensie. Am muncit
la interne nu ca domnul ziarist care nici nu știe. Sa nu mai scrie dacă nu înțelege nimica.
2.3. Furt de identitate 2.2 (răspuns la opinia nr. 2.2)
(mesaj trimis de anonim în data de 17.07.2017, 14:21)
Mesajul 2.2 nu aparține cititorului Cristi C.
2.4. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.3)
(mesaj trimis de anonim în data de 17.07.2017, 17:45)
Nimica n-ai inteles.