English
De ce unele ţări sunt mai democratice, iar altele înclină spre autoritarism? Aţi recunoscut, desigur, una dintre întrebările cruciale ale ştiinţelor politice contemporane. Răs punsurile sunt variate. Unele trimit spre "cultura politică" a unei populaţii. Altele, spre împrejurări externe (cum ar fi statutul de colonie) ori extreme (precum războaiele). Frecvent este şi apelul la economie (este nevoie de depăşirea unui anumit prag al prosperităţii pentru ca democraţia să se stabilizeze).
Astăzi am să prezint o teorie extrem de nouă şi, ca atare, foarte puţin cunoscută. Una care are însă implicaţii majore. Conform acesteia, starea democraţiei într-o societate dată este în relaţie directă cu incidenţa şi virulenţa bolilor infecţioase.
Teoria a fost propusă de mai mulţi cercetători, printre care Randy Thorn hill de la Universitatea din New Mexico. Aceştia au sistematizat o observaţie pe care, sunt sigur, au făcut-o mulţi înaintea lor - anume că ţările cu un regim politic despotic sunt, de regulă, mizerabile.
De ce ar fi astfel? Conform lui Thornhill, oamenii au o înclinaţie naturală către evitarea paraziţilor şi a patogenilor. Acest lucru este probabil, pentru că o populaţie lipsită de orice interes faţă de chestiunea contagiunii ar fi dispărut, cu siguranţă, rapid de pe faţa Pământului. Prin urmare, orice populaţie dezvoltă anumite precauţii, comportamente de evitare a contactului cu potenţial de îmbolnăvire. Iar biologii ştiu de mult timp că unele boli infecţioase sau parazitare au incidenţe diferite în populaţii diferite. Motivele sunt nume roase şi nu are rost să le enumerăm acum. Fapt este că bolile şi infecţiile sunt răspândite inegal, în istorie şi pe mapamond. Spre exemplu, o boală infecţioasă precum tuberculoza.
Partea interesantă acum urmează. Thornhill a pus în relaţie incidenţa acestor boli cu atitudinile sociale şi politice ale diferitelor grupuri. Ipoteza a fost simplă: în grupurile unde există un risc mare al îmbolnăvirii, atitudinile faţă de ceilalţi membri şi, mai ales, faţă de străini, sunt mai închise, mai autoritare. În schimb, acolo unde există un risc mai mic al îmbolnăvirii prin contagiune, atitudinile faţă de ceilalţi sunt mai relaxate, mai liberale.
Cel puţin la nivel intuitiv, ipoteza lui Thorhill pare să aibă sens. Multe societăţi tradiţionale sunt obsedate de puritate şi de posibilitatea "pângăririi". Acest lucru este evident mai ales în ce priveşte atitudinea faţă de femei (în sine, un alt predictor foarte bun al stării democraţiei sau lipsei de democraţie dintr-un teritoriu). Şi invers: când ajungem într-una dintre democraţiile consolidate, constatăm imediat că oamenii sunt sănătoşi, iar peste tot scârţie de curăţenie.
Ar fi multe de spus despre ipoteza aceasta, dar am să mă rezum la câteva consideraţii generale despre unele state aflate în tranziţie.
Este evident pentru orice observator raţional că, în unele zone, democraţia s-a degradat puternic în ultimii ani. Acest lucru este cumva neaşteptat, mai ales pentru aceia care credeau că progresul economic va consolida, invariabil, instituţiile reprezentative.
Ce vedem, în schimb, este exact opusul. Chiar şi înaintea crizei, unii oameni au devenit mai suspicioşi, mai închişi şi mai agresivi. Unii li deri propun idei paranoide şi izolaţioniste.
Teoria lui Thornhill ar putea furniza o explicaţie pentru această stare de lucruri contra-intuitivă. În ultimii zece ani, în aceste zone, opinia publică a fost sub impactul puternic al ştirilor despre boli noi, extrem de virulente şi de contagioase, precum gripa aviară ori gripa porcină. Ar fi interesant de testat, empiric, în ce măsură percepţia acestui risc de contagiune a înclinat atitudinile publicului.
Un factor care, cred, a agravat această degradare a spiritului public este percepţia cu privire la sistemul de sănătate. Într-o democraţie consolidată, oamenii ştiu că au acces la medici buni, la medicamente şi la tratamente eficiente. Într-o democraţie şubredă, periferică, oamenii ştiu (sau îşi imaginează) că riscă să rămână fără apărare.
Mai mult, unii dintre aceştia îşi îndreaptă furia împotriva guvernanţilor. Obişnuiţi să depindă, pasivi, de asistenţa publică, aparent gratuită, mulţi oameni citesc într-o cheie apocaliptică orice gest politic ce ar creşte (în opinia lor) riscurile sau cos turile contagiunii. Guvernul este, pentru ei, stigmatizat.
Ce ar fi de făcut, în acest caz? Teoria lui Thorhill ne indică un posibil răspuns: curăţenie. Şi la modul propriu, şi la modul simbolic.
Democraţiile consolidate au trecut printr-o fază în care spaţiul public a fost, realmente, igienizat. S-au dat amenzi celor care scuipau pe jos, toaletele din restaurante au fost spălate, gunoiul a fost strâns. Consumul de săpun şi de detergent a crescut. Oamenii au dobândit mai multă încredere unii în alţii.
Alternativa este o societate a "familismului amoral", pentru a prelua celebra expresie a lui Banfield. Una în care oamenii au o repulsie faţă de cei din afara cercului lor restrâns.
Notă: Domnul Cătălin Avramescu este ambasador al României în Finlanda şi Estonia.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. Interesanta teorie, dar falsa
(mesaj trimis de Cristi în data de 13.11.2012, 11:08)
Interesanta teorie, dar cred ca este absolut falsa.
La fel cum se spune ca oamenii credinciosi sunt mai buni, ceea ce nu este adevarat, tot asa putem spune ca sanatatea/igiena/curatenia ii face pe oameni mai democratici.
Nu cei credinciosi (indiferent de credinta lor religioasa) sunt mai buni, ci acele persoane care nativ sau in mod educat au un spirit mai curat, orientat catre a face bine celorlalti, care nativ sau din cauza educatiei au ajuns sa se simta mai bine cand vad bucuria celor pe care ii ajuta decat atunci cand isi mai cumpara o casa sau o masina... sunt implicit mai atrasi de preceptele religioase si se considera implicit credinciosi fiindca este exact modul lor de a gandi.
Asta bineinteles, nu inseamna ca toti cei buni ajung sa se considere credinciosi, doar ca credinciosii sunt educati sa faca prozelitism astfel incat devin mult mai vizibili.
Este la fel si cu democratia.
Nu in toate tarile exista democratie, dar existenta democratiei nu inseamna automat mai bine pentru populatie.
Daca intr-o insula exista 100 de oameni si printre ei s-a strecurat un hot, atunci cu siguranta ca ceilalti se vor apara si vor investi eforturi pentru a il prinde, si in final cu siguranta ca il vor prinde si pedepsi. Iar dupa executarea pedepsei toata lumea va fi cu ochii pe el mult timp, avand parte de multa discriminare din acest motiv, ceea ce ii va face pe altii sa isi educe copiii ca nu este bine sa furi.
Daca insa intr-o alta insula, sa zicem una numita Rromania, exista 100 de persoane, dintre care 90 sunt hoti, sau ar deveni cu bucurie hoti daca li s-ar oferi ocazia cu riscuri foarte mici de a fi prinsi, atunci cei 10 oameni cinstiti nu ar putea nici sa ii pedepseasca pe cei 90 de hoti dar nici macar sa ii prinda, fiindca hotii s-ar ascunde unii pe altii, fiindca la fel ca in cazul parlamentarilor care prefera sa nu retraga imunitatea unui coleg prea usor, nici cei 90 de hoti nu ar vrea sa se creeze un precedent, stiind ca poate intr-o zi si ei vor fi prinsi.
Rezultatul va fi totusi un rezultat democratic, care va reflecta opinia majoritatii.
De aceea am spus ca chiar daca exista democratie, nu inseamna intotdeauna ceva bun. Democratia inseamna puterea populatiei, insa daca majoritatea populatiei este formata din hoti, care ori fura efectiv, ori ar dori sa poata si ei adera la un partid si sa primeasca un loc de munca mai bine platit in care sa nu munceasca prea mult, ori sa poata si ei incasa bani in plus pe langa salariu, bani nemeritati daca ne gandim la efortul pe care il depun alti cetateni pentru salarii mai mici, ori sa poata folosi informatii de serviciu in scopuri personale, ori sa ia spagi, ori sa calatoreasca fara bilet, ori sa incalce diverse reguli de circulatie, ori sa isi permita sa parcheze pe trotuar sub motivul ca nu are unde parca, ori sa arunce hartii pe jos fiindca "la fel face toata lumea", atunci acea opinie democratica necivilizata ajunge sa fie reflectata chiar si in legislatie.
Daca fac multi soferi gura ca nu au unde parca, nu mai are curaj primaria sa ii amendeze daca parcheaza pe trotuar, fiindca aceasta este o problema a majoritatii, si nu conteaza deloc problema pietonilor, si in nici un caz problema unor persoane cu handicap locomotor sau orbi care nu au pe unde trece.
Ia sa incerce cineva mai slab de inger sa atentioneze pe altcineva intr-o statie de autobuz ca nu este frumos sa arunce biletul pe jos si ca ar fi frumos sa il ridice, fiindca se va vedea atitudinea celorlalti calatori care evident, nu vor comenta nimic, dar din expresia fetei va fi evident ca vor considera o astfel de atentionare niste mofturi.
Nu cred ca lipsa de civilizatie a romanilor si faptul ca isi parcheaza masinile pe trotuare in loc sa circule cu autobuzul daca nu au unde sa parcheze sau faptul ca arunca gunoiul langa tomberon, sau ambalaje pe jos pe trotuare, sau ca vocifereaza foarte zgomotos pe strada si la miezul noptii, si ca fura servicii de transport circuland fara bilete au ca motiv o sanatate mai slaba si o dorinta de izolare fata de ceilalti. In anumite domenii, (vezi parcatul masinilor pe trotuar in mod anormal) chiar ar fi bine o izolare. Ar fi buna o izolare si in cazul unor turisti cu un nivel de civilizatie precara care fac galagie, si in cazul unor tigani care isi construiesc vile urate dar mari ca sa atraga atentia, si in cazul amaratilor care muncesc in Italia ani de zile doar ca sa poata apoi sa isi cumpere o masina mai scumpa decat a sefului pe care l-au avut in Italia cu care sa vina in tara si cu care sa rupa gura targului.
Daca in Romania este mai rau decat in alte tari, este in primul rand nu din cauza lipsei de democratie, ci din motive economice, datorate in primul rand productivitatii muncii foarte slabe a romanilor, adica muncesc putin, si cat muncesc muncesc prost, fara cap, cu rezultate slabe, cele mai slabe rezultate din toata UE, iar in al doilea rand este rau din cauze legate de cultura si civilizatie, iar aceste probleme nu pot fi solutionate rapid sub nici o forma. Nu au fost niciodata solutionate rapid astfel de probleme niciunde in lume.
2. fără titlu
(mesaj trimis de Dick în data de 13.11.2012, 18:26)
Intr-adevar interesanta teorie. Totusi, ma intreb cum adreseaza autorii problema "oul sau gaina"? Explica ei de ce nu reversul este posibil: tarile cu democratie consolidata sunt mai prospere si mai curate, astfel incat infectiile sunt mai rare? Democratia ar putea fi cauza, nu efectul lipsei infectiilor.
De ex. in cazul Romaniei, neeradicarea tuberculozei (sa uitam de sifilis si trichineloza) ar putea fi conseciinta imposibilitatii reformarii sanatatii din cauza coruptiei generalizate rezistenta la democratizare, nu cauza. Invers, tari precum Quatar sau Dubai ar putea sa aiba o sanatate beton, dar democratie ioc.
3. fără titlu
(mesaj trimis de Mihai Popa în data de 14.11.2012, 09:53)
Buna ziua, domnule Avramescu!
Pornind de la recentele evenimente, prin care puterea legislativa a decis sa nu tina cont de o decizie a ICCJ, va adresez o intrebare: cum vedeti posibilitatea ca legislativul "sa ignore" decizii irevocabile ale instantelor? Multumesc!