Timpul diplomaţiei s-a epuizat, a început războiul în Ucraina. Toate întâlnirile, negocierile lui Joe Biden, Emmanuel Macron, Olaf Scholz cu Vladimir Putin au fost pierdere de vreme. La fel şi întâlnirile miniştrilor lor de Externe. Pentru acest eşec e vinovat mai degrabă Vladimir Putin sau Joe Biden ? Nu mai are nici o importanţă. Eşecul nu-l revendică nimeni niciodată.
Unde ne găsim acum ? Să vedem ce spune Andrei Raevsky, "The Saker", celebru analist militar cu foarte bune surse la Kremlin, rus alb născut în Elveţia şi trăitor în SUA, în Florida : "Cred că Putin va reuşi să-i impună Ucrainei toate exigenţele lui, ceea ce înseamnă două lucruri : 1. regimul de la Kiev se va prăbuşi, cel puţin de facto ; 2. restul Banderastanului va sfârşi prin a se sparge în regimuri şi state succesoare diferite. Cred că e foarte probabil ca Statele Unite şi NATO să deplaseze trupe în Ucraina de Vest pentru a-i "proteja populaţia şi infrastructurile" la Liov şi în împrejurimi şi pentru a declara că "demonstraţia lor de unitate şi hotărâre a împiedicat Rusia să invadeze toată Ucraina". Nu cred că Rusia se va opune prea tare la acţiunile NATO în interior şi în regiunea Liov/Ivano-Frankovsk. Nu e vorba de teritorii istorice ruse şi nici nu prezintă, în fond, interes pentru Rusia. Dacă Statele Unite vor ca polonezii să-i oprime pe ucraineni în propria lor Ucraină occidentală, nici unui rus nu-i va păsa" ("La Situation va rapidement s'aggraver, probablement dans les prochains jours", lesakerfrancophone.fr, 24.02.2022).
O zi mai târziu, Raevsky adăuga : "Polonezii şi ungurii şi-au declarat temerea că se vor confrunta cu un val masiv de refugiaţi, şi deci vor desfăşura şi mai multe trupe la graniţă pentru a "ţine situaţia sub control". Aceste trupe ar putea fi deplasate uşor şi rapid în interiorul Ucrainei occidentale pentru a pune stăpânire pe regiunile Liov şi Ivano-Frankovsk. Lucrul cel mai bun (pentru ei) e că pot fi practic siguri că ruşii nu se vor opune. Şi, cum toate înzestrările NATO din Ucraina sunt de-acum distruse, ruşii îi pot azvârli acest os (în esenţă, nazist şi îndepărtat) oricui din UE îl vrea (ungurii sunt probabil prea vicleni pentru asta, dar polonezii ???). Oricum ar fi, mă aştept la o operaţiune minoră a NATO în vestul Ucrainei în următoarele două zile" ("L'Effondrement du Banderastan", lesakerfrancophone.fr, 25.02.2022).
De ce se întâmplă războiul acum, după ce a fost evitat în ultimii 20-30 de ani ? Ne explică Éric Verhaeghe pe un site consacrat politicii şi geopoliticii la zi : "Ce aţi face în locul lui Putin, ştiind că avantajul de care dispuneţi nu va dura mult ? V-aţi recupera bunul şi aţi profita de moment pentru a îngenunchea Statele Unite. La modul ideal, aţi împinge avantajul până la a obţine maximumul de beneficii din situaţia dată : aţi invada toată Ucraina şi, la nevoie, aţi inoportuna vecinii ei, de exemplu, Polonia şi România, pentru a testa capacitatea de reacţie a NATO. [...] Aşa se face că o revoluţie tehnologică modifică în profunzime de câteva luni echilibrul de forţe şi doctrina descurajării nucleare : e vorba de inventarea rachetelor hipersonice. Aceste rachete ultrarapide, care pot fi dotate cu capete nucleare, pot da şah tuturor umbrelelor nucleare existente. Aşa se face, de asemenea, că două ţări sunt stăpâne pe acest tip de armament : Rusia şi, parţial, China. Statele Unite trebuie să reintre repede (şi chiar asta e problema) în plutonul fruntaş. Să recapitulăm : preţ de câteva luni, armata rusă dispune de un avantaj inedit, care o face să fie forţa cea mai distructivă din lume. Această superioritate sistemică, ce ar putea dispărea în 2023, îşi dă măsura, în esenţă, în caz de conflict nuclear" ("Ukraine : Pourquoi Poutine ne se contentera pas de prendre Kiev", lecourrierdesstrateges.fr, 25.02.2022).
Sarabanda sancţiunilor americane şi europene împotriva Rusiei ne spune că SUA şi marile democraţii occidentale continuă să fie orbite de pretenţiile lor de mărire şi de dominaţie mondială. Pentru că aceste sancţiuni vor arunca economia lumii în haos. Mai ales economia ţărilor din Europa Occidentală, în frunte cu Germania şi Franţa. Poate că va suferi mai puţin economia americană, care mai degrabă va profita de situaţie, cu petrolul şi gazul său lichefiat, vândute foarte scump europenilor. Bursele au luat-o la vale peste tot, începând chiar cu Bursa de la Moscova (-40 % joi 24 februarie, ziua ofensivei militare - "operaţiunea de demilitarizare şi denazificare"), ceea ce e foarte explicabil. Pentru că Bursa de la Moscova e în mare măsură o oglindă a coloanei a cincea a civilizaţiei occidentale în Rusia.
Cea mai expusă regiune a României la ofensiva militară rusă e Dobrogea. Ca şi litoralul bulgăresc, dacă nu cumva toată Bulgaria, ţară şi slavă, şi ortodoxă. Cea mai sigură regiune românească e Transilvania. Nu e deloc probabil ca armata rusă să vrea să ajungă din nou la Berlin sau la Paris. Dar baza americană de la Mihail Kogălniceanu e în prima linie, la fel ca întreg litoralul românesc al Mării Negre. Şi România, şi Bulgaria au fost citate în luările de poziţie recente ale ruşilor. Vom vedea cât de agresivă este Rusia dacă va ocupa şi Odesa şi, mai ales, Bugeacul, vechi pământ românesc.
Dacă Ucraina va pierde Odesa, aceasta ar trebui să se întoarcă la România. Odesa are o puternică amprentă românească şi evreiască (evrei români). Moldovanka (Moldoveanca) este un faimos cartier românesc şi evreiesc al vechilor şi noilor îmbogăţiţi, dar şi al artiştilor de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX. Chiar dacă a fost anexată şi de ţari, Odesa (de la Odiseu) a fost ridicată pe o străveche vatră românească. Să amintim aici şi Cetatea Albă, cetatea lui Alexandru cel Bun şi Ştefan cel Mare, şi care în Antichitate făcea parte din regatul lui Burebista. Ar trebui să revină şi ea la România.
Lucrurile se mişcă foarte repede, doar la Bucureşti ele stau pe loc. Klaus Iohannis ar fi plecat din nou spre destinaţia lui de weekend. Va "elibera" Rusia toată Ucraina sau se va opri la Nipru, inclusiv Kievul, şi se va mulţumi cu estul şi sudul Ucrainei, litoralul, construind o Novorusia-tampon ?