Distribuitorii de gaze, nemulţumiţi de rata de rentabilitate investiţională oferită de ANRE

Federaţia Asociaţiilor Companiilor de Utilităţi din Energie (ACUE) solicită Autorităţii de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) să stabilească pentru operatorii reţelelor de distribuţie a gazelor naturale o rată de remunerare a capitalului investit diferită faţă de cea aplicată în investiţiile în reţelele de distribuţie a energiei electrice, deoarece în domeniul gazelor natural există un risc mai mare al proiectelor de investiţii în contextul atingerii ţintelor de decarbonare.

Potrivit datelor oferite de ACUE, ţara noastră are o reţea de distribuţie a gazelor naturale de aproape 60.000 kilometri, la care sunt conectaţi circa 4,3 milioane de clienţi, iar, inclusiv ca urmare a politicilor guvernamentale, reţeaua creşte anual, distribuitorii fiind obligaţi să conecteze la reţea orice solicitant. Numai că, la nivel european, potrivit politicii de decarbonare, 2050 ar urma să fie ultimul an în care se vor mai folosi gaze naturale în statele membre UE, fapt ce înseamnă că orice investiţie în gaze este considerată mai riscantă, au afirmat reprezentanţii distribuitorilor la o întâlnire informală cu presa. Mai mult, sistemul bancar ar fi început deja să nu mai finanţeze investiţiile în gaze, iar acolo unde o face costul finanţării este mult mai mare. La toată această situaţie se adaugă riscurile pe care le au distribuitorii, inclusive riscul finalizării unui sistem de distribuţie în localităţile în care doar puţini oameni vor să se racordeze.

În momentul de faţă, rata reglementată de rentabilitate este aceeaşi pentru reţelele de gaze şi pentru reţelele de electricitate, 6,34%. Potrivit unui proiect de ordin al ANRE rata propusă pentru perioada 1 ianuarie 2025-1 ianuarie 2030 este de 6,94% pentru energie electrică şi pentru gaze natural, mult sub calculele metodologice efctuate de distribuitori.

Operatorii de distribuţie susţin că riscul sectorului este mai mare faţă de riscul de ţară, spre deosebire de ANRE, care are o opinie contrară. Ca atare, luând în calcul toate costurile, distribuitorii de gaze afirmă că ar trebui aplicată o rată reglementată de rentabilitate de 9,42%, în condiţiile în care rata propusă de ANRE este de 6,94%.

La fel, pentru domeniul energiei electrice, reprezentanţii ACUE consideră că rata de rentabilitate investiţională trebuie să fie de 8,7% faţă de 6,94% propusă de ANRE. Ei arată că în ambele cazuri cei care au calculat riscurile pentru ANRE au luat în considerare date de la Banca Centrală Europeană care sunt valabile pentru statele membre UE din Zona Euro, în loc să ia în considerare datele existente la Banca Naţională a României.

• Biometanul, şansa dezvoltării energetice a României

Potrivit datelor oferite de reprezentanţii ACUE, ţara noastră are potenţialul de a deveni al şaselea mare producător de biometan din UE, cu o producţie anuală de 2 miliarde de metri cubi. Mai mult, companiile din gaze sunt interesate să dezvolte proiecte în acest segment atât pentru consumul intern al ţării, cât şi pentru export. Problema este că România nu are nicio strategie de dezvoltare a acestui sector, ANERE nu recunoaşte investiţiile în gaze verzi din cauza lipsei metodologiei, iar sistemul bancar este reticent să împrumute companiile pentru realizarea investiţiilor necesare utilizării biometanului.

Dana Dărăban, directorul executiv al ACUE a declarat: "Avem aproape 60.000 kilometri de reţea de distribuţie de gaze naturale. Şi mai avem potenţial de noi capacităţi de producţie gaze naturale alături de un potenţial de producţie de biometan, care este un instrument foarte facil de decarbonare utilizând infrastructura existentă de distribuţie. Să ai un asemenea potenţial şi nicio strategie de maximizare a beneficiilor infrastructurii existente ca ţară care în continuare se doreşte cel mai mare producător de gaze din UE, cred că este un alt exemplu de lipsă de viziune".

Potrivit proiectului Strategiei Energetice a României 2025-2030, cu perspectiva anului 2050, elaborat de Ministerul Energiei, "deşi există mai multe facilităţi de producţie a biogazului, utilizat preponderent în cogenerare sau doar producere de energie electrică, în România nu există nicio facilitate de producţie a biometanului".

Într-o analiză din 2021, Comisia Europeană arată că, în ciuda potenţialului semnificativ de producţie a biometanului în ţara noastră ( 2 miliarde metri cubi pe an la orizontul 2030 - având capacitatea de a înlocui aproximativ 80% din importurile actuale de gaz natural cu biometan), România reprezintă una dintre cele mai puţin dezvoltate pieţe de biogaz din UE, iar cele trei staţii de alimentare cu gaz natural comprimat nu sunt suficiente pentru a avea o absorbţie mai mare de biometan în transport. Conform unui studiu al Comisiei Europene din anul 2020, la orizontul anului 2050 potenţialul tehnic total de producţie a biometanului în România, este de aproximativ 65 TWh/an, având ca principale surse de producţie: (i) 60% - culturi energetice (ii) 17% - reziduuri forestiere, (iii) 13% - paie, (iv) 7% - gunoi de grajd şi (v) 4% - deşeuri biologice.