Don" Mitică

Singura întrebare pertinentă după povestea cu casele, varianta Băsescu, este cea formulată de Caragiale: "Şi cu onoarea mea, cum rămîne, don" judecător?" Răspunsul îl aflăm tot acolo: "Las" că ţi-o reperează el, don" Mitică!"

Cine este don" Mitică? Aici, lectura superficială a textului caragialian trebuie dată deoparte, pentru a pătrunde zona semnificaţiilor politice. Sugestia că ar fi plătit licenţa comersantei Leanca de dragul nurilor ei, este soluţia pusă la îndemînă de Caragiale cu ostentaţie, ca o fină ironie la adresa cititorului avid de convenţii. Nimic din ţinuta, limbajul, ori starea socială a numitei Leanca nu susţine "tema amoroasă". Este clar că Don" Mitică are alte daraveli în comerţul cu spirtoase, ceva mai mari. Don" Mitică este "omul cu soluţia". Este omul care face lucrurile posibile, care face lumea să se învîrtă şi banii să circule. Don" Mitică este omul invizibil, cu care justiţia nu are a face.

Cine va "repera", aşadar, onoarea pierdută a lui Traian Băsescu, această Catharina Blum de Dîmboviţa, inocent fără inocenţă şi personaj plecat în căutarea autorului, după ce şi-a scris singur partitura?

Primele reacţii ale Preşedintelui ar vrea să creeze impresia că poate face faţă situaţiei singur. Soluţia anunţată, a renunţării la imobilul în a cărui posesie a intrat, călcînd în picioare cîteva paragrafe solide de lege, este o mutare necîştigătoare. Aşa cum majoritatea oamenilor de bun simţ au sesizat, gestul nu poate fi considerat, în nici un caz, unul reparatoriu. În schimb, a acţionat ca o confirmare deplină a situaţiei nelegale, care l-a făcut fericitul posesor, pînă la un punct, al căsoiului din buricul Bucureştiului. Partea bună a poveştii este că Traian Băsescu ar putea beneficia de clemenţa opiniei publice, ca orice păcătos care şi-a mărturisit greşeala. Partea proastă este ceva mai complicată. Mesajul pe care don" Mitică l-a trimis cu această ocazie preşedintelui este unul transparent ca celofanul: scheletele din dulap nici nu dispar cu timpul, nici nu pot fi ascunse de ochiul celor care fac lumea să se învîrtă şi banii să se mişte. Cu sau fără voia lui, Traian Băsescu s-a trezit în curte cu "Statuia luptătorului pentru combaterea corupţiei". Un monument care i-a plăcut şi căruia n-ar fi avut nimic împotrivă să-i împrumute cîteva din trăsăturile sale. Problema este că statuia a fost livrată cu tot cu dispozitivul de autodistrugere, doar că butonul pentru declanşarea operaţiunii de surpare plin implozie se află la don" Mitică, nu la Traian Băsescu.

În rolul salvatorului ar fi putut intra "garda intelectuală de corp" a Preşedintelui, consilierii săi. Nici o speranţă, din această direcţie, însă. Consilierii preşedintelui, deocamdată, spun ce vrea preşedintele ca ei să spună, iar nu invers. Cît despre capacitatea de a găsi o soluţie la problema în chestiune, ea s-a dovedit egală cu zero. Lovitura a luat pe toată lumea prin surprindere, iar o dată aşezat chenarul în presă, nu se mai putea face mare lucru.

Poate că unii s-ar fi aşteptat ca măcar un mic ajutor să vină din partea partidului pe care preşedintele Băsescu l-a cocoţat în fotolii guvernamentale şi alte poziţii "cu vedere la mare", pe tot cuprinsul administraţiei ţării. Nici de aici nimic! Oamenii sînt ocupaţi cu ale lor, cu guvernarea care va să zică, aşa că Preşedintele să se descurce cum o şti, cu sau fără case, treaba lui!

Ar mai fi fost, poate, serviciile speciale, capabile, nu-i aşa, la nevoie, să inventeze ceva pentru a salva nu doar viaţa Preşedintelui, ci şi onoarea sa. Serviciile sînt însă ocupate cu planurile de restructurare, căci Preşedintele Băsescu nu le-a dat mai mult de şase luni ca să iasă la vopsea nouă. Nimeni n-a inventat nimic, iar lucrurile au rămas ca-n tren!

În sfîrşit, cînd nu mai ai pe nimeni care să te scoată de la ananghie, în disperare, te aştepţi ca măcar duşmanii să-ţi sară în ajutor: ce-i atîta tevatură că avem un preşedinte cu patru case, după ce am avut un premier cu tot atîtea ori mai multe, cine a mai stat să le numere! Conspiraţia pare, însă, fără fisură, nici măcar inamicii şi foştii colocatari de vile de protocol nu i-au sărit în ajutor lui Traian Băsescu.

E ca şi cum cineva i-ar fi dat cu tot dinadinsul o temă grea de reflexie Preşedintelui: singurătatea alergătorului, sau a marinarului dacă preferaţi, de cursă lungă!

Al dracu, don" Mitică!