Drepturile omului şi democraţia

Anul acesta, ziua internaţională a drepturilor omului - 10 decembrie - a trecut aproape nebăgată în seamă în România. Câteva comunicate de presă oficiale şi nu foarte multe articole în presă, dar nimic care să marcheze spiritele. Să fie semnul timpului? Şi totuşi, exact în acelaşi moment se desfăşura - nu întâmplător - Summit-ul pentru Democraţie organizat de preşedintele SUA.

Preşedintele Joe Biden, care promisese încă din tipul campaniei pentru alegerile prezidenţiale de anul trecut organizarea acestui eveniment, a dorit să transmită un semnal clar tuturor autocraţilor din lume. Iar summit-ul s-a încheiat, simbolic, chiar pe 10 decembrie. Au fost invitate 111 state, dar lista celor care n-au fost invitate este şi mai interesantă. Statele pivot ale iliberalismului precum Rusia, Turcia sau Ungaria, dar şi cele ce nu respectă drepturile omului, precum China, dar nici Afganistan, Belarus, Coreea de Nord, Iran, Siria, statele foste sovietice din Asia Centrală, Egipt, monarhiile petroliere din Golf sau Arabia Saudită.

Din Uniunea Europeană a lipsit o singură ţară: Ungaria. În schimb, a fost invitată Polonia. Ceea ce i-a făcut pe unii observatori să privească cu neîncredere criteriile de selecţie folosite de Administraţia Biden. În fond, Polonia în Europa, Brazilia în America Latină sau Filipine în Asia sunt state cu clare tendinţe iliberale în care drepturile omului au fost puse la grea încercare în ultimii ani. Şi totuşi, Polonia a fost invitată, poate pentru că acolo încă mai există unele elemente de echilibrare politică, cum este Senatul.

La primul Summit pentru Democraţie - pentru că acesta se doreşte nu atât un eveniment, ci un proces - preşedintele Joe Biden a pledat pentru necesitatea coordonării democraţiilor în confruntarea lor cu inamicii democraţiei. Dar pentru ca acest obiectiv să se realizeze ar fi nevoie de actori conştienţi, dispuşi să-şi asume şi să apere, pe plan intern şi extern, valorile democratice. Ori, în acelaşi timp, tot pe 10 decembrie - şi din nou nu întâmplător - Ambasada Rusiei la Bucureşti a organizat o întâlnire cu zeci de primari din România. Prin prezenţa lor - într-o acţiune organizată demonstrativ de Moscova, aici şi aiurea - aceşti primari nu doar că au legitimat demersul antidemocratic şi ostil drepturilor omului al Rusiei, ci au arătat cât de puţin iau în considerare drepturile omului şi democraţia. Atacul ambasadorului rus împotriva libertăţii de expresie din România - acesta a vorbit despre manipularea presei mainstream din România împotriva Rusiei -, dar şi a politicii externe româneşti, a rămas fără replică din partea aleşilor locali români. Este şi acesta un simptom al crizei democraţiei de la noi, dar şi a degringoladei ideologice din interiorul partidelor politice.

Pe plan mondial, momentul în care s-a desfăşurat Summit-ul pentru democraţie, este unul de criză. Chiar şi în America obiectivele democratice sunt serios puse la îndoială. Iar ceea ce se întâmplă în Europa Centrală arată că aici, democraţia liberală este în mare suferinţă. Exact cum prevăzuse acum trei decenii Samuel Huntington în Al treilea val, în această parte a Europei este vremea refluxului democratic. În faţa creşterii autoritarismului, nu este deloc sigur că o strategie utilitaristă de tipul construirii celei mai mari alianţe democratice posibile poate fi eficace. Nu doar din perspectivă etică, dar şi din punct de vedere politic, amalgamul între state cu democraţie liberală stabilă şi state cu democraţie iliberală în care drepturile omului sunt încălcate, transmite un mesaj confuz. S-ar putea ca pragmatismul abordării americane să nu fie cea mai bună cale de susţinere a democraţiei nici în America şi nici în restul lumii.