Drepturile omului şi realismul politic

La două zile după ce Administraţia Biden a declasificat un raport al CIA care-l incriminează pe prinţul moştenitor saudit Mohammed bin Salman că a "aprobat" operaţiunea de "capturare sau ucidere" a jurnalistului Jamal Khashoggi, Viktor Orban s-a vaccinat duminică cu vaccinul chinezesc Sinopharm. Deaprte de a fi un fapt divers, vaccinarea cu Sinopharm este o adevărată declaraţie de politică externă anti-americană şi anti-europeană care trebuie privită în cheia accentului pus de noua administraţie de la Washington pe drepturile omului.

Cu o zi înainte de publicarea raportului, joi, preşedintele Biden avusese o primă convorbire telefonică cu regele Salman al Arabiei Saudite, în care a atras atenţia, printre altele, asupra "importanţei pe care o acordă Statele Unite drepturilor universale ale omului şi statului de drept". Tot joi, şi secretarul de stat Antony Blinken se întreţinuse cu omologul său saudit Faisal ben Farhan, căruia îi atrăsese, de asemenea, atenţia, asupra "importanţei progresului saudit în privinţa drepturilor omului". Deşi declaraţiile de presă publicate joi de oficialităţile americane, după discuţiile cu oficialii de la Riad, nu fac trimitere la raportul CIA privind asasinarea lui Jamal Khashoggi şi implicarea prinţului moştenitor Mohammed bin Salman, omul forte al regimului saudit, în această crimă atroce, surse de la Washington anunţaseră deja anterior că raportul va fi lansat "foarte curând". Iar vineri acesta a venit, iar formulele sale sunt cât se poate de clare: "Am ajuns la concluzia că prinţul moştenitor al Arabiei Saudite, Mohammed bin Salman, a aprobat o operaţiune în Istanbul, Turcia, pentru capturarea sau uciderea jurnalistului saudit Jamal Khashoggi".

Publicarea raportului de către Administraţia Biden este preambulul "recalibrării" relaţiilor dintre SUA şi Arabia Saudită. Şi dacă Arabia Saudită va fi supusă unui asemenea tratament, la ce s-ar putea aştepta Ungaria sau Polonia, ţări care au făcut din încălcarea flagrantă a drepturilor omului o politică de stat?

De fapt, rolul lui Mohammed bin Salman în asasinarea pe 2 octombrie 2018 în consulatul Arabiei Saudite din Istanbul de către agenţii saudiţi a jurnalistului Jamal Khashoggi, rezident în Statele Unite şi editorialist la Washington Post, un critic acerb al puterii saudite, era deja cunoscut. În noiembrie 2018 Senatul SUA a avut acces la raportul CIA pe baza căruia se considera că prinţul moştenitor era "responsabil" pentru crimă. Dar Mike Pompeo, secretarul de stat al lui Donald Trump, declara atunci că raportul CIA nu conţine "nicio dovadă directă care să lege legătura prinţului moştenitor de ordinul de ucidere a lui Jamal Khashoggi". Ori, în raportul publicat vineri citim: "Ne bazăm această concluzie [pe faptul] că prinţul moştenitor controlează luarea deciziilor în regat, pe implicarea directă a unui consilier cheie [al prinţului, Saoud Al-Qahtani, şeful Centrului de studii şi afaceri mediatice al Curţii regale saudite, n.n.] şi a membrilor echipei de protecţie a lui Mohammed bin Salman în operaţiune, precum şi pe [ faptul că] prinţul moştenitor sprijină utilizarea măsurilor violente pentru a reduce la tăcere disidenţii din străinătate, inclusiv Khashoggi. ... Această echipă [de asasini] a inclus şi 7 membri ai celor mai buni bodyguarzi ai lui Ben Salman, cunoscuţi sub numele de «Forţa de intervenţie rapidă», care se subordonează direct Gărzii Regale saudite. Misiunea sa este de a-l proteja pe prinţul moştenitor şi primeşte ordine numai de la el, participând anterior la operaţiuni de suprimare a disidenţilor din Regat şi din străinătate, la ordinele prinţului moştenitor". Dar fostul preşedinte Donald Trump nu a acuzat niciodată public pe Mohammed ben Salman pentru a conserva alianţa cu Riad, pilonul central al strategiei sale împotriva Iranului, cel mai mare exportator de ţiţei din lume şi cel mai mare client al fabricilor de armament americane.

La un briefing de presă organizat joi, purtătorul de cuvânt al diplomaţiei americane, Ned Price, insista: "Aceasta este o crimă ... care a şocat conştiinţa. În curând vom putea vorbi despre măsuri de responsabilizare a celor responsabili". Pe de altă parte, în editorialul său din New York Times, de vineri 26 februarie Nicholas Kristof, de două ori câştigător al premiului Pulitzer, scria cu tristeţe: "Prinţul moştenitor l-a ucis pe prietenul meu Jamal Khashoggi, iar noi nu facem nimic". Şi aceasta pentru că senzaţia unora este că, dincolo de publicarea raportului, Statele Unite vor cădea din nou în capcana realismului politic. Dar de data aceasta consecinţele ar putea fi catastrofale, pentru că liderii pentru care contrapun drepturile omului democraţiei - la Budapesta sau Ankara, la Varşovia sau Moscova - vor înţelege că nu este nici-un pericol.