Echilibru aparent sau schimbare de direcţie?

Rezultatul alegerilor din 6 iunie indică, dincolo de rezultate, bipolarizarea vieţii politice. Sistemul de partide cu partid hegemon ce se instalase odată cu alegerile parlamentare şi prezidenţiale din 20 mai 1990 (FSN 66%, Ion Iliescu 85%), iar după alegerile din 1992 şi 1996 părea a se echilibra, în 2000, atît la alegerile locale, dar mai ales la cele parlamentare, se consolidase. În poziţia de partid hegemon, fără o alternativă clară, PSD a guvernat fără teama unei alternanţe la guvernare, fie la nivel local, fie central. Apariţia alianţei DA a schimbat raporturile de forţe, mai ales prin transformarea PRM din al doilea partid al României într-un partid secundar, dar care pînă la alegerile din 6 iunie nu părea să reuşească să pericliteze dominaţia social-democraţilor. Rezultatele alegerilor pentru consiliile judeţene dovedesc un echilibru relativ între cele două forţe politice, care controlează mai mult de 66% din locurile în consiliile judeţene. Dacă această tendinţă se va manifesta şi în toamnă la alegerile parlamentare România va intra într-o nouă etapă a democratizării: competiţia echilibrată între partide.

Succesul din 6 iunie a facilitat depăşirea complexului CDR care a inhibat Alianţa DA înainte, dar şi după constituirea sa. În noua ipostază liberalii şi democraţii riscă, dacă nu vor interpreta corect votul de protest din 6 iunie, să reproducă sindromul CDR: iluzia unei vot pozitiv care să cauţioneze orice acţiune politică. Surprins nu atît de situaţia de la Bucureşti sau de la Cluj, ci de repartiţia locurilor în consiliile judeţene, PSD se află între complexul alternanţei pe care l-a trăit începînd cu alegerile din 1996 şi sindromul partidului hegemon pe care l-a dovedit după 2000.

Cea mai probabilă tactică pe care PSD o va aborda, nu atît în vederea turului doi al alegerilor de primari, dar mai ales în pregătirea parlamentarelor, va fi izolarea politică a Alianţei. Tactica izolării face parte din jocul politic. Dar fezabilitatea unui asemenea obiectiv depinde de acţiunile Alianţei. Strategia mediatică prin care s-a încercat izolarea totală a PNL şi PD înaintea campaniei pentru alegerile locale a produs un efect pervers. Electorii dezamăgiţi sau dezinteresaţi nu au votat, iar cei motivaţi au fost influenţaţi de mizele politice ale confruntării, care astfel au devenit vizibile. De aceea PSD va urmări demobilizarea acestor electori, şi mobilizarea celor ce sunt susceptibili de a profita de pe urma politicilor sociale. Prima reacţie ce dezvăluie această tactică este legată de relaţiile dintre PRM şi Alianţa DA. La nivel naţional, PSD nu poate realiza, fără a-şi periclita poziţia în Internaţionala socialistă, nici o înţelegere formală cu PRM. Ambiguitatea Alianţei în această privinţă va fi speculată pentru a crea imaginea unui oportunism lipsit de orice cenzură etică.

La fel de surprinsă ca şi PSD, Alianţa se găseşte în faţa unor dileme. PSD nu a fost basculat, rămînînd un partid puternic, cu cel mai mare număr de primari şi consilieri locali. Controlul consiliilor judeţene implică o serie de alianţe locale inclusiv cu PRM, pe de altă parte alegerile prezidenţiale şi parlamentare sunt peste cinci luni şi presupun o serie de precauţii. Aflate între presiunile organizaţiilor locale sau judeţene care sunt interesate de guvernarea locală şi exigenţele unei alianţe funcţionale capabile să asigure alternanţa la guvernarea centrală PNL şi PD sunt în faţa unui examen de maturitate.

Supusă unor asemenea exigenţe, Alianţa îşi vede spaţiu de manevră limitat. Dar în ultimă instanţă izolarea nu ar putea fi posibilă fără concursul direct sau indirect al partidelor Alianţei. Miza pe termen lung a alegerilor din 2004 va fi reforma structurală a partidelor importante. Succesul unui proces de reformare a partidelor nu va putea ocoli modalităţile de recrutare a clasei politice. Funcţionalitatea unui sistem de partide depinde de modul în care constrîngerile electorale creează spaţiul politic, atît pentru organizarea sistemului concurenţial, cît şi din perspectiva strategică a consolidării proceselor democratice.