EDITORIAL Cu faţa la cine stă Băsescu?

Tăriceanu spune că Băses-cu ar avea o problemă cu statutul prezidenţial, pentru că, la numirea directorului SRI, s-a consultat doar cu PSD, dar nu şi cu celelalte partide.

În principiu, are dreptate.

Dar, practic, Băsescu are o problemă mai gravă.

Cu electoratul.

Electoratul l-a votat pe Băsescu pentru că nu-l mai vroia pe Năstase în conducerea ţării. Electoratul se săturase de Năs-tase şi PSD-ul lui. Clujenii l-au pus primar pe Boc-ul lui Băsescu, nu pentru că le-ar fi displăcut Rus, ci pentru că Rus e-n PSD. Şi electoratul n-a mai vrut PSD. Nici PSD, nici Năstase.

Acum, Băsescu numeşte un PSD-ist la conducerea SRI. Asta înseamnă că Băsescu nu mai ţine cont de opţiunea electoratului?

Băsescu declarase că va sta cu faţa la popor şi că va fi un preşedinte al poporului. Şi de vreme ce poporul a vrut să elimine PSD-ul din conducere, Băsescu pare că intră în contradicţie cu sine.

Ceea ce n-ar fi nici grav şi nici pentru prima oară. Unii spun că, de fapt, asta-i o calitate - cel care se contrazice pe sine este un om sincer. Pentru că acum, la doi ani după alegeri, este un alt moment politic. Iar un politician sensibil, sincer şi curajos nu se teme să se contrazică, dacă poporul s-a răzgândit.

Chestia asta este acceptabilă, cu acea singură condiţie: poporul să se fi răzgândit.

Dar sondajele de opinie recente arată că poporul nu s-a răzgândit - cele două partide din mototolita Alianţă DA - PD şi PNL - devansează împreună PSD-ul, de departe. Ba, chiar, fie şi singur, PD îi este superior PSD-ului.

Şi atunci? E clar, când aduce un PSD-ist în conducerea SRI, Băsescu nu stă cu faţa la popor.

Dar oare la cine stă cu faţa Băsescu?

Toată lumea - colaboratori, prieteni, adversari - toţi recunosc că Băsescu este un bun politician.

Ei îi spun "animal politic".

Şi într-adevăr, cred că victoria, două mandate la rând, la primăria Capitalei şi câştigarea simultană, în acelaşi an, a primăriei şi preşedinţiei, sunt performanţe, probabil neegalate în istoria politicii româ-neşti (neceauşiste). Performanţe care ilustrează un mare talent.

Politicienii mai tineri de toate culorile - chiar şi adversari - spun despre Băsescu că are un mare proiect. Spre deosebire de majoritatea celorlalţi de pe scena politică, care joacă la mize mărunte, pentru supravieţuire, putere de moment şi oportunităţile care decurg din asta.

Când întrebi, însă, care este "marele proiect" al lui Băsescu, afli că el constă într-un al doilea mandat la preşedinţie.

Te-ai fi aşteptat să auzi ceva de genul: să crească veniturile populaţiei la zece mii de euro pe cap de locuitor; sau să introducă în România democraţia elveţiană; ori s-o facă paradis fiscal; sau să ne aducă pe locul întâi în lume la producţia de soft de calculator.

Ceva de genul ăsta. Concret. Care să ne privească pe noi.

Dar nu, "marele proiect" al lui Băsescu este să mai fie încă o dată preşedinte. Lucru care nu ne priveşte nicidecum.

Dacă scrutăm trecutul, observăm că, întra-devăr, Alianţa D.A. s-a zdruncinat în subiectul alegerilor anticipate, lansat de Băsescu încă de la începutul mandatului.

Acolo, premierul Tăriceanu a defectat şi s-a răzgândit să mai demisioneze. În felul aces-ta, Alianţa a ratat oportunitatea pentru alegeri anticipate, îndepărtând visul prezidenţial pentru majoritate parla-mentară confortabilă.

Şi atunci, ce-a făcut preşedintele? A regresat. S-a focalizat pe atacuri la rădăcina lui Tăriceanu. De atunci, o ducem tot într-un război între palate.

Ceea ce, teoretic, nu exclude ca Băsescu să nu fi renunţat la visul de majoritate parlamentară (s-a zvonit recent despre intenţia lui să-şi creeze, în Parlament, un soi de "partid prezidenţial").

Dar, ceea ce vedem noi este o luptă de-a surda între Victoria şi Cotroceni.

Azi îl alergăm pe Năstase pe scara blocului din Zambaccian, mîine îl alergăm pe Patriciu prin Libia pentru nişte bani pe care nu-i datorează. Tender, Iacobov, Oprişan, ceva prefecţi - nimic. Băgăm cu deconspirarea - o farsă!, v-o spun din proprie experienţă. Reorganizarea PNA (ca să dreseze prost procesul lui Patriciu ştia şi un jurist mediocru). Nimic.

Cum îşi atinge scopul politic - cade Năstase din vârf - aferim!, nu ne mai interesează.

Toate începute cu paradă şi neterminate. Se duce Băsescu la Interne şi pune de-un dis-curs mamă!, mamă! Cică o să ceară datoriile din urmă la cluburile de fotbal şi la televiziuni. Cică grupuri, chestii... Ce s-a ales? Praful. Ba chiar, după aia, se duce la două televiziuni ale lui Vântu şi le face reclamă. Te-ai fi aşteptat după ce i-a uşuit ziariştii?

Eu cred că Băsescu joacă un simultan la jocuri diferite - şah, bridge, poker, ţintar şi table, în acelaşi timp. Pentru că nu înţeleg de ce atacă în atâtea direcţii şi nu ajunge la capăt cu niciuna.

Numirea PSD-istului la şefia SRI este o lovitură de-a oarba dată PNL-ului lui Tăriceanu.

Până la urmă, nici asta nu ne afectează - treaba lor, între ei.

Dar nu ţine seama de opţiunile poporului.

Căci, jucându-se ca jucător, Băsescu pare să fi uitat de noi şi pare să stea cu faţa la sine. La el însuşi.

Şi în definitiv, dincolo de "marele proiect" al unui al doilea mandat prezidenţial şi dincolo de "visul" majorităţii parlamentare, care sunt legile, măsurile, iniţiativele pe care le-ar vrea promovate Băsescu şi nu poate în actualele condiţii?

S-ar zice că tocmai cele pe care le-am menţionat ca neterminate. Dar eu văd că, la Primăria Bucureştiului, după ce i-am dat tot ce-a cerut, n-am nici acum pasajul suprateran de la Basarab.

În schimb, am o scandaloasă construcţie lângă Catedrala Sf. Iosif, care l-a supărat şi pe Papa de la Roma. Şi în pofida oricăror promisiuni că va fi stopată, construcţia creşte. A ajuns la etajul doi. Creşte în fiecare zi.

Iată un "proiect mare"...